fairytale – Versuri.pro

Phoenix - Fata Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fata verde cu părul pădure!
Fata verde cu părul pădure!
Simți cum privirea lor vrea să te fure?
Noaptea mieii țese ie
Zburătorii ca să vie.
Noaptea mieii țese ie
Nimeni urma să ne-o știe.
Fata verde, ei te sărută
Cu privirea lor cea mută!
Ochii negri, ochi de țigan.
Noaptea mieii țese ie
Zburătorii ca să vie.
Noaptea mieii țese ie
Nimeni urma să ne-o știe.
Umezi sunt de dor
Și-al lor vis plin e de zbor.
Noapte ei se scaldă
În sclipiri ca de salbă,
În sclipiri de salbă!
Fata verde cu părul pădure!
Fata verde cu părul pădure!
Simți cum privirea lor vrea să te fure?
Noaptea mieii țese ie
Zburătorii ca să vie.
Noaptea mieii țese ie
Nimeni urma să ne-o știe.

Anne Sexton - Cenușăreasa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Întotdeauna ai citit despre el:
Instalatorul cu doisprezece copii
Care câștigă Sweepstakes-ul irlandez.
De la toalete la bogății.
Povestea asta.
Sau de la mamă,
Niște dulci dulci din Danemarca
Care surprinde inima celui mai bătrân fiu.
De la scutece la Dior.
Povestea asta.
Sau un om de lapte care servește pe cei bogați,
Ouă, smântână, unt, iaurt, lapte,
Camionul alb ca o ambulanță
Care intră în domeniul imobiliar
Și face o grămadă.
De la omogenizat la martinis la prânz.
Sau călugărul
Care este în autobuz atunci când se crăpește
Și colectează suficient din asigurări.
De la mop la Bonwit Teller.
Povestea asta.
O singură dată
Soția unui om bogat era pe patul ei de moarte
Și ea i-a spus fiicei sale Cinderella:
Fii devotată. Fii bună. Atunci voi zâmbi
În jos de cer în cusătură de nor.
Omul a luat o altă soție care a avut
Două fiice, destul de destul
Dar cu inimi ca blackjacks.
Cinderella era servitoarele lor.
Ea dormea în vatră în fiecare noapte
Și a mers în jur ca și cum Al Jolson.
Tatăl ei a adus daruri acasă din oraș,
Bijuterii și rochii pentru celelalte femei
Dar ramura unui copac pentru Cinderella.
A plantat acea ramură pe mormântul mamei sale
Și a crescut într-un copac în care se așezase un porumbel alb.
Ori de câte ori dorea orice porumbel
L-ar lăsa ca un ou la pământ.
Pasărea e importantă, dragii mei, așa că-i ascultă.
Apoi a venit mingea, după cum știți cu toții.
A fost o piață de căsătorie.
Prințul căuta o soție.
Totul, cu excepția Cinderellei, se pregăteau
Și se luptă pentru marele eveniment.
Cinderella a cerut să meargă și ea.
Mama ei vitregă a aruncat o farfurie de linte
În ciment și a spus: Alegeți-le
Într-o oră și vei merge.
Porumbelul alb a adus toți prietenii lui;
Toate aripile calde ale patriei au venit,
Și luă lămâile într-o clipă.
Nu, Cinderella, a spus mama vitregă,
Nu ai haine și nu poți să dansezi.
Așa e cu mamele vitregi.
Cenușăreasa s-a dus la pomul de la mormânt
Și a strigat ca un cântăreț al Evangheliei:
Mama! Mama! My turtledove,
Trimite-mă la mingea prințului!
Pasărea cobora o rochie de aur
Și papucii de aur mici delicat.
Mai degrabă un pachet mare pentru o pasăre simplă.
Așa că a plecat. Care nu este o surpriză.
Mama ei vitregă și surorile nu au făcut-o
Recunoaște-o fără chipul ei
Și prințul i-a luat mâna pe loc
Și a dansat cu altcineva toată ziua.
Când a venit seara, ea credea că e mai bine
Ajunge acasă. Prințul a mers acasă
Și a dispărut în casa porumbeilor
Și deși prințul a luat un topor și a rupt
Se deschide ea a fost plecat. Înapoi la cenușă.
Aceste evenimente s-au repetat timp de trei zile.
Cu toate acestea, în a treia zi prințul
A acoperit pașii palatului cu ceara de cobbler
Și pantoful de aur al Cenușăreii a rămas pe el.
Acum el ar găsi pe cine se potrivește cu încălțămintea
Și să-și găsească fată dansatoare ciudată pentru păstrare.
S-a dus la casa lor și la cele două surori
Au fost încântați pentru că aveau picioare frumoase.
Cel mai mare a intrat într-o încăpere pentru a încerca papucii
Dar degetul mare a ajuns în cale, așa că pur și simplu
A tăiat-o și a pus pe papuc.
Prințul a plecat cu ea până la porumbelul alb
I-a spus să se uite la sângele care se toarnă.
Asta este calea cu amputările.
Nu se vindecă doar ca o dorință.
Cealaltă soră i-a tăiat călcâiul
Dar sângele a spus așa cum va face sângele.
Prințul devenise obosit.
A început să se simtă ca un vânzător de pantofi.
Dar i-a dat o ultimă încercare.
De această dată Cinderella se potrivește în pantof
Ca o scrisoare de dragoste în plicul său.
La ceremonia de nuntă
Cele două surori au venit să-și curme favoarea
Și porumbelul alb își deschise ochii.
Au mai rămas două pete goale
Ca linguri de supă.
Cenușăreasa și prințul
Au trăit, spun ei, fericit vreodată după,
Ca două păpuși într-un caz de muzeu
Niciodată deranjat de scutece sau de praf,
Niciodată nu se certa despre momentul unui ou,
Fără a spune aceeași poveste niciodată,
Nu a obținut niciodată o răspândire de vârstă mijlocie,
zâmbetul lor dragă lipit pe vecie.
Regina Bobbsey Twins.
Povestea asta.

Anne Sexton - Prințul Broaștei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frau Doktor,
Mama Brundig,
scoate-ți contactele,
scoateți peruca.
Scriu pentru tine.
Mă distrez.
Dar broaștele ies
ca cerul ca ploaia.
Broaștele sosesc
Cu o furie urâtă.
Tu ești judecătorul meu.
Tu ești juriul meu.
Vinovățiile mele sunt ce
Catalogăm.
Am să iau un cuțit
și toacă broasca.
Broasca nu are nervi.
Broasca este la fel de veche ca gândacul.
Broasca este organul genital al tatălui meu.
Broasca este un mâner malformat.
Broasca este o pungă moale de verde.
Luna nu-l va avea.
Soarele vrea să se oprească
Ca un bec.
La vederea lui
piatra se spală într-o cadă.
Cioara crede că este un măr
și picură un vierme înăuntru.
La senzația de broască
touch-me-nots explodează
ca slugile electrice.
Slime îl va avea.
Slime i-a făcut casă.
Domnule otravă
este la patul meu.
Vrea miezul meu.
El vrea pâinea mea.
Mama Brundig,
el vrea berea mea.
El vrea Hristosul meu
pentru un suvenir.
Broasca are boala de fierbere
și o burtă de paraziți.
El spune: Sărută-mă. Sărută-mă
Și pământul se însușește.
De ce
ar trebui un anume
scoate prințesa adorabilă
fii plimbat în grădina ei
la un moment dat
și aruncă-i bila de aur
sus ca o bulă
și aruncați-l în fântână?
A fost hirotonit.
Așa cum s-ar rezolva soarta
ciuma cu card de tarot.
Așa cum exercițiul Ființei Supreme
găuri în craniile noastre pentru a lăsa
Simfonia din Boston prin.
Dar am săpat.
A avut loc o pierdere.
Mingea s-a scufundat ca un vas din fontă
în fundul puțului.
Pierdut, a spus ea,
luna mea, vițelul meu de unt,
molia mea galbenă, iepura mea hindusă.
Evident, a fost mai mult decât o minge.
Bile ca acestea nu sunt
de vânzare în Au Bon Marché.
Am luat luna, a spus ea:
între dinții mei
iar acum a dispărut
și sunt pierdut pentru totdeauna.
Un hoț fusese jefuit zi de zi.
Deodată sonda a crescut
gros și fierbere
și a apărut o broască.
Ochii i se zburdau ca doi bobi de mazăre
iar trupul lui era călcat pe loc.
Nu-ți fie frică, Prințesă,
Am spus, nu sunt vagabond,
la fermier, la păstor,
la portar, la poștaș
sau să lucreze.
Vin la tine ca comerciant.
Am ceva de vândut.
Balul tău, a spus el,
doar pentru trei lucruri.
Lasă-mă să mănânc din farfuria ta.
Lasă-mă să beau din ceașca ta.
Lasă-mă să dorm în patul tău.
Se gândi, Old Waddler,
cei trei pe care nu îi vei face niciodată,
dar ea a făcut promisiunile
cu speranțe pentru balul ei încă o dată.
Am scos-o în gură
ca un câine bătrân complicat
iar ea a fugit înapoi la castel
lăsând broasca destul de singură.
În seara aceea, la ora cinei
s-a auzit o bătaie pe ușa castelului
și o voce a cerut:
Fiica cea mai mică a regelui,
lasă-mă să intru. Ai promis;
acum deschis pentru mine.
Am lăsat varza zdrențuită
iar angușii să trăiască cu tine.
Atunci, genul a auzit promisiunea ei
și a forțat-o să se conformeze.
Broasca s-a așezat mai întâi pe poala ei.
Era la fel de îngrozitor ca un întreprinzător.
Apoi el era la farfuria ei
privind peste slănină
și ficatul viței.
Vom mânca în tandem,
Am spus glumos.
Furca ei tremura
ca și cum o mașină mică
intrase în ea.
Am stat pe ficat
și nașterea ca un gurmand.
Prințesa sufocă
ca și cum ar mânca un cățeluș.
Din ceașca ei a băut.
Nu era tocmai igienic.
Din ceașca ei a băut
de parcă ar fi înălțimea lui Socrate.
Apoi a venit patul.
Patul mătăsos matale.
Ah! Penultima oră!
Era perna
cu prințesa respirând
iar acolo era broasca sinuoasă
călare în sus și în jos lângă ea.
Am fost pierdut într-un râu
a ușilor închise, a spus:
și mi-am făcut drum
pietrele umede pentru a trăi cu tine.
S-a trezit agitată.
Sufăr pentru păsări și licurici
dar nu broaște, a spus ea:
și l-a aruncat prin cameră.
Kaboom!.
Ca un gen care iese dintr-un samovar,
un prinț chipeș a apărut în
colțul dormitorului ei.
Avea ochi și mâini amabile
și era prieten al întristării.
Astfel s-au căsătorit.
La urma urmei, el o compromisese.
Am angajat un paznic de noapte
pentru ca nimeni să nu poată intra în cameră
iar el avea fântâna
îmbarcat astfel încât
niciodată nu și-ar mai pierde mingea,
luna aceea, părul acela de Krishna,
macul acela orb, acel glob nevinovat,
pântecele acela madona.

Alexander Rybak - Fairytale (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu ani în urmă, când eram tânăr
Îmi plăcea o fată pe care o știam
Ea a fost a mea și am fost iubiți
Ăsta a fost atunci, dar este adevărat.
Sunt îndrăgostit de un basm, chiar dacă mă doare
Pentru că nu-mi pasă dacă îmi pierd mintea
Sunt deja blestemat.
În fiecare zi, începem o luptă
În fiecare seară sunt îndrăgostit
Nimeni altcineva nu m-ar putea supăra
Dar nimeni nu m-ar putea bucura.
Nu știu, ce am făcut
Atunci când, brusc, am căzut în afară
Astăzi nu o pot găsi
Dar când ne vom întâlni vom începe din nou.
Ea e un basm da, chiar dacă mă doare
Pentru că nu-mi pasă dacă îmi pierd mintea
Sunt deja blestemat