Adam Mickiewicz – Eul
Și cea mai bună orchestră e-ncetinită de-artist,Atunci când își dorește să fie auzit.
Versuri corectate și adnotate
Și cea mai bună orchestră e-ncetinită de-artist,Atunci când își dorește să fie auzit.
Între mâinile noastre gângania moare –era un proverb dezamăgit.Sub ochii noștri platanul se spânzură –era un poemce se-mpotrivea cuvintelor noastre.Trebuie să ne coasem buzeleși să ne pedepsim melodiile.Mai târziu, fraților:stuful, rândunica de noapte,marmura, catifeauavor găsi pentru noiun grai nou-nouț.
Tu ești obiectul,ideea ce-l înfrumusețează,conceptul care-l ucide.Ești răspunzătoarede fularul acesta galben,ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.Când tu numeștiazurul, marea, ciclonul,le împiedici să fie libere.Cuvintele tale,arsuri de fier roșu pe umărul neantului.Tu denaturezi,înțelegând prea mult.
Cum pe o scenă bietul cabotinÎși uită rolul, că-i e temător,Iar animalul, de mânie plin,Se moleșește-apoi foarte ușor.Neîncrezător, mai uit și eu să spunCuvinte de iubire fel de felȘi singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,Împovărat de-acest amor rebel.Dar cu privirea mea plină de dor,Din piept cuvinte parcă profețind,Ce vrea și recompensă și amorVoi fi mai … Citește mai mult