foamete – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Îngerii Roșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În patruzeci și șase,
În patruzeci și șapte
Fărâma cea de pâine
Și stropul cel de lapte
Se măsurau cu viața.
Ce însemna o viață?
Era cusută viața
Cu ață. Da, cu ață!.
Rănit barbar, pământul
Gemea în pat de piatră.
Îl îngrijea ostașul
Cel reîntors la vatră.
Dar nu avea ostașul.
O mână și c-o mână
Abia scotea căldarea
Cu apă din fântâna.
Părea de câlț văzduhul
Și-l respirai cu teamă.
Bătea în ceruri, crâncen,
Un clopot de aramă,
Și cerurile, toate,
Se revărsau cu ură
Peste nădejdea noastră,
S-o stingă-n bătătură.
Uitat pe hat, la umbră,
Crăpa deșert burluiul,
Din oul cel de șarpe
Ieșea-ntr-o noapte puiul;
Nu mai trecea la vale –
Fierbea-ntre maluri râul.
Au cum era să crească
Și să rodească grâul?.
În sat dar și la stână,
Turbau pe-un capăt câinii.
Cu parul, cu dârjaua
Îi omorau stăpânii.
În ochii lor de sticlă
Înmărmurea abisul –
Au cum era copilul,
Plângând să-nvețe scrisul?.
Venea lângă măicuța
Un glas de rugăciune,
Ca pe un dor măicuța
La piept să mi-l adune,
Să-l mângâie pe creștet,
Pe frunte să-l sărute –
Uscată palma mamei,
Pleoapele căzute.
– Vreau să mănânc, maicuță!
– Taci, mamii..
– Dar mă doare!
– Aici?
– Aici, maicuță.
– Te doare cât de tare?
– Mă doare tare-tare..
– Tu rabdă, ca soldatul..
– Nu pot răbda, măicuță..
– Atunci adormi, – băiatu.. –
– Vreau să mănânc, maicuță!
– Așteaptă, puișoru..
– Dar tata când se-ntoarce?
– Să vândă-ntâi covorul..
– Și-o să ne-aducă pâine?
– O pâine mare-mare!
– Ca luna?
– Ca aluna, dar ca o sărbătoare!.
În loc de pâine tata
Se întorcea acasă
Cu-o mână de grăunțe.
O răsturna pe masă –
Ah, ce mai bucurie
În fapt târziu de seară!
A doua zi agentul fiscal
Urma s-apară..
Era de datorie
Să ne-achităm cu statul.
Din mâna de grăunțe
Ne rămânea oftatul.
Un alt covor în casă
Nu mai aveam. Urzică
Și lobodă, și troscot
Pășteam la o adică.
În mahala vecinii
Nu o duceau mai bine.
Murea un moș, un bade
Sau un copil ca mine,
Murea o mătușică,
Murea o fată mare –
Eu n-am gustat coliva
La nici o-nmormântare.
– 2 -.
Mă-ntorc din vârf de vreme
Să-mi văd copilăria.
Penița moi în lacrimi
Și scriu cu ea hârtia.
De ce savantul spune
Că-i altul adevărul?
Cad luminoase brume,
Încărunțindu-mi părul.
Savantul răsfoiește
Încrâncenat arhive.
Scoate fidel din ele
Tot fapte subversive.
În puduri și în tone
Măsoară ajutorul
Și tună: „E minciună!
N-a flămânzit poporul!”.
Așa-i când ai la mână,
De-a gata documentul!
Ai luminat trecutul,
Vei lumina prezentul..
Dar eu mă-ntreb ca omul,
Mă-ntreb ca fiecare:
„Au el savantul, mamă,
Surori și frați nu are?”.
Ci dacă n-are – n-are!
Atunci eu cred ce scrie –
Hârtia rabdă toate,
Fiindcă e hârtie.
Iar dacă are – oare
Nu-l duce-acasă dorul,
Ca rudele să-i spună
Prin ce-a trecut poporul?.
Acuză nu poetul.
Memoria acuză.
Acuză pe fricoșii
Cu suflet de meduză,
Ce tremurau în scaun
Cum tremurau pigmeii
Și nu băteau alarma,
Să se îndure zeii.
Păcat ar fi să zicem
Că frații de departe
N-au fost cu noi de-o lege –
Ei ne-au scăpat de moarte!
N-au fost cu noi de-o lege
Doar frații de alături,
Când s-au grăbit să facă
Din tot mălaiul mături.
Minciuna nu-i acolo,
Unde savantu-o vede.
Memoria nu minte
Și timpul e s-o credem,
Să-i facem loc la masa
Cu tomuri înțelepte –
Să spunem, dacă spunem,
Doar adevăruri drepte.
În patruzeci și șase,
În patruzeci și șapte
Fărâma cea de pâine
Și stropul cel de lapte
Se măsurau cu viața.
Ce însemna o viață?
Istoria nu poate
Să fie-o precupeață!.
– 3 -.
Doare, mă doare, măicuță istorie,
Neadevărul prin care trecum.
Îngerii roșii se smulg din memorie
Și rătăcesc prin aici și acum.
Roșii aripile bat ca aripile,
Aerul roșu rănind în amurg.
Sângeră stelele, sângeră clipele
Și sângerânde cu arșiță curg.
Grele au fost ale noastre păcatele.
Câte morminte în lut am săpat?
Îngerii roșii împurpură satele,
Toate crescute din dor și oftat.
Coapte, se scutură frunzele ramului.
Într-o lumină au cum să le-adun?
Dorul o fi ca o jale a neamului,
Ca un destin ce ne este comun.
Zeule, tu, peste toate mai marele,
Zeu rămâneai, de te-ai fi îndurat.
Cine-i nebunul ce blestemă soarele?
Soarele nu poate fi blestemat!.
De undeva – auziți? – de pe măgura
Cea care urcă aproape de cer,
Iarăși și iarăși, când noaptea-i ca păcura,
Îngerii roșii credință ne cer.
Să coborâm măcar astăzi din glorie
Și, omenește, ca la un priveghi,
Să o rugăm pe măicuța istorie,
Ca să ne ierte greșelile vechi.

Costea Stefan - Foamete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sărăcia e un cântar jegos mincinos
Foamea e un gol în stomac până la os
Îți intră iarba prin venă și cânți studiat
O să-ți intre prin rană că ești un spurcat
Ești terminat.
Partea ce s-a integrat în sânge alpin
Am cel mai mare chef să urlu în cimitir
Să mă joc de moartea adevărată
Să-mi bag p***a de ce mă chinui, tată?
Nu mă cred un sfânt nebun cu crucea pe piept imitând un drac
O să stau să sforăi, să mă bășesc explorând un lac
Sunt cu un gram mai convingător ca niciodată
O să caut drumu’ spre droguri pe o hartă
Sau poate o să iau o barcă.
Faci un deliciu de prost asasinat revoltat
Ești idiot inflamabil și needucat
Așa îmi spun mie toți, dar ce vină am eu, drasticilor
Când vă iau morți-n pulă, mă dați pe spaima patimilor.
Să vorbim despre istorie, despre cum atâția oameni au încercat
Și-au dat sufletu’ pe câmpu’ de luptă și ne-au ajutat
Să nu simți nevoia să tragi pe nas, să te crezi Decebal
Căci fita va fi întrebată de un bagabont, te iau la a**?
Am încetat cu aceste întrebări dure și fără folos
Acum te iau la m*** în pulă, să-mi lingi capul gros
Poate încerci să mi-o ții în palmă
Sau poate te faci că e căzută ca frunza de toamnă.
Și mă-ta e curvă, nu doar Elena Udrea
Sau poate că am greșit, poate așa e lumea
Cum drumu’ meu spre viață e guma sau gluma de cauciuc stricat
Sau poate că gluma nu e bună ca guma de cauciuc inflamat.
Mai am o poruncă de încălcat
Sau mă trimite Dumnezeu pe lumea aialaltă să cânt ca un drogat
Sunt viclean, nenorocit, n-am milă, n-am suflet, nu am nimic
De-aia sunt așa și tot din același motiv sunt fericit
Sau m-am prostit

Cedry2K - Zilele Fricii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Do you know what \”nemesis\” means? A righteous infliction of retribution manifested by an appropriate agent. Personified in this case by an ‘orrible c***.. ME! „.
Ma simt ca un soldat inrolat in razboi,
sapand inca o data incordat galerii printre munti de gunoi.
Nu mai pot da inapoi! Terra e in genunchi, in noroi
si din rani ii curge puroi si sange suvoi.
Caci ei fac operatii complicate cu complicatii mortale pentru noi
si-n declaratii oficiale nu-s informatii reale
despre nivelul de radiatii solare, provocand deflagratii nucleare.
E tot sistemul in conflagratie cu ecosistemul
aducand blestemul celor mai mari urgii –
ploi acide, tsunami devastatoare si tornade de gradul 5.
Esti mancat cand faci plaja la soare cu dinti.
Pe Doamne-Doamne nu-l minti incercand sa pari etic –
NU esti crestin cand saruti icoane cu sfinti, esti patetic!
Istoria explica bine ca pentru Homo Sapiens
e o nevoie-n sine sa dezbine alte destine.
Si fiind tot mai multi poponari in mortii lor
or sa obtina peste cadavrul meu legalizarea adoptiilor.
Palatul Victoria e sediul hotilor ce ne iau bani si de dau ani,
deci ajunsi in fata portilor..
[Refren]
Hai! Sa-ncepem razboi ca-n ’39!
De ce stai? Tu nu vezi ce ne fac ei noua?
Destul am stat, hai! Nu te mai gandi la pai
si hai dupa dreptate si parai ca asta nu-i trai!.
N-am toale de soldat, dar lupt pentru un ideal.
Nu-s un MC perfect, dar ce scuip e perfect real.
N-o ard perfect legal, am in arsenal arme cu efect letal
garantat si-s perfect adaptat. Perfect fidel fiecarui camarad,
perfect antrenat in razboiul asta care ne-a angrenat
de-atata timp incat aproape am uitat de unde am plecat
si nu ne mai dam seama cat de mult ne-a afectat.
In ciuda greutatii si lungimii antrenamentului
in care am supraincalzit fiecare piesa a armamentului,
rezistand incredibil contra curentului,
planificand detonari de dinamita in cladirea Parlamentului.
Suntem trupe speciale declansand furtuni spirituale in suflete goale,
uram din suflet aceste c*rve penale
ce fac sute de oameni sa urle de foame.
Cand ne auzi ascunde-te, coane!
Cand ne vezi e tarziu – avem priviri brutale!
Vrem carne si dreptate, d-aia ne curg bale.
Animale subjugate gate sa intre turbate
cu topoare si pumnale curbate in tribunale.
[Refren] x 2
Hai sa recunoastem ca totul se schimba lent
si noi nu mai avem destul timp aferent.
Avem parte doar de drepturi desarte, nepoate.
De fapt, pe partea de fapte dreptatea-i foarte departe
si pe masura ce trec anii sunt tot mai satul
de-atatea gogosi ce ne tot vand parlamentarii,
satul de cocalarii ce nu se-ajung din salarii,
da’ poa’ sa-ti dea detalii tehnice despre Ferrari,
satul de comentarii de la Sabbah, Pruteanu sau Gigi Becali.
Ma jur, ca-s satul sa tot indur atatea represalii
prin stiri banale si reclame subliminale pe tot felul de canale.
Si-s satul de canalii pline de vicii –
astia distrug mii de vestigii, culturi si religii,
dar nimeni nu-i atinge in litigii,
in schimb pe noi poa’ sa ne lege prin lege pentru 5 g de Gigi.
Traim zilele fricii si-atatia copii
hraniti din cele mai prost platite servicii
Cad prada complexelor si fobiilor
si pe viitor ajung sa puna bombe in Oraselul copiilor.
Deci hai sa trecem peste bariere sau maniere!
Hai sa le punem lor dinamita-n cariere!
Hai sa punem mana pe mitraliere!
E foamete-n cartiere si astia mai vor inca o remaniere?.
[Refren]
Hai! Sa-ncepem razboi ca-n ’39!
De ce stai? Tu nu vezi ce ne fac ei noua?
Destul am stat, hai! Nu te mai gandi la pai
si hai dupa dreptate si parai, coa*e, hai!

Cedry2K feat Nimeni Altu' - Soluții Extreme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cedry2k și Nimeni Altu’ pe felie
Jupiter dă-ne un bit, tată dă-ne un bit
Să le povestim la ăștia
Cam cum stă treaba în cartiere
Sunt adevăruri de mult știute
Și totuși lumea o arde de parcă n-ar vedea
Cedry2k
Când foamea te leșină
Când drama te deprimă
Când ești tăiat efectiv cu lama de la prima
Oare karma e de vină
Sau îți trebuie soluții extreme ca să ieși din starea de derivă
Când ești sătul de dat da nu ești lăsat să iei
Și îți trebuie urgent câteva mii de lei
Fie iei ușori sau grei
Noi avem soluții extreme pentru probleme și ți le dăm dacă vrei
Fă bine și ridicați nivelul de trai
Ca să îți poți cumpăra o oră de libertate
Că dacă n-ai debit ori credibil sau măcar creditor sensibil
E mai mult decât de-ajuns o singură fracțiune de secundă să renunți la rațiune
Să nu mai vezi nicio altă opțiune
Ai doar o altă viziune
Cu visuri amânate și lipsuri adunate ce te duc toate la infracțiune
Ești gata de misiune
Nu contează dacă foamea sau doar foamea de acțiune
Te învață să ignori treptat teama de sancțiune
Nu contează dacă o faci că nu îți place munca
Sau te spetești muncind da tot n-ai ce mânca
Și îți chiorăie tot mai des mațele
Cresc clantele, pălesc speranțele
Că poți să îți plătești restanțele
Și uite așa ajungi să îți folosești brațele
Numa’ ca să spargi ușa atunci când nu merg clantele
Nimeni Altu’
Astă-i doctorato socială și să nu înțelegi ce se întâmplă pe afară
Pentru noi sunt oameni ce formează o imagine clară
Când toți declară că nu mai au liniște în casă
În plus acasă prea multe alimente ce lipsesc de pe masă
E greu să mai zâmbească sau să mai gândească corect
Când de prea puține ori poa’ să se întrebe eu ce pot s-aleg
Mulțumirea sufletească e deficitară și apasă
Când vrei s-o ai atât de mult dar nevoile nu te mai lasă
E un element comun în masă și nu ține de rasă
Ține de sistemul românesc ce-n continuu doar ne afectează
Cui îi pasă de ce ne doare pe toți
Când te doare nu poți să faci prea mult bine în jurul tău
Cu atâtea fețe-n roți
De la bunici la nepoți generații de sacrificiu
Minciuni și singurul indiciu e că îți taxează orice viciu
Spre deliciu lor financiar deci lasă-i fără bani
Că de 17 ani suntem furați de aceiași moși avari
Când vezi la TV stele și în viață numai belele
Când te gândești la zile grele știi grijile mele
Când renunți la avere și cei dragi îți zic la revedere
Pentru că de ceva timp ai devenit prea scump la vedere
Sunt câteva dintre toate acele probleme
Care poa’ să te facă să rămâi cu semne pe vene
Sau nasc dileme când cauți soluții extreme
Și cad pe eczeme și le găsești peste tot indiferent de vreme
Cedry2k
Căci toți avem slăbiciuni indiferent de gene
E o generație de orbi ce se înțeleg prin semne
Pui sprint bezmetici în beznă după lumină
Rătăcind în rutină înjurând în sutină
Că bieți oameni nu au evoluat din mină
Încă inspiră doar aer poluat și milă
Își reprimă sentimente de vină
Și asta îi consumă-ncet ca o termită realmente îi termină
Când foamea te leșină
Când drama te deprimă
Când ești tăiat efectiv cu lama de la prima
Oare karma e de vină
Sau îți trebuie soluții extreme ca să ieși din starea de derivă
Când ești sătul de dat da nu ești lăsat să iei
Și îți trebuie urgent câteva mii de lei
Fie iei ușori sau grei
Noi avem soluții extreme pentru probleme și ți le dăm dacă vrei

John Newlove - Canada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Galbene desişuri cât vezi cu ochii,
turma celor fără strămoşi se-nhaită în zloată
cu strămoşi de-o jumătate de zi –.
La ce bun să scrii poezii
când oamenii mor de foame – şi
ce pot face eu, decât să arunc oasele puilor înfulecaţi
în drum spre China, cu bucăţi de carne albă încă
pe ele, parcă se-ngraşă careva
de pe urma faptului că eu scriu?.
Nu te prosti,
Adu-ţi aminte ce-a spus (despre tine) un literat răsăritean,
care naşte când şi când el însuşi câte-o poezie.
N-are minte. Chiar că n-are.
Hai s-o spunem pe şleau. Scorneală pur şi simplu a
13 din 15 producători de la Radioteleviziunea Canadiană. Tot
ce nu ştiu este ce-i de făcut cu ea. Te-ai aşteptat
oare la vreo concluzie? Emisiunea-i încheiată. Mă
las păgubaş de onestitate de dragul încă unui păhărel.
Aş dori să semnalez că
sunteţi plictisiţi.

Stroe Constantin Slătineanu - Seceta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plânge cântând pădurea bătrână,
Plânge cu plânsu-i sălbatic,
Că viforul cel de jăratec
Urgia din ceruri o mână.
Şi văile gem şi munţii de asemeni,
Că-ncetul cu-ncetul viaţa le-o fură
Vântul ce urlă, bici de căldură,
Prin stâncile cele de cremeni.
Secat e pământul de atâta blestem,
Secat e şi stă ca să ardă,
Doar corbii croncăne-n hoardă
De diavoli, iar vitele gem.
Gem şi mor pe câmpii,
Când moartea pândeşte tot pasul,
Doar corbilor li se aude glasul,
Vestitor de grele urgii.
Trozneşte pământul şi stă ca să crape,
Şi cade din ceruri smoală de foc;
Opritu-s-a ziua în loc.
Şi soarele arde şi nici nu sunt ape.
Le suge pământul, flămând le opreşte.
Ba chiar porumbul, schelete muncite,
Scârţâie jalnic cu frunze sucite,
Şi-i jale în aer, căci moartea pândeşte.

Marin Sorescu - Mai…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai roadeți coajă de copaci,
În rând cu iepurii și cerbii,
Și foamei fiți-i buni araci,
Până răsare firul ierbii.
Digestia începe-n gură
Ciomege mestecați și pari,
Ca pe un fel de arătură,
Pe care-o-nghiți, după ce-o ari.
La primăvară, când, iar, sumbră,
Sub poala soarelui cea grea,
Pământului veți face umbră,
O veți mânca atunci pe ea..
Și-apoi, așa, cu gura plină,
Veți da un chiot: „Ce lumină! „

Constantin Michael-Titus - Zodia Pâinii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În sufletul acesta de strigoi
port amintiri sinucise,
iar printre ele
Dumnezeu se plimbă
perimat
ca un cântec de flaşnetă pe stradă.
El vorbeşte cu toţi
şi-ntr-o zi şi cu mine
şi cuvintele lui
parfumate în stil anacronic
pomeneau de credinţă, de ceruri,
dar de coaja de pâine uscată
nu mi-a spus că-ntr-o zi va ajunge
mai rotundă, mai plină, mai caldă.
Se-aduna Dumnezeu din biserici
cu armate de morţi în credinţă,
iar în sufletul meu de strigoi
răsuna parcă umbletul foamei
lăbărţat în cadenţe zgâriate.
M-am trezit în cadenţele-acestea
cu copii şi părinţi laolaltă
şi am văzut cum se naşte şi creşte
viitorul, din zgură şi colţuri,
fără stil şi profeţi
ca-n biserici,
dar cu pâine
destulă şi caldă,
cu copii sănătoşi
şi cu cer mai senin,
fără praful de puşcă.

René Char - Omagiu și Foamete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui.
(Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)

Radu Gyr - A Mai Murit Încă Unul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A mai murit încă unul –
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece..
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
ca-i liber să plece!.
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
il mângâie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!.
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
și-o pâine rece.