eden – Versuri.pro

Satoshi - Eden

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA 1:
Voi fi o palidă paletă de culori
Dacă luminat de tine nu mă duc în nori,
Dacă-n ale tale plete nu cunosc măcar un fir,
Dacă n-o să mă mir când la mine cobori
A ta privire – Tu știi
La mine-i știre – Când scrii
Tu mănăstire te ții,
Iar mie-mi place să fii anume-așa
Te rog, fii cum vrei:
Mona Lisa – Tu
Pătrat – Eu – Te-am negat
Temelie tu mi-ai dat – Eu am creat
Din tine tot ce-ai vrut
Sau cât mi-ai dat tu crud,
Dar am păstrat
Edenul tău și-al meu, Edenul tău și-al meu.
Seriale creăm, selenare visăm
Clipe eterne, dar pe internet
Între noi numai dorul – Intrus îl lăsăm
Să intre-ncet – Blestem
La somn în ger – Plecăm
Un somnifer – Vă cer,
Că azi dorm singur în Eden.

REFREN:
Singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
La sigur mâine ne vedem, ne vedem, ne vedem.

STROFA 2:
Ne vedem mâine sau altfel murim
Altfel nu-i voie și altfel nu știm
Altfel e gata și altfel e tot
Altfel e Alpha – Omega – Potop
Ne moare și lumea pe care-o zidim
Cronos, te tai dacă nu ne privim
Cu singura-n ochi măcar pentru o clipă
N-o să ai timp să te aperi cât țipă
Copiii tăi dacă nu mă lași s-o văd
Și repede cred, da repede cred
Vei scoate nisipul din orice clepsidră
Scurgă-se cuarțul, spargă-se sticla
Lasă-mi-o-n brațe, fără de pripă
Să se agațe clipă de clipă
Mâine cu ea, dar azi încă singur
Mâine cu ea, dar azi încă singur.

REFREN:
Singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
Sunt singur în Eden, în Eden, în Eden
La sigur mâine ne vedem, ne vedem, ne vedem.

Colinde - Adam, Dacă a Greșit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Adam, dacă a greșit,
Adam, dacă a greșit,
Domnul din Rai l-a gonit,
Din Rai și din cel Eden,
Osândit cu greu blestem.
Iar Adam, dac-a văzut,
Că-n greșeală a căzut,
A șezut jos într-un loc
Plângând cu lacrimi de foc,
Cu jale la rai privind
Și către dânsul grăind:
– O, Raiule, loc preasfânt,
Ma vezi în ce jale sunt,
Că sunt cumplit urgisit
Și de la tine gonit!
O, vai!, cum mă bucuram,
În slava ta când eram,
Iară eu, acum, atât
Sunt jalnic și amărât,
Că mai mult nu voi gusta
Din sfânta dulceață ta!
O, ticălosul de eu
Cum scârbii pe Dumnezeu!
Greu păcat, Evo, de noi,
Că vom fi tot în nevoi,
Că tu, Evo, m-ai silit
Și de bine m-ai lipsit!
Ci, o, Doamne!, mila Ta
Coat-o spre zidirea Ta
Și nu mă lăsa scârbit
Să fiu până la sfârșit!

Georg Scherg - Mărul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu știu zău, cu iubire oare
m-atrage a ta fire,
dacă-mi ești binevoitoare,
sau e doar amăgire.

Mărul din Eden l-ai cules,
însă l-ai și păstrat.
Iubiri aprinse, știu, ades
se și sting imediat.

Dar ce știu eu despre iubire,
sau știe vreun sofist?
Dracul e egoist din fire,
nimeni complet altruist.

El măcar liniștea-și dorește,
căci ea i-e sfântă tare,
și cu-ntrebări de-l încolțește,
vreunul, ce-i și ce poftește,
o șterge-n graba mare.

Emily Dickinson - XXVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și-au pierdut clopoțeii inelul
Oferit trântorului,
Vrea-u-ar albina să-i sfințească
Mai mult ca altădată?
Ar mai rămâne, paradisul,
Cu sterp adâncul său de perle,
Ar fi Edenul Eden,
Ori nobilul nobil?

Luciana Stoicescu-Vaughan - De Apoi