fatarnicie – Versuri.pro

Cheya feat Karakteristik - În Spatele Feței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cheya Crew feat Karakteristik – În spatele feței.

Intro (Drops)
Uneori stau seara cu lumea pe gard. Mă întreb de ce când trece un cunoscut, cineva din grup cu o față fericită aruncă un călduros „Noroc! Ce faci?” Iar la plecare, după mult prea frățescul salut, pe la spate, cu o față-n exterior și cu alta nevăzută, omul scapă o spurcată înjurătură, plină de ură prin care își exprimă dorințele s*xuale legate de toate persoanele de s*x feminin din arborele genealogic al trecătorului. Am văzut asta de un milion de ori. Și de un milion de ori mai mult m-am întrebat „De ce? De ce așa? De ce are a 2-a față? Sau de ce o are pe prima? Sau de ce-l mai suportă Pământul ăsta?” Acuma, asta văzând, îmi vin în gând momentele când treceam salutând oameni cunoscuți ca de cuvânt și care mă salută vrând ca eu să nu bănuiesc nimic. Și stând așa între amicii mei de o viață, mă întreb în gând între două glume spuse cu voce tare :.

Refren (Mircea – Karakteristik)
Ce se află în spatele feței tale?
Spune-mi ce se află în spatele feței tale!
Spune-mi cum să răzbat eu înconjurat de câini!
Când 10 din 10 dintre voi au suflet hain!
Bis.

Strofa 1
(Joint – Karakteristik)
C-o singură față în jur, salut și spun ce simt,
Aceeași față ce-a observat la mulți schimbări masive-n timp.
Poți să mă bați, să mă scuipi, să mă-njuri, să taci. Să fii cum simți, în schimb!
Să nu-ncerci să zâmbești sau să-mi zici „Să trăiești!”, când mă vezi trecând, dacă minți!
Îți place să crezi că nu știu că vorbești în spate,
Că după acel „Noroc!.. Ce faci?”.. urmează șoapte.
Ai face mai bine să-i vezi întâi pe cei de lângă tine,
Deodată ar putea să te sape și poate.. poate.. poate chiar de mâine.
(Feluu)
Îți place să ne critici de zor cu ai tăi amici
Stai pe gard zilnic spargi semințe te oftici
Te întrebi de ce ai mei sunt geană
Când unul dintre voi iese foarte timid din casă
Sunt lei în căutare de pradă și tot ei
Te miros dacă ai scos vorbe despre ei
Da-ți masca jos așa-i frumos
Spune ce ai de spus în față nu pe la colț.

Refren.

Strofa 2
(Mircea – Karakteristik)
Știu că tu crezi de când mă vezi că m-ai citit când ai ghicit
Toala ce’o port nu mă cunoști. Nu te cunosc și nu depun efort.
Până și ai mei au inters în spatele unui noroc.
Nu tre’ să-ți dai jos fețele să știu că ești escroc.
De când ieșim afară pentru mine ești escortă
Și când afli că mi-e bine știu că mori ba!
Omul pervers are o față, stă ascunsă după figură
Și vede în anturajul lui ținta sigură.
(Makru)
Poate că știi cum mă cheamă, unde stau, pe unde o ard
Cu cine umblu, ce fac, și-n ce școală am învățat
Poate m-ai văzut pe afară într-o seară plimbând un câine
Sau întâmplător ne-am așezat la aceeași coadă la pâine
Crezi că mă cunoști? Nici pe departe
Nu vorbi! Habar n-ai cine sunt și ce vreau
Omul care mă salută, vrea să mă cunoască
Eu zic că n-are cum
Dacă stă ascuns după o mască.

Refren

Heinrich Heine - Spune-Mi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spune-mi, nu ești, bunăoară,
Vreun născocit portret
Izvorât în zi de vară
Dintr-un creier de poet?
Nu! O astfel de guriță,
Ochi cu licărul vrăjit,
Chip de dulce copiliță,
Nu poetul le-a scornit.
Monștri, vipere haine,
Lighioane mii și mii,
Doar asemenea jivine
Un poet ar născoci.
Dar o gură care minte
Și o față ca a ta
Cu priviri fățarnic-sfinte,
Să scornească n-ar putea.

Gani - Ipocrizie (feat. Phunk B)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

[GANI]
În mediu nociv tre’ să porți mască
Să te ferească, mulți o păstrează-n caz că
O să-ntâlnească pe alții de toată bafta,
Schimbați de la o zi la alta, ca-n cartea lu’ Kafka
Și d-asta încrederea se pierde,
Responsabilitatea-i unu’ din subiectele
Fumate ca verdele, pasate ca servele,
Vrei să facem echipă? Io-ncep să am rezerve..
Hey, cine te mai crede atunci când chiar nu minți?
Când tot ne pierdem printre ipocriți,
Misiune imposibilă – toți cruzi (Cruise) ca Tom,
S-a înțeles greșit ideea de a fi alt om..
Îți merge bine? Te susțin, ca tendoanele,
Dar când fac spume toarnă tot, ca sifoanele,
Pe interes, se lipesc, ca scamele
Și când nu le mai convine, duc vorba, ca microfoanele..
Dacă integritatea ți-e o coală goală
Și-o dai din colț în colț, ca o diagonală,
Saluți după ce ataci cum te taie capu’ – Kung Lao
Nu ești diplomat, doar te faci de c***..
Mulți dau povețe mărețe, da’ uită să învețe,
Se cred ca Luna – gen că nu-i vezi cu două fețe,
Ipocrizia e-n noi toți, chiar și-o răbufnire
Marionete ale instinctului – ne stă în fire!
Mai mult sau mai puțin, măcar o dată, clar
Ca 2 urși Fram, toți am fost biPolari,
Tot ți-o arzi urât până ajungi în căcat până-n gât?
Fii ca afirmativul – n-ai „decât”!
Atât.
[REFREN GANI]
Ipocrizie, ipocrizie,
Te infiltrezi în sânge – alcoolemie
Nu te mai cred, chiar de-mi zâmbești acum
În loc să te prefaci, chiar încearcă să fii bun!.
Ipocrizie, ipocrizie
Nu ocolești pe nimeni – epidemie
Dacă mai poți să te privești, vezi pe cine păcălești
Când te dai altcineva și-ai uitat cine ești..
Cine ești, cine ești,
Cine ești, cine ești,
Cine ești, cine ești?
Vezi că nu mă păcălești..
[PHUNK B]
Toate bune și frumoase până când
Ți se întâmplă ție și-o să se întâmple oricum, sucka
De exemplu un graffiti, my man
Dacă strigi „șase!” și de fapt nu vine nimeni
Când va fi cazu’ n-o să te cred și o faci de ecler,
Faci un gras să alerge, nesănătos gen.
Multe alte exemple,
Însă actualmente fac doar fente
Pentru și spre a îndepărta din preajma mea
P-ăia care mereu vor ceva și n-au ce da,
N-au cedat și nici nu vor ceda vreodată,
Cum e să fii ipocrit falit cu ștat de plată?
Muthafucka, asta vine direct
Pentru fiecare dintre noi să fim corecți
Și io am mințit și-am fost ipocrit
Și poate mai sunt din când în când,
Însă încerc să m-abțin, suckaaa.
[REFREN PHUNK B]
Ipocrizie, ipocrizie,
E la tine-n familie
Ipocrizie, ipocrizie
Văd pe zâmbet la gingie

Ekzit - Oameni cu Două Fețe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi aduc aminte și-acum
Cât de bine era-nainte
Îmi aduc aminte și spun
Că totul se schimbă, ține minte
Nimic nu mai e la fel
Deci bagă la cap și prinde
Și trage la cel ce tinde
Să nu te mintă niciodată
Ce poți face azi poți să faci și mâine
Deci lasă pe altă dată
Privesc lung și mi se pare
Că asta-i calea cea dreaptă
Mă uit mai bine pe lângă mine
Și parcă îl văd pe cel ce vine
Să mă lovească pe la spate
Că e la fel de laș ca tine
Tu vrei să mă lovești, eu mă feresc
Tu ești serios, eu mă prostesc
Ia zi, nu vezi, nu știi?
Crezi astea sunt prostii?
Te dai tovarăș, da’ pe la spate
Ne rozii ca niște molii
În neștire-ncepi să alergi
Cazi, te ridici, te ștergi
Mergi mai departe fericit
Că ai făcut totul ca la carte
Dar dintr-o parte tot se pare
Că te-ai rătăcit în zare
Când tovarăși de-o viață
Acum îți poartă pică
Tu continuă să le arăți
Că mergi în față fără frică.

Refren (x2):
Căutând mereu răspunsuri
O să afli ce-nseamnă
Un om parsiv, o t***ă
Sau un prieten fals
Așa că lasă-ne pe noi
Să fim cei ce te îndeamnă
Să menții cu demnitate
Două fețe în balans.

Atâtea păreri de rău
Când ajuți pe cineva
Cam atâtea sunt și visele
Ce nu le poți avea
Câștigă-ți porția
Nu saliva la a altuia
Căci toate sunt pe moca
Dacă ai de unde lua
A avea e ceva dar,
A da e primul pas
Nu-ți convine adevărul
Atunci stai retras
Și profită de moment
Eu mă prefac că nu-s atent
Ai o șansă să-ți dovedești
Nu sunt ceea ce ești
De-mi spuneai cum sunt tovarăși
Niciodată nu te credeam
Trebuia să simt pe pielea mea
Prietenul-dușman
Îmi sunt propriul inamic
Mă dobor și mă ridic
Doar cu mine sunt umil
Și-n același timp unit
Nu regret prin ce-am trecut
Astfel n-aș fi învățat
Nu contează 5 prieteni
Ci un frate adevărat
Sunt sătul să mă minți
Deci încearcă să eviți
Rămân yo, Deaco și Voce
N-aveți cum să ne opriți.

Refren (x2)
Prinde t***ă!!! Rupe-i fața!!!
Pune-i în pământ, jeg față
Pe timp de zi ești domnișoară
Se schimbă rolul tău pe timp de seară
Când soarele răsare ești fată mare
Stai în cuibu’ tău și faci mâncare
Ieși cu fetele-n oraș
Te freci pe gambele de h
Mergi hai-hui cu bluza spartă
Zici că-i body painting
Sau chiar artă
Faci un ban cinstit
Poate-n Olanda, că paci’ te cată garda
Fata-i cuminte și se știe
Fetița știe meserie
Ai prieteni din copilărie
Și cică te iubește
Aduci bani mulți, băiatu-i peste
Dar nu-i nimic că trecem peste
Faptul că a ieșit pozitiv la teste
Cu o sclipire-n ochi
Ești un copil inocent
Ai două fețe, deci nu te porți decent!
Refren:

Liviu Guta - Zece Oameni Dintr-O Mie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu găsești în astă lume
Un om bun cu gânduri bune
Toți vorbesc numai de bine
Dar fapte nu face nimeni. (x2)

Ref: Zece oameni dintr-o mie
Au obraz și omenie
Dar și din aceia zece
Nouă sunt cu două fețe. (x2)

La un om dacă-i faci bine
Se face uitat pe mâine
Să n-aștepți nicio răsplată
Nu vei primi niciodată. (x2)

Ref: Zece oameni dintr-o mie
Au obraz și omenie
Dar și din aceia zece
Nouă sunt cu două fețe. (x2)

Oamenii vicleni și răi
E plină lumea de ei
Unde mergi, unde pășești
Numai cu ei te întâlnești. (x2)

Ref: Zece oameni dintr-o mie
Au obraz și omenie
Dar și din aceia zece
Nouă sunt cu două fețe. (x2)

Irving Layton - Fățărnicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fariseul ăsta
nu află-n virtute
nici o bucurie,
e virtuos
fiindcă ne poate
prin aceasta osândi;
în alte-mprejurări
s-ar deda viciului
aşa cum azi
face caz de biata-i
virtute şi vrea
ce vrea orişicare: să fie scârbos
având conştiinţa-mpăcată.

Tudor Gheorghe - Stare De Fapt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bah, voi n-aveți pic de frică, de rușine?
Sunteți totul,
Sunteți cei care ridică pentru orice, tată, botul.
Nu v-au învățat părinții că-i a dracu’ lumea-n sine,
Că s-au dus regii și prinții, că ce trece nu mai vine?
Lăcrimați ca proasta-n târguri, vă zbateți ca nebunii,
Nu vedeți că-u dat în pârguri alte lanțuri, alte funii?
Doamne, cum le știți pe toate
Și eu dau din coate-n mine și mă-ntreb
De se mai poate să faci răul rău în bine.
Aah.. Aia-i bună, aia nu e bună, aia..
Ce ușor e să spui asta, ailalta nu e bună.
Vine lupu’, papă oaia și ciobanul râde-n lună.
Uite-i, Doamne, cum se ceartă și se fac de râsul țării,
Ieri se milogeau la poartă și pupau poala puterii,
Ne cereau mărinimie, ne dădeau luna și stele,
Doamne, ce fățărnicie pe aleșii țării mele.
Lăcrimează la tribuna, se lovesc în piept cu pumnul,
Zama lungă de minciună, unu-s toți și toți sunt unul.
Un amestec, o cocleală, ceva-ntre oțet și fiere,
O rugină sau o bală, o poziție: putere.
Dai într-unul, sar cu toții,
Nu mai au principii, gata,
Să ne menajăm nepoții.
Nu contează ce-a fost tata,
Banii tăi, eeeh, sunt banii noștri.
„Jos morala comunistă!”
Națiunea naște monștri.
Ce lozincă mai există?
Hmm. Grija față de natură.
Semenii duca-se dracu’,
Asta da nomenclatură.
Nu cu via, cu aracul.
Via las-o să se târască, e-nvățată cu pământul.
Nouă să ne prisosească și puterea și cuvântul.
Nouă să ne fie bine, să ne-alegem cu de toate,
Că de mâine.. Ce e mâine?
Tot ca azi, tot cine poate.
Eeh. Copiii lu’ tăticu’,
Nu vă mai jucați cu focul,
Că se supără bunicul și vă bate nenorocul,
Că bunicul ăsta știe cum și cât și când să lase,
Că tot robotind prin vie, i-a crescut via prin oase
Și e mare cât e toată vatra țării,
Cum ni-i visul. Nu-l învârte nicio roată,
Cu el nu te joci de-a prinsul
Și sunt sigur c-o să-i vină să vă-nșire așa cu acul,
Să vă spânzure-n lumină și să vă trimită dracu’,
Că nu ne-ați băgat în seamă nici ca cât
N-am existat.. Am fost așa o formă, o arătare, un abur,
Nici atât, un fel de.. un manechin fără de uniformă,
Un fel de aglomerare fără țel pe care-o manevrați cum vă convine
Dar cine sunteți voi? Din ce castel vă coborâți?
Sau dintre ce ruine veniți să ne-nvățați ce să gândim?
Și să ne spuneți: „Noi suntem frumoșii, vă botezăm, vă cununăm”
Să fim mult mai uniți decât au fost strămoșii.
Ce râie, ce mizerie, ce zoi pe ambițiile voastre trecătoare,
Ce lume rea răsare dintre noi.
Ridică, Doamne, iar spânzurătoare!
Dar pune-i pentr-un timp cu capu’-n jos,
Să vadă locul care-l părăsira,
Să-l vadă, să se știe că-i pe dos urcușul brusc pe care se suiră,
Că prea devreme s-au ajuns ajunsii
Și că mai sunt cutremure pe lume, că pot să cadă, pot să fie invinșii,
Că nu-s decât porecle, nu sunt nume.
Degeaba, să le fluturi și-un tramvai,
Că ei tot cu ochii-n sus și spre-nainte.
Se lasă ceața, domnilor.
Și noi ne-nlăcrimăm degeaba-ntre cuvinte.
Mi s-a pus de ieri un nod în gât
Și mă-neacă fumul vorbăriei
Nimeni nu mai știe cum și cât trestia șoptește muștăriei.
Curg șiroaie de minciuni pe stradă,
Nicio lacrimă de adevăr,
Rar de tot o rază ia-n răspăr întunericul ce va să cadă.
Dau pensionarii semn că mor
Și copiii fug mereu de-acasă
Și aleșii latră-n difuzor că vor face țara mai manoasă
Și deasupra bunul Dumnezeu
Sictirit de golul din cuvinte
Stinge mucul candelei de seu
Și visează c-o s-ajungă președinte.

Alecu Donici - Braminul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu v-am spus odată, că omul când greșește,
Adeseori pe altul se dezvinovățește;
Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat,
Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat.
În India bogată
Un cuvios bramin,
Deși era în faptă
De rele patimi plin,
Însă prin iscusința acea de ipocrit,
El da încredințare
Că ar avea purtare
Întocmai cum se cade unui bramin cinstit.
Oare ipocrizie
Și-ntre bramini să fie?
(Sau numai pe la noi
Sunt lupi în piei de oi?)
La astă întrebare
Chiar fabula mea poate să facă dezlegare.
Braminii împreună cu toții viețuiesc
Și se povățuiesc
De un păstor mai mare.
Ei sunt pilduitorii de lege în popor;
Au multe slujbe grele,
Au post nu prea ușor
Și aspre rânduiele.
Deci, într-o zi de post
Braminul meu la slujbă, hrănit cu totul prost,
Socoate cum s-o deie
Ceva la fruptișor
Și-i vine-n gând să ieie
Un proaspăt oușor
Și să-l cam învârtească la para lumânării.
Urmând aceasta, iată pe ușile cămării
Păstorul se ivește:
— Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat?
Vezi cum se dezvelește
Oricât de mic păcat.
— Oh! dreptule părinte, braminul au răspuns.
Întru așa ispită vicleanul m-au adus!
Iar dracul de sub pat,
Ca mâța au țipat:
— Ba, ba, cucernice! mă iartă,
Eu singur văd întâiași dată
Cum ouăle se coc
L-a lumânării foc
Și-ți mulțumesc pentru știință,
Dorindu-ți pocăință.
Adio! Ține minte că dracul nu cunoaște
Câte, un bun fățarnic, în cugetul său naște.

Aleksandr Blok - Îmi Place-n Naltele Catedrale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmi place-n nalte catedrale,
Cu sufletu-mpăcat, sfios,
Să intru-n corurile care
Înalță cânturi lui Hristos.
Ma tem de sufletu-mi fățarnic
Și pe cât de bine-ascund
Demonic chipul meu, sălbatic
Aici, sub scutu-mi acesta sfânt.
În ruga mea evlavioasă
Cer ajutor lui Dumnezeu,
Dar simt de sub spejura mască
Cum râde-al doilea chip al meu.
Și-atunci fățărnica-mi tristețe,
În palidele pâlpâiri,
Încet, pe cel-cu-două-fețe
Îl readuce-n amintiri.
Și – iată- au tăcut cei care
Cântau în cor și au fugit..
Îmi place-n nalte catedrale
Sfios să intru, liniștit.