Versuri corectate și adnotate
Pământul tot este o rană.Cuvintele mustesc de sânge.O suferința mea contemporană.Când iau o piatră-n mână plânge.Cuvintele mustesc de sânge.Stiloul va sări în aer.Tăcerea cu aripa ne atinge.Din noi rămâne doar un vaer.Stiloul a sărit în aer.O suferința mea contemporană.Torci veșnicia dintr-un caer.Pământul tot este o rană.La stânga țară ba la dreapta.Pășește odată ceru-i treapta.Costel Zăgan, … Citește mai mult
Pune, tată, steag la poartă, iartă-mă, iartă-mă că am murit.Știu că mama mai așteaptă și mai știu că e într-un ceas albit.Ce lumină lină ne-ndulcește moartea celor ce-am căzut în București.Părul maicii mele luminând și partea nevăzutelor cărări cerești.Trec colinde-n asta seară, leru-i ler flori de măr, leru-i ler.Noi, cu ochii plânși spre țară, tremurăm … Citește mai mult
Să fii orb este infinit mai trist,Decât să fii poet pășunist.Cei ce nu simt durerea de țară,În săul nedumeririi lor o să piară.Pentru că numai un orb poate rămâne,Aplecat peste rănile sale, ca un câine,Să-şi lingă suferințele închipuite,Când straiele țării-s zdrențuite.Decât să mă cânt numai pe mine, la toți dracii,Mai bine rămân cântărețul norodului de … Citește mai mult