Mihai Eminescu - O, Înțelepciune, Ai Aripi de Ceară!
Ce mâni subțiri s-apucă de perdele / Și într-o parte timide le trag! / În … →
Ce mâni subțiri s-apucă de perdele / Și într-o parte timide le trag! / În … →
Atâtea gânduri de confuzii pline / În anii vieţii mele care-apune / Ar trebui într-unul … →
A mai trecut o zi din viața mea / Și-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârșitul; … →
I / Cuvintele sunt rupte-n hălci de fraze / din care sunetele rup câte-o vocală … →
Eu barbarul din oglindă, / Eu ca Hanibal la poartă, / Aștept Roma să mă-nchidă … →
Știu, răcoarea copleșește mâna, / Obosesc izvoarele din vine, / La apusul soarelui, țărâna / … →
Vremelnic sensibilul / Doar ca simbol survine; / Aici intangibilul / Evidență devine; / Aici … →
Atâtea lucruri, iată, la fel sunt! Nesfârșita / Câmpie, călărețul, mahonu, -argintăria, / Balsamul fin … →
O eternitate trăiește omul pe pământ! / La propriu și chiar are cu el un … →
Erai pe malul mării și dansai / Atât de singură și de pierdută / În … →