[Carbon: II]
Tată!
Mai ascultă-mi ruga o dată
C-o ridic în șoaptă,
Crispat
Sau strigată
Disperat
(Iată!)
Mă spovedesc în păcat,
N-am inima împăcată,
Greșesc,
E omenește,
Înc-o pată pe suflet
(Iartă!)
Azi iubesc,
Mâine mă-ndoiesc,
Am privire turbată,
Gândire tulburată
De fericire nesimulată,
Tristețea să fie stopată,
Ura să fie secată,
Natura firii mele să fie din rădăcini recreată,
Spinii – să mă hărțuiască, niciodată!
Și s-alin poftele
Când tentațiile pe tentacule
Mă poartă
Dacă ieri am greșit, pagina a fost prost editată,
Azi cartea vieții mele e pregătită pentru erată.
De îndată
Încep,
Iaca
Încerc
Să mă îndrept,
Tată.
Trag aer în piept
Și-aștept
Cu inima descătușată,
Cu conștiința împăcată,
Cu mintea eliberată.
N-am să mă las niciodată,
Mai fac un pas, drumul mă așteaptă..

[Raku]
Călăuzește-mi pasul pe oriunde umblu
Și până pe patul de scânduri
Luminează-mi gândul.
Auzi-mi ruga, Te rog, că-Ți locuiesc pământul.
Murdar și de păcate plin, ajută-mă să mă scutur.
Și spală-mi-le cum frunzele în ploi de toamne
Le speli, ca iarna țărâna, când somnul m-adoarme
Să nu mă mai uit la oameni cu pizmă și ochi rău,
Să văd în fratele meu doar binele întru numele Tău
Căci de multe ori mă-ntunec,
Gata pe alt om să-l judec,
În loc să văd că-n interior eu-s de zece ori mai putred
Da-mi putere în trup, să rup viciul ce-mi curge-n cuget,
Când slăbiciunea fizică îmi distruge tăria din suflet..
Căci ceea ce mă ține
E doar nădejdea în Tine.
Când eu-mi doresc greșit, da-mi Tu ce știi că-i bine,
Și Tu mă-ndrumă să nu mă rătăcesc în hău
Și ne iartă, Tată, și izbăvește-ne de rău.