Nichita Stănescu – Alfa
Alfa.Mai departe, mai aproape de centrul spațiului,inima mea se consumă.Capul meu, ca o flacără de lumânare,mereu își pierde ochii fierbințiarzând mâinile tale nevăzute.El își hrănește luminadin seninul trunchipe pământ și pe mare.Minunată pradă și sprijinal foamei – pământul –Minunat prilej de sete – marea.Flacără înceată, pierzându-și ochiimereu fierbinți, –arzându-ți mâinile.