Lele verde, foaie lată,
Mi-e inima întristată
De-o poveste-adevărată
A unui băiat și-o fată,
Băiatul pescarului
Și fata morarului
Din marginea satului,
Lume, azi vă spui.
De copii s-au cunoscut
Și ce mult s-au mai iubit,
Mergeau la școală-mpreună,
La horă mână de mână,
Că doar nu erau străini,
Părinții lor buni vecini,
Oameni plini de bucurii
Până într-o zi.
Când ceru fata cu nuntă
Morarul nici să n-audă,
Că n-o dă la om sărac,
Nu-i pasă dacă se plac,
El fata și-a măritat
După un băiat bogat,
Inima le-a întristat,
Lume, ce păcat!
Plânge izvoarele-n vale,
Florile plâng în ponoare
De dragostea-a doi copii
Ce nu s-au putut uni,
Plângi, inimă, cât oi vrea,
Dacă mă gândesc așa
Seamănă cu viața mea,
Lume, sora mea,
Dar mi-am pus picioru-n prag
Și mi-am luat pe cin’ mi-e drag,
Unul cu acordeonul
De-l iubește tot poporul.
Sensul versurilor
Piesa relatează o poveste tristă despre doi tineri, un pescar și o fată de morar, care se iubesc, dar sunt despărțiți din cauza diferențelor sociale. Fata este forțată să se căsătorească cu un bărbat bogat, provocând suferință ambilor îndrăgostiți.
