eternitate – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Atât de Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E atâta liniște pe chipul tău
de parcă timpul s-a oprit o clipă
și te-a-nvelit cu-a nemuririi-aripă,
pierzându-se apoi pe drumul său.
Zeiță-mi ești, și-ai coborât din vis
în brațele-mi deschise pentru tine,
în inima-mi ce toată-ți aparține,
un dar ce, poate, îngerii-au trimis.
Și te privesc, și-al tău aș vrea să fiu
cât cerul se va bucura de stele,
cât timp pământul va rămâne viu.
Apoi, în zbor fantastic și zglobiu
vom reintra în vaste carusele
eterne, ca iubirea mea. O știu.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Hărăzire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am început să-mi rup dintre petale,
Lăsându-le-n cădere pe poteci
Pentru urmaşi, ce-aşteaptă să se scoale
La reînvierea dintre cripte sumbre, reci.

M-am consumat în fructul destinat
Să las sămânţă-n seminţii la lume..
Sunt coaja dură din trăiri; uscat,
Mumifiat treptat, agale, în cutume.

Am oare-n adâncime rădăcini,
Să fiu la viermi şi cârtiţe o hrană?
Sau poate bun de lemn aş fi, de strană
La înţelepţi.. Sălaş de zbor în heruvimi!?.

M-am denudat de timp, de la uzură,
Prin şlefuirea zilelor din ani..
Pământ şi-o apă-s de contemporani!
I-am fost lui Dumnezeu o tevatură!?.

Rămâne să îmi strâng în „bunuri”.. fapte,
Să am bagajul pregătit de rai,
Din lecţia predată; „Tot să dai..
Oricum nu duci nimic în dar.. la moarte”!!!

Attila Jozsef - Fii Prost

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fii prost. Nu te teme. E prostie
eliberarea. În științe
zburdăm închiși, ca maimuțele
agitate, care bat în gratii.
Fii prost. Pacea și omenia
sunt prostii. Posibila ordine
în inimă, așa se reține,
ca nămolul de râu în albie.
Fii prost. La reproș, nu fi zguduit,
deși, nu învingi, nu ești biruit.
Prost să fii, așa, ca moartea.
Cuvântul tău să fie drept, veșnic –
vei fi bun, brav, liber și pașnic,
la masă cu eternitatea.

Johann Wolfgang Von Goethe - Antepirrhema

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Smerit, dar ochiul să măsoare
Eterna lumii țesătoare!
Doar o pedală mișcă mii de ițe,
Suveici aleargă-acolo-ncoace;
Se-mbină firele pestrițe,
Doar o unealtă fire mii preface!
Nu din cerșit sunt adunate,
Urzite-s în eternitate:
Un mister cu-mpliniri eterne
Băteala-n zbor să poată-așterne!

Daniel Vişan-Dimitriu - Sfârșitul Poveștii Fără Sfârșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-o zbatere-n spațiul lipsit de poeme
din vechiul capitol, e golul subit
ce vine și scrie-nainte de vreme
sfârșitul poveștii ce n-are sfârșit.
Își urlă durerea o ultimă notă
din tot ce-a rămas în pereții pustii
ai inimii care-i acum doar o grotă
ce-nchide-n uitare mai vechi simfonii.
Sfârșitul poveștii? Sfârșitul e-n moarte
– poveștile-apun și-au un alt răsărit –
iar zorii-mi anunță finalul departe,
c-un altfel capitol și-un altfel sfârșit.
Se simte o briză. Prin grotă adie
un aer mai dulce, un șuier de vânt
ce poartă noi ritmuri, culori, bucurie,
seninul în suflet, noi pași în cuvânt.
În spațiul lipsit de poeme, apare
un vers, și un altul, și altul apoi,
se-nlănțuie tandru-n capitolul care
începe și, totuși, e-același la noi.
Din vol.”Eterna căutare”

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Prea Devreme Pentru Sfârșit Inexistență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

.. deci se-nmulțește zilnic infinitate,
nu mai e niciun final
când deja sunt două sute de mii, de mii de miliarde de stele adunate,
din o sută de mii, de mii de miliarde de galaxii
-dublul tuturor boabelor de nisip de pe Terra-
și nu mă mai pot strânge cerc! Sunt din nou, iar, imaterial;
nimic din, despre mine nu mai știu, eu cel ce stau pe sfera
de la malul.. unei mări. Te-aștept să vii,
întins pe șapte cu douăzecișișapte de zerouri de miliarde de sori
din plaja timpului, cu ochi de marinar de pe galera
tuturor alor mei, foști matrozi silitori,
sfărâmați, dispersați în oceanul oaselor de coral..
fără să-mi amintesc nici cel puțin frugal
de cineva, sau dacă rugi au fost să ies din ou
în lipsa altuia, oricui, să fiu erou
mult, mult mai târziu,
să știu ce-nseamn-a fi, când iară o să fiu..
și nu am nici-o stație de praf sau gaz
din toți ce-au fost și nu mai sunt de mult;
mulți otrăviți cu Separanda și Venera..
că uite bate vântul ce-l ascult
și-mi trece printre degete nisip, imensitatea
de prea multe miliarde.. și-s un simplu caz
ce nu-mi pot prinde stele, îs prea devreme..
și nici nu am eternitatea
să mă-ntreme,
deci nu voi ști nimic, nu știu..
Normal că nu-i nimic, că este așa de mult
și nu e loc de prea mult spațiu, fiind prea mult.. și ocult..
rămân, că voi fi veșnic prea devreme,
că nu-i timp, pe cât de este de târziu!..
Și atunci, e-adevărat că fiecare avem,
-fără vreo aură sau chiar de-a fi, precum suntem,
vreo năpastă-
norocul meteoric; căci tot e scurt în infinit, o boabă, un fir,
imens grăunte de nisip în negru.. Steaua mea, a voastră!.
.. Pierdut sunt cu privirea înstelată, se crăpând ‘n nesomn în miliardele silicele topit din geamul de pe ochiul din fereastră..
tot pipăind cu mâna o petală, toată pluș, ce cade neputând tot aștepta, de la o roză ruptă… se murind în glastră!
13. 07. 2011

Attila Jozsef - Inima Mea Hoinară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inima mea hoinară, / deja învață, percepe. / Muritorul poate dori / umai muritor, etern. →

Johann Wolfgang Von Goethe - Suleika Vorbește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oglinda-mi spune ce frumos e chipul meu! / Iar voi șoptiți: și-a îmbătrâni tot în ... →

Daniel Vişan-Dimitriu - Dor Străin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt singur pe stânca bătută de vânt,
Pe-o coastă abruptă de munte,
Şi nu ştiu ce caut aici, pe Pământ,
Cu simţuri ciudate, din pene veşmânt,
Şi pofte sălbatice, crunte.
Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit
Un corp muritor să mă cheme;
Eram printre stele, o clipă-am murit,
Şi poate vreun zeu m-a cules şi-a dorit
Să zbor în înalturi o vreme.
Trec vagi amintiri ca prin ochiuri de nor,
Ceva pentru-o clipă-mi apare,
Şi parcă aş şti ce-am să fiu de-am să mor,
Mi-e frică, dar cred că mai mult îmi e dor
De vechea, eterna mea stare.
Nu ştiu cine-am fost şi de unde-am venit,
Pot numai să-ncerc să-mi închipui
O lume ciudată şi-un zbor nesfârşit
Prin spaţiul imens şi de stele ticsit,
În Timp ce-şi agită nisipu-i.
Acum sunt aici şi privesc împrejur
Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă
Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur,
Dar totuşi străin, într-un simplu sejur,
Cu dor nesfârşit de acasă.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sămânță de Eternitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi;
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi!
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili;
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de… senili!.
Nici paraziți n-ar exista de nu s-ar perinda în cicluri
Eliminați, ingurgitați, ‘n voiaj în multele peripluri!..
Deci ciclul nu-i se naște, moare; este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii asigurându-și etern drum!.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă!
Nici Dumnezeu, să ne-nchinăm, n-ar fi, ne-având cine să creadă!..
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli.. semință!!!