Mihai Eminescu – Și Era Ploaie cu Senin
Și era ploaie cu seninSenin cu ploaie,Salcâmii ramurile-nclinȘi le îndoaie.Acuma toți ei înflorescDe primăvarăȘ-un dulce miros răspândescÎn dalba sară.Un mândru soare scânteindPe bolta-albastrăEl bate ploaia șiroindPe-a ta fereastră.Și-n haină albă tu apariCu pasuri lineȘi numai ochii tăi cei mariPrivesc la mine.Atât de dulce și de plinC-așa văpaieAh, era ploaie cu seninSenin cu ploaie.