existential dread

Ion Caraion – Sfâșierea, Pustiul, Înstrăinarea

de

Sfâșierea, pustiul, înstrăinarearedevenind – sus –dansdupă ce însemnaseră haos.Cer închegat.Rânduire. Și?Mă zgâria o frunză(nu știu)sau poate stihiise prelingeauîn stânci.Încolo, piatra.Mai moțăie lunade noaptea trecutăMi se pare neadevărat ținutulSe mai roagă ierbiSau crucile potecilor.Orbitoare vârtejuri închipuite ciuliniDe fapt, nisipulDe fapt: gol.Vântul va fi secși fântâna ca puroiulde sub o plagă. Lipseșteexact nasturele sensurilor.Trecut eliminat

Nina Cassian – Gimnastica de Dimineață

de

Mă trezesc și spun: sunt pierdută.E primul meu gând de zori.Frumos îmi încep ziuacu gândul acesta omorâtor.Doamne, fie-ți milă de mine– e gândul al doilea, și-apoimă dau jos din patși trăiesc ca și cumnimic nu mi s-ar fi întâmplat.

Tudor Arghezi – Neant

de

Neant.Astupă fluierul, vioaraOprește-o să mai sune.Vreau să amuțească tot ce cântă,Flaute, naiuri, orgi și strune.Vreau să adoarmă toate,Să nu răzbată nici o șoaptă.Să văd că viața-i spânzuratăÎntr-un albastru fund de noapte.Tăceți copaci, tăceți fântâni,Ca și cum viața n-a-nceput,Pământul nostru să rămâieÎn cer și soare, orb și mut.Căci ar ajunge o silabăRostită nu pot ști de … Citește mai mult