eternitate

Alain Bosquet – Datoriile

de

Trebuie mai întâi să potolesc păsările.La mine-n grădină florile galopează,trebuie mai întâi să le opresccum îți oprești calulîn fața mării-mbufnate.Trebuie mai întâi să evoc din nou obiectelece mi-au fost prietene:aparatele de ras, carafași cărțile sacre.Trebuie mai întâi să-napoiez orologiuluiorelepe care de șaizeci de ani i le-am sustras.Trebuie mai întâi să dobor toți copacii,măr, platan, eucalipt,pe … Citește mai mult

William Butler Yeats – Navigând Spre Bizanț

de

Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stauUnul în brațele celuilalt; păsările în copaci. EștiAici cu-aceste generații care mor – cu cântecul lor.Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăieștiÎn această muzică senzuală, unde nu se discernPrintre cețuri monumentele intelectului … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LV: Nici Marmura, Nici Cripte Princiare

de

Nici marmura, nici cripte princiareNu vor dura cât acest vers, în schimbTu ai să strălucești în el mai tareCa piatra ce se murdărește-n timp.Războiul, când statui va dărâma,Iar focul ziduri care-i stau în cale,Nici Marte, nici pârjolul n-ar puteaArde-amintirea existenței tale.De moarte, de teribila uitare,Tu ai să scapi; și vei fi prețuitMereu, chiar și-n posteritatea … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXV: Nici Bronzul, Nici Piatra, Nici Pământul, Nici Marea Nemărginită

de

Când bronzul, stânca, apa sau pământul,Tristei pieiri i se supun, cum oareMai poate frumusețea lua cuvântul,Putere neavând nici cât o floare?O, cum să facă față blânda boareAsediului brutal al vremii rele,Când nici chiar piatra nu-i destul de tare,Iar porți de-oțel, în timp, decad și ele?O, gând înfricoșat! Cum s-ar puteaS-ascunzi de timp al timpului odor?Ce … Citește mai mult

William Carlos Williams – Dovada Nemuririi

de

Căci există o viziune mai fascinantă decât toate florile;Mai sclipitoare decât nestematele; mai necuprinsă decât cerul;Nemuritoare și neschimbată; ale cărui puteriTranscend rațiunea, iubirea și înțelepciunea!Și tu, frumusețe, ești acea dumnezeiască arătare!Minunată și înfricoșătoare! Cu o privireJuno rănită s-a ridicat împotriva lui Zeus!Și numele tău, frumusețe, este Inefabilul.

Andrei Ciurunga – Înviere

de

Ai noștri dorm în suflet cu genunea,dar mâna cui îi mângâie prin vis,că-n locul frunții lor de totdeaunap parcă-nfloresc petale de cais?Un înger alb sau liniștea se-aude?Se-mbracă-n aur noaptea și-n mister.Abia sunându-și lanțurile crude,se-nalță toată temnița la cer.Stă trupul ghem, cu spaimele la pândă,ar învia, dar încă n-are semn,și crucea-ntinde brațe de osândăcu umbre vechi, … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Coloana Infinitului

de

Lui C. Brâncuși.N-a fost de când lumeaDar pare de-atunci;A fost condamnată, a fost arestată,Râdeau că ar fi o grămadă de stânci,Au tras cu tractoare de ea să o scoată.Ce poate-nsemna decât drumul în sus?Sfârșit nu-și găsește și milă nu știe,Coloana e omul cel fără apusȘi duh pe-un înalt parapet de sicrie.La marginea firii punând temelii,La … Citește mai mult