Friedrich Nietzsche – Celor Virtuoși
Chiar și virtuțile noastre ușor au să umble:Ca un vers din Homer vor veni și-or să plece!
Versuri corectate și adnotate
Chiar și virtuțile noastre ușor au să umble:Ca un vers din Homer vor veni și-or să plece!
Veșmânt.Uneori dimineațaMă trezesc înghețatăȘi, pe jumătate adormită încă,Trag, somnoroasă și zgribulită, pe mineTrupul meu tânăr,Cald, mătăsos,În care mă învelescClănțănind copilărește din dinți,Fericită că încă o zi,O zi întreagăVoi fiLa adăpost de veșnicie.
Geniu administrat riguros ierarhii castele umbre chineze cuvintele laminate se alungesc și devin fluierături altele sunt expuse în lăzi de gunoaie, printre care se-arată bătrâni goi și hidoși, ori fixate în cuie mari pe panouri laolaltă cu cârpele cuvinte semănând cu pantofii uzați ai colajelor, poeți semănând cu pantofii uzați ai colajelor, editori, profesori, mentori, … Citește mai mult
Eu vreau să mă iubiți pe mine,Am poate merite puține:Eu vreau să mă iubiți pe mine.Astăzi sunt eu cel fără seamăn,Mâine poate meritele-mi scad,Astăzi sunt eu cel fără seamăn.Poimâine poate vine altul,Azi eu sunt cel neasemuit,Poimâine poate vine altul.Nu pot să aștept, nu pot să aștept,Nu pot să aștept căci sunt grăbit,Nu pot să aștept, … Citește mai mult
Nave roșii pe Ocean azur,Pribege, cu drapele de bucurie,Corăbii încotro goniți?Domni: plăceri interne, triste,Beții line.Nave roșii, he, unde mergeți?La voi pe punte, un mut șade,Dă semnale, aplaudă, e la cârmă.Pe oceanul vesel, un drag marinar:E vesela Moarte.Pe navă roșie, cârmaci vesel,Aho, pe mine nu mă luați?Îmi place să zbor în Neant,Orice frumos, orb, efemer,Îmi sunt … Citește mai mult
La niște case mari, în oale prea bogate,Stau falnic pe ferești,Pe lângă flori firești,Și cele prelucrateDe mâini omenești.Dar iată, nori s-adună,Cu fulgere lucind,Și tunetul răsunăDe ploaie prevestind.Iar floricelele acele iscusiteÎndreaptă către zeiSmerita rugăminte:Ca să oprească ei,Cu un cuvânt din ceri,A ploii neplăceri.Dar rugămintea lor au fost zădărnicităȘi ploaia cea pornităDe un răcoros vânt.Se varsă pre … Citește mai mult
Copil ce ești! Te simți bolnav, se vede:Îți dai tu seama ce înseamnă lume,Când vrei s-o umpli numai cu-al tău nume?Tu ești un singur om, oricât ai crede.O rază-n întunericul uitării?..În fiecare strop vieți sunt multe,Și toate-o cer, dar cine să le-asculteÎn urletul talazurilor mării!
O pară, cred,ce putrezește văzând cu ochii.O oglindă care se sparge,parcă în scârbă.Un plafon ce se surpăca să nu îmi mai aparțină.O străduțăce-și schimbă satul:ca să mă ocolească?Un trup care zice:„Mi-ar trebui un alt stăpân”.Un suflet propunând:„Să rămânem amici, dar să divorțăm”.O carte care se rupe de paginile ei,cu toate că am rescris-o de zeci … Citește mai mult
Toate își lasă umbra în lume:o frunză, iubitul, un fluture, un nume,și toate gustă lumina pământului,până și urmele vântului.Numai stelele, stelele n-au căldărar,nu lasă umbră pe nici un tărâm.Ah, stelele, stelele!…
Și pulbere, țărână de tine s-a alege,Căci asta e a lumii nestrămutată lege,Nimicul te aduce, nimicul te reia,Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea.Ce stai pierdut pe gânduri, tu, om cu minte mareȘi de un ceas mai bine moi până-n călimare,Sub fruntea încrețită și ochi cugetătorCu ce-ți muncești tu creierii, sărmane muritor?.Alcăturea vieții, a … Citește mai mult