fiinta – Versuri.pro

Costache Conachi - Omule, Slabă Ființă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omule, slabă ființă și la patimi cu plecare,
Unde-ți e înțelepciunea, unde-ți e mintea cea mare?..
De te-nalți și zbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsori pământ și ceruri și pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că ești țărâna pe care o poartă vântul..
Ci te plânge, că-n patimi tu singur îți sapi mormântul!
Pururea ție stăpâne, pururea duc și te poartă;
Ele sunt în toată vremea a vieței tale soartă.
Ce poate înțelepciunea, ce poate și biata minte,
Când prăpăstii privesc ochii și-napoi și-nainte?
Și se-ncape biruință sau răbdare sau putere,
Când frageda inimioară se despică de durere?
Și se-ncape vreo mărime, când ființa pătimește,
Când sufletul de necazuri ca de moarte se zdrobește?..

Rumi - Unește Toată Ființa Ta În Ochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unește toată ființa ta în ochi, / Mergi către viziune. Mergi către viziune, / Mergi ... →

Rumi - Existența Noastră Este Doar Inexistența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Existența noastră este doar inexistență: / Ești Ființa absolută care face ca aceste / lucruri ... →

Rumi - Dinspre Ființă Spre Neființă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Potrivnic cu potrivnic se luptă, se omoară,
Porunca ta îi smulge din Neființă iară.
O, dinspre Neființă să trec spre Ființă,
Atâtea caravane primesc îngăduință.
În somn, în orice noapte gândurile dispar
Și se cufundă-n Marea cea fără de hotar.
Dar cum dau zorii, aceste făpturi dumnezeiești
Își scot din Mare capul, ca tot atâția pești.
În toamnă, mii de frunze și crengi supuse sorții
Se-ndreaptă-nfrânte către adâncul mării Morții.
Iar corbi în straie negre, din tălpi și până-n creștet,
Ca-ndoliații, în crânguri, jelesc frunzișul veșted.
Și iarăși Neființei îi dă Cel Sfânt porunci
Să-napoieze cele-nghițite până-atunci.
Înapoiază, Moarte, ce-ai înghițit cu zel:
„Tulpine, ramuri, frunze, ierburi fel de fel!”.
*
Stropul de cugetare.
Cel strop de cugetare ce ni l-ai dat în dar,
Cufundă-ni-l în marea Ta fără hotar.
În sufletu-mi se află un strop de vrednicie.
Tu scapă-mi-l de patimi, de-a trupului meu glie.
Înainte de-a se pierde, sorbit de acest pământ,
Înainte ca să-l ducă al patimilor vânt.
Și chiar dacă l-ar duce, Tu poți într-o clipire
Să-l smulgi acelor patimi, să-i dărui izbăvire.
Căci stropul dus de vânturi sau înghițit de glie,
Când a scăpat vreodată de-a Ta puternicie?
Ajuns în neființă-acel strop e cugetare
În goană se va-ntoarce, auzind a Ta chemare.

Rainer Maria Rilke - Livezi XLIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acel cal care bea la fântână, acea frunză ce ne atinge
căzând, acea mână întinsă ori acea gură care
vrea să ne vorbească-ncercând –.
Atâtea vibrații de viață se-nclină,
atâtea vise ale durerii suferim;
o, cel ce-și simte inima prea plină
căutându-și ființa se mântuie deplin.

Petru Creţia - Cântec În Stil Naiv Despre Ființă și Părere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nimic nu are în sine puterea
De a fi mai mult decât este
Atuncea când este, în forma-i deplină,
Tot ce poate fi.

Aproape tot ce trăiește încearcă
Să fie cumva altfel decât este
În golul amar dintre tot ce ar vrea
Și nu poate fi.

În vorbe e răul, în gesturi deșarte,
În tot ce pare a fi și nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem și să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari și mai buni decât este
Dat firii noastre și slavei, mai grei de iubire
Decât știm a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume,
Iar hula nemilei un greu păcat este
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulți muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere și de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.

Coboare îndurare
În lumea pieirii
Peste veacul făpturii,
Peste tot ce este
Greul de a fi.

Omar Khayyam - Cunosc la Chip Ființa și Știu și Neființa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cunosc la chip Ființa și știu și Neființa. / Cunosc și Dinlăuntrul a tot ce-i ... →

Ion Pachia-Tatomirescu - Nufărul Luminii Ființa-Mi Împarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nunta-mi este pură, steaua-nrăzărește,
munți-preoți îmbracă hlamida cerește,
So-Ares și Utu mie-mi țin cunună;
doar Mireasa-Lumii genune-aurește,
brazii cu albi vulturi în privelişti sună,
jurători-luceferi horesc lunca brună;
jumătăți își leagă-n aur jumătăți,
partea vrea întregul, întregul e-n parte –
moartea-i este viața, viața-i este moarte,
balaur alb-roșu e-n egalități;
curcubeie-toarte, bolta vrea să poarte..
Car-Mare de gânduri, torci imensități..!
Car-Mic-de-albăstrele, tu, ochiule, dă-ți:
nufărul luminii ființa-mi împarte..!

Ion Caraion - O Ființă în Formă de Flutur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O ființă în formă de flutur / veni de pe lumea cealaltă / să mi ... →

Ion Caraion - Ființa Neființei Prevestirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu ai sânii păroși ca fumul
Picioarele tale-s ca movilele
De ciulini ai Dobrogei
Gorgone arzând milenar soare
Prin care aleargă ura și mestecă vântul
Și nu mai dau de mădularele
Lor semințele misterului.
Când aiurează ploaia când frigul
Acoperă literele tuturor vârstelor lumii
Din mâna ta picură
Coacăze roșii midii prevestitoare
Țipete bifurcând văzduhul complicându-l
Cu struguri
Lutul ființei tale mișună de prilejuri
Și de popândăii care aud cum se lasă ceața și curge sângele
Cum au ruginit armele și cum s-au stins corăbiile
Marilor ambiții
Dar popândăii au rămas
Rotocoale de păsări îți desenează
Fructul magic burdufele
De-ntuneric și de fapte cu care
Se-mpletesc din totdeauna vrăjitorește
Și asediații și asediatorii
Năvoade grele dorm în brațele tale
Tu ai umerii calzi ca explozile
Tu ai carnea tăcută
Și trecutul pământiu
Și oasele în formă de sanie
Ori de leagăn
Și sânii păroși ca fumul.
Ființa ta mișună de prevestiri