Mihai Eminescu – Și Era Ploaie cu Senin

Și era ploaie cu seninSenin cu ploaie,Salcâmii ramurile-nclinȘi le îndoaie.Acuma toți ei înflorescDe primăvarăȘ-un dulce miros răspândescÎn dalba sară.Un mândru soare scânteindPe bolta-albastrăEl bate ploaia șiroindPe-a ta fereastră.Și-n haină albă tu apariCu pasuri lineȘi numai ochii tăi cei mariPrivesc la mine.Atât de dulce și de plinC-așa văpaieAh, era ploaie cu seninSenin cu ploaie.

Mihai Eminescu – Sala-I Mare Strălucită

Sala-i mare, strălucită,Masa-i albă, oaspeți mulți,Vorbe dulci să tot asculțiȘi lumina-i îndrăgităDe ochi lucii, de ochi mulți.Aici unii stau aleneȘi visează și gândesc,Colo alții chiuiesc,Iar femei cu lunge geneRâd în taină și privesc.Una face că nu vedeȘi cu capul stă plecat,Pe când ochii, -nămorat,A lor raze își repedeLa străinul întristat.La străin cu fruntea palăȘi cu … Citește mai mult