eul interior

Omul Cu Sobolani – Ziua 1 Momentul 1

de

Când capu-mi atârnă greuAbia așteptsă văd dacă mai sunt EU celcare susține într-una căpe noi în viață ne ține doar URA Dau vina pe toți cei din jurul meucă eu nu pot să ajung la DUMNEZEUÎn mine cu greu îmi mai încapabia aștept din viața asta să scap. Astă-i ziua-n care a-nceput să-mi peseziua-n care … Citește mai mult

Ion Pillat – Prezența

de

Între oglinzi și umăr lângă umărCu mine, mă privesc la infinit:Multiplicat ecou ce m-a orbit,Sau adevăr, pe-același când îl număr.În transparențe reci de teoremeOglinzile opuse îmi deschidPe oceane legănate-n vidO geometrie vie de poeme.O, timp invers! O, clar afund de apeLovite-n digul sufletului dur!O, val lăuntric, sare și azur,În care numai lacrimă încape!Cu gemenii din … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Respirări XVIII

de

„În poezie nimeni nu se concurează cu nimeni. Totul este să fii poet, și dacă ești, tu singur o știi, tu singur ești măreț sau jigodie, și asta, numai față de tine însuți. Ce să fac dacă dimineața, când mă trezesc din somn, în același trup mă trezesc?”

Walt Whitman – Cântec Despre Mine – 25

de

Enorm și orbitor, răsăritul soarelui pe loc m-ar răpuneDacă îndată și pururi n-aș putea să-l înfruntcu răsăritul soarelui din mine.Și noi răsărim enormi și orbitori ca soarele,Ne-am făurit propriul nostru univers,o, sufletul meu, în liniștea și răcoarea zorilor.Glasul meu urmărește ceea ce ochii-mi nu pot atinge,Cu rotocolul limbii mele înconjur lumileși sferele lumilor.Cuvântul e geamănul … Citește mai mult

Walt Whitman – Cântec Despre Mine – 31

de

Cred că firul de iarbă nu este maineînsemnat decât ziua stelară.Și furnica-i la fel de perfectă, și un fir de nisip, sauun ou de pitulice,Și brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu celemai mari,Și rugii murelor ar putea-mpodobi saloanelecerurilorȘi încheieturile degetelor mele fac de rușine orișicemecanicăȘi boul care rumegă cu grumazul în jos întreceorice statuie,Și un … Citește mai mult

Ancelin Roseti – Tot Ce Se Poate Vedea

de

Mă înalț pe cerul propriuși descopăr esența jucăriilor,grandoarea fleacurilor,eul donquijotesc al lumii.Sunt umbra mea, absorbind viitorul,și cel din fața mea sunt tot eu. Istoria mea e o artă odihnităși seamănă leit cu un balon de săpun.

Alain Bosquet – La Vocativ

de

Te-ntrebi: ce atitudine să iei? Știi bunăoarăCâți sunt bătrâni „tu însuți” în pielea ta? Îi vrei?Ești poate șapte sute? Pe rând te dai afară.Îți cauți unitatea în turma ta de miei.Umani. În unul ochii, și-n altul subsuoara.Te-mparți. Și neutronii într-un genunchi rebelDezbat tot universul, din zori și până seara.O ceafă inutilă. Iar frunte n-ai de … Citește mai mult

Vio – Eu Cu Mine

de

În ultimul timp nu mă mai droghez,Nopțile trec mai greu, fumez, uneori desenez.E mai bine, încerc să mă împac cu mine,Târziu în noapte mai scriu o poezie,Ți se pare absurd?.. (Da) și mie.Îmi pun întrebări, cuvintele-mi ies din gând,Rostesc cu voce tare: „Cum ar fi oare?”Dar pereții nu-mi răspund, la întrebare.

Walt Whitman – Pe Poteci Neumblate

de

Pe poteci neumblate,Prin lăstărișul de la marginea bălților,Evadat din voința care se dă în spectacolDin toate normele proclamate până în prezent,din toate plăcerile, profiturile și conformismele,Din care prea îndelung mi-am hrănit sufletul.Acum descopăr în mine norme încă neproclamate,mi-e teamă că sufletul meu,Că sufletul omului în numele cărui vorbescîși află plăcerea în camaraderieȘi singur cu mine, … Citește mai mult