Versuri corectate și adnotate
Măsura-a așteptării, tu, fereastrăde-atâtea ori firesc te împlineșticând viața celor dragi în viața noastrăneliniștită vine și-o primești. Separi și-atragi, schimbându-te ca marea –oglindă-n care adesea ne mirămde ceea ce adună depărtareape chipul nostru, când ți-l arătăm. Pierduta libertate prin jocul crud al sorțiiîn tine doar mai află un izvor,echilibrezi în noi ce e al morțiicu … Citește mai mult
Adaugi un sens de mitîn orice-mprejurare:Distratul, mincinosul sau altul oarecare,ce stă doar în picioare.În cadrul tău ivitun gânditor ne pare:de tine prinși ca-n paginiei își devin imagini.Tot astfel un copil, pierdut în vag plictis,se sprijină de tine și parcă-ar fi în vis.Iar hainele-i nu sunt de el uzateci numai timpul doar neîncetat le roade.Și-amantele plăpânde … Citește mai mult
Tu îmi propui, fereastră, să aștept;aproape că se mișcă perdeaua cafenie.Va fi, chemării tale, spre tine să mă îndreptsau să mă-mpotrivesc? Oare ce va să fie?.N-aș fi fericit, cu viața ce ascultă,cu inima-mplinită de ceea ce-a pierdut?Calea ce trece încă, prin fața ta, pierdutăși îndoiala care îmi dăruie atât!
În aste încăperi întunecate, undezilele mă apasă, rătăcesc de colo-colocăutând ferestrele. – De s-ar deschideuna, ar fi o mângâiere. –Dar ferestrele nu-s de găsit sau n-oi fi eu în staresă le descopăr. Poate așa-i mai bine.Lumina ar însemna poate-un alt supliciu.Mai știu eu ce alte lucruri ar scoate la iveală?