Charles Baudelaire – Alegorie
E o femeie mândră, cu gâtul lung și fin,Care își lasă părul să se reverse-n vin.Și ghearele iubirii, și jocul otrăvit,Alunecă tocite pe pielea-i de granit.Ia Moartea-n râs, Dezmățul hulit este firesc,Doi monștri ce cu mâna adună și cosesc,Dar trupul ei puternic, și drept, și maiestuosL-au respectat în jocul lor aspru, ticălos.În mers e o … Citește mai mult