Dunăre – Versuri.pro

Dan Spataru feat Mirabela Dauer - Magistrala Albastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dunăre de-acum porți spre mare un nou drum
Porți spre mare mândria ca ce fac și ce spun
E și drept, e și bun când te înalți, România.
Împlinim câte-un vis către veacuri deschis
Vis de aur romantic
Nu las televiziuni și aici pe pământ
Am creat dintr-un gând.
Magistrala albastră, drum de ape și vis
Drum de suflet purtând, cântec fără cuvânt
Un drum spre mare deschis.

Refren:
Magistrala albastră, drum de oameni născut
Ce-ți vorbește să știi de prezent, de trecut
Și de mari ctitorii
Ca un semn că ei sunt veșnic pe acest pământ
Și c-au fost și vor fi.

Noi cu pace am semnat peste tot ce-am durat
La orice temelie
Fără teamă de greu e numele tău
Construim România.
Din iubire urcând ceruri peste pământ
Din iubire de țară
Să ne fie curat acest drag minunat
Am gândit și-am creat.
Magistrala albastră, drum de ape și vis
Drum de suflet purtând, cântec fără cuvânt
Un drum spre mare deschis.

Refren: x2

Duiliu Zamfirescu - La Orșova

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dunăre bătrână, spune, ce ascunde
Trupul tău în unde,
De te zbați în maluri, urli de mânie
Până ce Carpații piscurile-și pleacă,
Apa ta să treacă,
Gâlgâind în mersul ei de vijelie?
Din adânca umbră de pe malul verde
Gândul meu se pierde
Peste nesfârșirea căreia-i plutești,
Peste timp de astăzi și de altădată,
Când bătea curată
Inima în pieptul lumii românești.
Că de-au fost păcate, lipsă de credință,
Păs și neputință,
Lifte peste lifte, unguri și tătari,
Au mai fost și oameni, fost-au pământeni,
Domnii și moșnenii,
Drept-coborâtorii din legionari.
Și-a mai fost stăpânul stâncilor cărunte,
Bourul de munte,
Străjuindu-și singur codrul la pripoare,
Decebal voinicul, fiu de fiu localnic,
Ridicându-și falnic
Fruntea către oastea lor năvălitoare.
Tu, ce pe sub malul negru de ruine
Te frămânți în tine
Năbușind avântul apei furioase,
Și prefaci în trâmbă lucie de brumă
Șipote de spumă,
Ca să legeni raza stelelor sfioase.
Tu mai speri că, poate, au să mai coboare
Lungile pripoare
Dacii cu Zamolxe și Boeribiste
Ca să ia virtute, bând apă din tine,
Și să ți se-nchine,
Și să-și lumineze fețele lor triste.
Nu mai vin. Dar vremea, care schimbă toate,
Multe vrea și poate,
Multe le preface și le-ntinerește:
Pune vis în codri, umbră în poiene,
Doruri pe sub gene,
Viers și bucurie pune-n tot ce crește.
Salve, ție, apă binefăcătoare,
Ce te-nalți spre soare
Și te lași pe holde, rod și avuție!
Crească-ți flori pe maluri jururi-împrejururi,
Tânăro de-a pururi,
Tânăro, eterno, salve, salve ție!

Dimitrie Bolintineanu - Mihai Revenind de la Dunăre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mihai revenind de la Dunăre.
Domnul României către țară vine
Strălucit de-nvingeri de prin țări vecine.
Lasă să purceadă corpu-i de soldați
Și rămâne-n urmă cu șase bărbați.
Dar le vine știre că-n dumbrava deasă
Îl pândesc cinci sute turci, oștire-aleasă.
Printre-a serii umbră cu-ai săi scutieri
Domnu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri.
Turcii în bătaie strigă cu putere,
Iar eroii noștri se lupta-n tăcere.
O minune mare! Turcii sunt învinși!
Numai domnul taie patrusprece inși!
Apoi urmă calea-i. Iară luna plină
Le așterne drumul cu flori de lumină.

Angelica Stoican - Bate Vântul de la Craina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bate vântul de la Craina
De la munte-aduce neaua
Și mi-o frângește la vale
Către Dunărea cea mare.
Pe cărări de munte strâmte
Vin turme de oi mărunte
Cu ciobănași după ele
Că la munte-i frig și-i jele.
Bate vântul, bate, bate,
La mândra nu pot străbate,
Că sunt porțile-ncuiate,
Cu zăvoare ferecate.
De-ai fi, mândro, sus ca luna
Te-aș vedea întotdeauna,
Dar tu ești jos pe pământ
Și te văd din când în când.

Stefan Vlad - Du-Mă Pescăruș În Zbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Du-mă pescăruș în zbor,
Du-mă, pescăruș!
Spre meleagul meu de dor,
Zboară, pescăruș!..
Pe unde-am copilărit,
Du-mă, păsărea!
Unde-am plâns, unde-am iubit,
Zboară-n Dobrogea!..
Du-mă-n zbor spre-albastra zare,
În zbor jucăuș
Peste Dunăre, la mare,
Du-mă, pescăruș!..
Pescăruș, în drumul tău,
Dragă pescăruș,
Oprește-te-n satul meu,
În zbor jucăuș..
C-am purtat prin lumea toată,
Dragă păsărea,
Dorul de maică, de tată
Și de Dobrogea!..
Oare cum să dau uitării,
Dragă păsărea,
Doina și vuietul mării,
Maica și taica?..
Când prin lume am plecat,
Dragă păsărea,
Am luat valul înspumat,
Am luat Dunărea!..
Dorul marinarilor,
Dorul călător,
Cântecul pescarilor,
Mi-a fost frățior..
Lotca ce se pierde-n larg,
Jos la Marea Neagră,
Valuri ce la țărm se sparg,
Sunt Dobrogea-mi dragă!..
Iar în al inimii cufăr,
Leac al dorului,
Am pus florile de nufăr,
Floarea ghiolului;
De la ele am învățat,
Dragă păsărea,
Să am sufletul curat,
Largă inima..
Și te chem, pasăre dragă,
Să mă duci în zbor,
Pân’ la țărm, la Marea Neagră,
Să-mi alin un dor..
Este dorul ce m-apasă,
Dragă păsărea,
Dorul de ai mei, de-acasă,
Dor de Dobrogea!..

Stefan Vlad - Crapă, Doamne, Piatra-n Zece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Crapă, Doamne, piatra-n zece
Lailailailalala
Ca să pot Dunărea trece!
Lailailailalala
Și s-ajung la mândruța
Lailailailalala
Tocmai la Luncavița..
Lailailailalala
Despică Dunărea-n două
Lailailailalala
Să facem dragoste nouă!
Lailailailalala
Colea, -n umbra ăstui nuc,
Lailailailalala
Pe brațe mândra s-o culc..
Lailailailalala.
Mândruță la chip frumos
Lailailailalala
Hai în pădurea din dos!
Lailailailalala
Să găsesc un stejărel
Lailailailalala
Să-mi durez luntre din el
Lailailailalala
Să mai tai două nuiele
Lailailailalala
Să-mi durez vâsle din ele
Lailailailalala
Și să tai Dunărea-n două
Lailailailalala
Când o ieși lună nouă!
Lailailailalala.
Cât fac luntre și lopeți
Lailailailalala
Tu dragostea să mă-nveți!
Lailailailalala
De-oi uita, să mă-nveți iară
Lailailailalala
Până la apus, spre seară..
Lailailailalala
Uite, soarele-a apus! ,
Lailailailalala
Crai nou se ivește sus;
Lailailailalala
Eu, mânat, puică, de dor,
Lailailailalala
Sunt pe valuri călător..
Lailailailalala.
Trage neica la lopată
Lailailailalala
Să treacă Dunărea-ndată;
Lailailailalala
Ies în lunca înflorită
Lailailailalala
Găsesc puica adormită..
Lailailailalala
S-o deștept îmi este milă
Lailailailalala
Că-i frumoasă, că-i copilă..
Lailailailalala
Dar n-o las, că-mi este dor
Lailailailalala
Să-i pup fața de bujor;
Lailailailalala
Și-o dezmierd pe pat de flori
Lailailailalala
Până-n revărsat de zori..
Lailailailalala

Stefan Vlad - Balada Dunării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La apus de soare,
La boaz de mare,
Plimbă, mi se plimbă,
Tot pe mal îmi umblă..
Măicuţă bătrână,
C-un fuior de lână
Din fuior torcând,
Din ochi lăcrimând;
Măicuţa-i străină,
Plânge şi suspină..
Ş-alergând degrabă,
Dunărea mi-o-ntreabă:
„- Dunăre, Dunăre,
Drum fără pulbere,
Apă curgătoare,
Lumii-nşelătoare..
Spune-mi, n-ai zărit,
Pe un’ te-ai oprit,
Fecioraşul meu,
Dat de Dumnezeu?..
P-aicea trecând,
Oi şi miei păscând,
Doinind din caval
Ori trecând prin val?”
Dunărea se-oprea,
Valuri ‘nalte bulbucea,
Apa şi-o-ntina,
Apoi răspundea:
„- Ba eu l-am văzut
Şi l-am cunoscut;
În apă a intrat
Şi l-am înecat..
Şi l-am dus pe cale,
Tot mereu la vale,
Pân la malul mării,
La marginea zării”.
„- Dunăre, Dunăre,
Apă neagră, tulbure,
Drum fără făgaş,
Inima-mi secaşi!.
Ia-mă şi pe mine,
Tot pe valuri line
Şi pierde-mă-n zare,
În marea cea mare!..”
Duce-m-aş, m-aş duce
Dar mi-e calea-n cruce
Şi nu pot răzbate
Dincolo de moarte..
Dunăre, Dunăre,
Apă neagră, tulbure,
Ce trupşor mâncaşi!
Inima-mi secaşi!..
Din Soare-Răsare,
Vino, Dulf de Mare!
Opreşte-i puhoaiele
Şi seacă-i pâraiele!..
Să trec cu picioru’,
Să-mi găsesc fecioru’..
Duce-m-aş, m-aş duce
Dar mi-e calea-n cruce
Şi nu pot răzbate
Dincolo de moarte..
Duce-m-aş, m-aş duce
Dar mi-e calea-n cruce
Şi nu pot răzbate
Dincolo de moarte..

Menelaos Ludemis - Revedere la Dunăre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să fie o dimineață gingașă, primăvăratecă
Tolănită pe țărmuri,
Dunărea să-și rostogolească
Apele ei mohorâte.
Și tu, un naufragiat singuratic
Într-un ocean de necazuri,
Să fii suspendat peste valuri,
Stâncă ce așteaptă să cadă.
Să stai așa față în față cu Dunărea,
Sub o salcie argintie
Și sub privirile tale să defileze
Nostalgiile înecate,
Să defileze însăși viața
Ca o plută de basme,
Să se întâlnească plecând
Cu călușeii copiilor,
Îmbătrâniți de așteptare.
Apă, apă… Dumnezeule,
De ce nu faci și un pic de pământ?
Să îngropăm un șarpe
Care a murit de desperare,
Un șarpe adus pe lume
Numai să ne îngrozească.
Soarele a urcat ca un cocor amețit.
La depărtare de mal –
Al vieții sau al mării –
Niște bărci îmbrăcate în negru
Se scufundă de secole
Și pe marginea lor un turc bărbos
Insultă grosolan apele
Fiindcă i-au luat fesul,
Iar un grec sfâșie fiarele
Pentru că i-au răpit ibovnica.
Apă, apă, apă…
Și în larg un vapor
Să fie încărcat cu grâu.
Trece surd, răgușit
Și se pierde în spatele fumului.
Poate e încărcat cu vinuri,
Poate cu bătrânețe
Și de aceea se clatină.
Dar nu, nu-i acesta vaporul
Pe care îl aștept.
Eu aștept un vapor alb, copilăros,
Împodobit cu drapelele tuturor oamenilor
Ca să-mi ridice din inimă
Ancora care a ruginit,
Ancora înfiptă în măruntaiele mele.
Iată, apele se tulbură;
Un coș scuipă cerul cu smoală.
E vorba de un mărfar bătrân
Care se târâie lent,
Se topește și geme,
Inima lui bate ca-ntr-un sicriu.
Hei, bătrâne, încotro? Spre cimitir?
Nu cari cumva morți?.
Vaporul nu răspunde,
Plutește și delirează
Îmbătat de moarte.
E cu putință ca mortul
Să care morți?
Un astfel de vas
Să fie încărcat cu minciuni?.
Dar ce se petrece acolo?
Acolo… departe?
Schimb de gardă.
Vaporul vechi s-a scufundat
Și-un alt vapor a răsărit la orizont,
Vesel ca un copil ce se joacă
În pârâiașul din fața casei
Cu o corăbioară de hârtie
Și un steag tricolor pe catarg.
O, fără îndoială este vorba
De vreun Ion sau de un Ghiță
Vorbind cu niște plopi de pe mal –
Tovarășii vechi ai copilăriei.
Sau – cine știe? – poate și cu o Marie
A cărei rochiță
Flutură ca plopii….
Vaporul trece acum pe lângă mine.
Un megafon cântă „Trandafir de la Moldova”,
Trandafir…
Deși el e-ncărcat cu lemne,
Lemne pentru case și școli,
Pentru garduri și schele.
Numai pentru spânzurători să nu fie!
– Dragul meu vaporaș,
Numai lemne pentru spânzurători și sicrie
Să nu cari!
Dar vaporul nu-și pierde timpul degeaba.
Cei morți, ca și cei proaspăt căsătoriți se grăbesc.
Vai, gata și cu ultimul meu vis.
Vaporul s-a pierdut la orizont….
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Maria Tănase - Aguridă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aguridă, aguridă,
Puica neică-i a dorită?
Ah, mânca-ți-aș agurida friptă,
Ochișorii să ți-i beau.
Ochișorii să ți-i beau
Într-un pahar de cleștar,
Într-un pahar de cleștar,
Că după drumuri nu mai stau.
Și vino neicuță călare,
Că trece Dunărea mare
Și te taie la picioare
Și te taie la picioare.
Și de-o fi dor după nevastă,
Să-ți lași calul să mai pască,
Da, dar de-o fi dorul după mumă,
Îmi fac calul tot o spumă.

Mario - E Brăila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Încep direct din Brăila, de aici vreau să mă ridic
Din orașul meu, intru acum pe beat
Și nu vreau să par deloc atât de grăbit
Când spun despre acest oraș, e un loc deosebit
Eu de mic copil l-am iubit
Pentru că aici m-am născut și aici am copilărit
De cartier nu am ce să mai zic
Pentru că îmi pierd atâta timp să îți explic
Cine stă aici le știe
Și pentru voi am o simplă sugestie
Mândriți-vă că acolo ați copilărit
Acolo a fost prima oară când v-ați maturizat
Și nu uita de unde ai plecat
Cartierul tău, orașul tău de fapt
Și chiar dacă ești departe, plecat pe undeva
Tot aici te întorci, că aici e casa ta.

Refren X2
E Brăila, orașul meu și al tău
Și eu mă mândresc că aici e locul meu
Chiar dacă plec să-mi fac viața frumoasă
Niciodată n-am să uit să mă întorc acasă.

Da pentru cine nu știa de orașul meu
Brațul Dunării, sud-est ce e așa greu
Acum Dacă vrei și puțină geografie
Martiri am fost aici de când se știe
Ocupație turcească, asta o știm din istorie
Dar asta era atunci, acum e doar glorie
Acum totu’ se votează de parlamentari
Mint că fac ceva și se cred mari gospodari
Cu legea de partea lor au ajuns tâlhari
Și nu știe cum să mai facă rost de bani
Toate poate într-o zi se vor schimba
Poate va fi mai bine pentru orașul meu, Brăila
De asta acum te las cu gândul la speranță
Când toate au un orizont direct în față
Aici m-am născut, și aici o să rămân
Chiar dacă alții pleacă și își iau rămas bun.

Refren:
E Brăila, orașul meu și al tău
Și eu mă mândresc că aici e locul meu
Chiar dacă plec să-mi fac viața frumoasă
Niciodată n-am să uit să mă întorc acasă
X3