Georg Trakl – Elis

Perfectă e tăcerea acestei zile de aur.Sub stejari vechiApari tu, Elis, odihnind, cu ochi rotunzi.Albastrul lor reflectă somnul îndrăgostiților.La gura taAu amuțit suspinele rozacee.Seara pescarul trase plasa grea.Un bun păstorÎși mână turma la marginea pădurii.O! cât de drepte, Elis, sunt ale tale zile.Încet se prelingePe zidurile goale liniștea albaștrilor măslini,Se stinge unui bătrân întunecat cânt.O … Citește mai mult

Georg Trakl – Băiatului Elis

Elis, când mierla cheamă în neagra pădure,Să ştii că e sfârşitul tău.Buzele tale sorb răcoarea albastră a izvorului de munte.Lasă, dacă fruntea ta potolit sângereazăStrăvechi legendeŞi tâlcul tainic al zborului de pasăre.Dar tu străbaţi cu pas văluitNoaptea ce-atârnă plină de ciorchini purpuriiŞi braţele ţi le mişti mai frumos în albăstrime.Sună răsuraUnde-s ochii tăi de lună.O, … Citește mai mult

Georg Trakl – Pentru Băiatul Elis

Elis, când mierla sună chemarea în pădurea cernităVa veni sfârșitul tău.Gura ta în zadar mai soarbe izvorul albastru de munte.Uită, căci din fruntea ta se-mprăștieVechi mituriȘi neînțelesul zbor de pasăre.Străbați mai departe cu pas uitatNoaptea plină de râsuri sângeriiȘi brațele le arcuiești în albastru.Sună mărăcinișulPe ochii tăi lunatici.O! Elis, de mult ai dispărut!Și doar o … Citește mai mult

Georg Trakl – Pruncului Elis

Pruncului Elis.Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,Acesta ți-e sfârșitul.Buzele tale beau albastra răcoare a stâncilor izvor.Lasă, când fruntea-ți firav sângereazăStrăvechi legendeȘi-ale păsărilor întunecate mărturii de zbor.Tu însă mergi în noapte cu pași moi,Cea-n care-atârnă struguri purpuriiȘi tu-n albastru brațele-ți întinzi.Un rug aprins răsună,Mondenii ochi unde îți sunt.O, de cât timp ai murit, Elis.Ți-e trupul … Citește mai mult