Charles Baudelaire – De Dragul Minciunii

În fața mea când luneci, o, scumpă lenevoasă,În cântece de-arcușuri ce de tavan se frâng,Plutind cu o mișcare domol armonioasă,Plimbându-ți plictiseala din ochiul tău adânc;Când tot privesc, sub focul de gaz ce-i dă viață,Și fruntea-ți pală, plină de-un vino-ncoa morbid,Pe care facla serii aprinde-o dimineață,Și ochii tăi ca ochii icoanei de pe zid,Îmi spun: Cât … Citește mai mult

Heinrich Heine – Spune-Mi

Spune-mi, nu ești, bunăoară,Vreun născocit portretIzvorât în zi de varăDintr-un creier de poet?Nu! O astfel de guriță,Ochi cu licărul vrăjit,Chip de dulce copiliță,Nu poetul le-a scornit.Monștri, vipere haine,Lighioane mii și mii,Doar asemenea jivineUn poet ar născoci.Dar o gură care minteȘi o față ca a taCu priviri fățarnic-sfinte,Să scornească n-ar putea.