Versuri corectate și adnotate
Un înțeles de dorpentru orice,un aparat de zborfăcut să vindece.Frugal păcatîmbietor,un contemplatmistuitor.Neîndurătorsfredel de suflet,chinuitorlipsit de cuget.Endomorfinăsorbită nesătul,epinefrinăscoțând din suflet nul.O binecuvântarede fiorîn curs de derulare..înfiorător!.Apăsătorde suav,delir ușor..Un fin enclav.Neperimat eterne singurul decoreschivă la infern..Sublimul de amor!!!
O viață-n acte pe-o estradă,O lupă simbol, show tapeticSe repetând seral, estetic…Am vrea să-l reîntâlnim, pe stradă!…E-o-nchipuire de designDe aventuri doar pe-un platou,Trăite de-un erou; ecouDe-actor, ce-am vrea să fim, un fain.E-o răbufnire de talentCe-avem cu toți; ne jucăm viața,Ne-i sufletului aliment..Copii rămași, iubim paiața!.Crâmpei de virtual accept,Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,Uitând de locul din … Citește mai mult
Furtună fascinantă,erecții selenare.Târând năvodul falnic de-ndrăgostițiși gratii,precipităm popasul ocultei frenezii.
E o rană în scândura ușiiunde-am bătut și n-a răspuns nimeni.Deschideți ușa cu grijă,să nu loviți rana cu cheia.
Vocea-mi e sugrumatăNu pot opri lacrimi să curgăCând ochii tăi îmi spunTe iubescVoi fi aici orice secundăÎngerul tău, nu-ți fie fricăȘi ochii tăi îmi spunTe iubescMamiAcelași suflet îl avemÎn două inimi separateNoapte și zi vom împărțiUn singur visAcelași drum noi îl avemÎngerii vor să ne arateBuzele noastre vor șoptiMereu, la fel…Șoapte
Atot ce-i și de nu-i nimic în veci n-ar fi,Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine;O oază de sublim, de dar peste ce-i bine..Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor.. e amor!26. 09. 2011
Eram mic, mama plângea și i se rupea inima.Erau zile când nu avea ce ar fi vrut ca să ne dea.Când veneau zile mai bune ea plângea,Nu putea să spună, dar plângea de fericire că ne-a mers un pic mai bine. [REFREN]Lacrimile mamei mele sunt pe cer ploaie de stele.Când văd strălucirea lor de măicuța … Citește mai mult
Nu mă certați! Lăsați-mi pe masă vinul bun!Căci ascultați: Atunci când beau, aud ce spunNarcișii, trandafirii și-aprinsele lalele.Aud chiar și cuvântul nespus al dragei mele.
Sunt fermecat cum se prăvale apaîn șuvoaiele de picuri grei și ascultdin Mariane înecat mesaj, din groapaabisului adânc de timp, peste demult. Mă-ncânt în cântul-ropot de pe tablăîn mii de cai galop; cum ralul pulmonarvenit cu aburii -stând îngeri, ca să cadă-din tau, savană-n răget, rugă de altar. Mă spăl prin canioanele din creierodată cu … Citește mai mult
Poezia.Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.Ea este talpa care plânge,ochiul călcâiului care plânge.O, voi, prieteni,poezia nu este lacrimă,ea este însuși plânsul,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit.