Versuri corectate și adnotate
Fântâna a iubirii, vie!Doi trandafiri ți-aduc în dar.Șoptirea ta mi-e dragă mie,Poeticul tău plâns, amar. Mă scaldă ca-ntr-o rouă receO pulbere de-argint curat.Curgi, drag izvor, și te petrece!Șoptește-mi tot ce s-a-ntâmplat…. Fântâna-a dragostei, amară!Pe-a tale lespezi am slăvitIubita, depărtata țară.Tu de Maria n-ai grăit…. O, pală stea-n saraiul mare!Și-aici uitarea te-a închis?Maria și Zarema oareSunt … Citește mai mult
Lumina ce se adună nefolositoare în spatele soarelui.Ceață în fântână. Se desenează pe un vechi zid rozaliu.
ICunosc o fântână pe valea umbrită,Un grangur de aur cântând m-a-ndemnatS-adorm între frunze de plopi şi răchită,Să uit de oraşul în care-am oftat.Pe valea umbrită cunosc o fântână,O mierlă cu care de vorbă am stat,Aflând că durerea o sufăr stăpână,A râs cât se poate, iar eu am oftat.Pe valea umbrită cunosc o fântână. IIPrin frunze … Citește mai mult
Pe cărarea înflorită, care duce la fântână,În ștergar și în catrință, merge-o sprintenă română;Ea la brâu-i poartă furcă și la sân un pruncuşor,Cu gurita lui lipită de al laptelui izvor.Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioareȘi sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.Păsărelele-mprejuru-i zbor voioase şi cântând,Ea zâmbește și tot merge, pruncuşoru-i sărutând.Iată, -ajunge la … Citește mai mult
O făcut tata fântânăCu apă rece și bunăCine bea de dor se-alină,Se stâmpără la inimăTata singur o săpat-o,O zidit-o și-o gătat-oȘi cu lacrimi o udat-o,Mie-n seamă mi-o lăsat-o.Câți drumari pe drum or treceToți să beie apă receSetea să și-o potolească,Pe tata să-l pomeneascăC-o fântână o săpatȘi tare mult o lucratȘi-amu’ toate le-o lăsat.Tata, mama îs … Citește mai mult