fata morarului – Versuri.pro

Gabi Lunca - Băiatul Pescarului și Fata Morarului (Mi-e Inima Întristată)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lele verde, foaie lată,
Mi-e inima întristată
De-o poveste-adevărată
A unui băiat și-o fată,
Băiatul pescarului
Și fata morarului
Din marginea satului,
Lume, azi vă spui.
De copii s-au cunoscut
Și ce mult s-au mai iubit,
Mergeau la școală-mpreună,
La horă mână de mână,
Că doar nu erau străini,
Părinții lor buni vecini,
Oameni plini de bucurii
Până într-o zi.
Când ceru fata cu nuntă
Morarul nici să n-audă,
Că n-o dă la om sărac,
Nu-i pasă dacă se plac,
El fata și-a măritat
După un băiat bogat,
Inima le-a întristat,
Lume, ce păcat!
Plânge izvoarele-n vale,
Florile plâng în ponoare
De dragostea-a doi copii
Ce nu s-au putut uni,
Plângi, inimă, cât oi vrea,
Dacă mă gândesc așa
Seamănă cu viața mea,
Lume, sora mea,
Dar mi-am pus picioru-n prag
Și mi-am luat pe cin’ mi-e drag,
Unul cu acordeonul
De-l iubește tot poporul.

George Coșbuc - Fata Morarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sub plopii rari apele sună,
Și plopii rari vajaie-n vânt,
Iar roata se-nvârte nebună!
Eu stau la covată și cânt,
Dar singură nu știu ce cânt,
Și-n ochii mei lacrimi s-adună.

Așa-i de-ntuneric afară!
Din cer un iad până-n pământ.
Eu cânt tot un cântec d-aseară
Și-așa mi-e de silă să-l cânt,
Și tremur și n-aș vrea să-l cânt,
Și-l tac, dar nevrând îl cânt iară!

O, stinge-te, lampă, te stinge!
Că brâul de-ncins mi-a fost lung,
Dar brâul meu astăzi mă strânge,
La copcii cu greu îl ajung!
Așa de cu greu îl ajung,
Și-n copcii el trupul mi-l frânge!

Dormi, mama, dormi, draga mea mama,
Să nu-ntrebi de ce nu dorm eu!
Obrazul ascuns sub naframa
E martur păcatului meu.
E martur amarului meu:
Tu n-ai băgat încă de seamă!

Sub plopii rari apele sună,
Și plopii rari vajaie-n vânt,
Scot hohote parcă să-mi spuna,
În râs, ce nemernică sunt!
Ce rea, ce nemernică sunt,
Iar apele-mi strigă: Nebună!.

O, macină grâul mai bine
Și-nvârte-te, roată, mereu!
Că lumea se-nvârte cu mine,
Și vreu, și eu nu știu ce vreu!
Ba lasă, că știu eu ce vreu:
Aș vrea să fiu, roată, supt tine!

Ion Pillat - Cireșar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Deschide poarta lumii cu coșul de cireșe!
S-au îmbrăcat cireșii în roșile cămeși.
Și zarea în lumină de aur înspre seară.
Auzi cum cântă-n luncă, lung, roata de la moară!
Arinii ei din sită ușoară de frunziș
Îi cern pe-oglinda apei luminile furiș.
Și săgetând penumbră la stăvilarul morii
Se-alungă rândunele și fulgeră prigorii.
Călare vii în voie pe bunul buiestraș
Pe care iarbă-n margini de șanț s-o pască-l lași.
Ți-au cunoscut prin ramuri mari pălăria moale
Și-n drum îți dau binețe cosași ce merg la vale.
Dar te gândești la fata morarului ce are
Obraz ca pâinea rumen și-n păr lămâi de soare.
Te-așteaptă colo-n umbra cea verde sub arțari –
A alergat și-și ține cu mâna sânii tari.
Și mici ce bat odată din două aripi sub
Cămașe, cum ar bate din aripi un hulub.
Nici numele, nici neamul nu-l știi – știi că ți-e dragă:
Cu drag îi culegi gura gustoasă ca o fragă.
Și-un trup cu miros proaspăt de proaspăt măciniș
Pe malul gârlei limpezi se lasă pe prundiș.
Se duce apa- fata se duce ca și ea.
Copită-și bate murgul ce nu mai vrea să stea.
Încaleci, îi dai drumul, scapi frâu-n pumnii tăi –
Te duci prin grâul serii cu cântec de cârstei.