Du-mă pescăruș în zbor,
Du-mă, pescăruș!
Spre meleagul meu de dor,
Zboară, pescăruș!..
Pe unde-am copilărit,
Du-mă, păsărea!
Unde-am plâns, unde-am iubit,
Zboară-n Dobrogea!..
Du-mă-n zbor spre-albastra zare,
În zbor jucăuș
Peste Dunăre, la mare,
Du-mă, pescăruș!..
Pescăruș, în drumul tău,
Dragă pescăruș,
Oprește-te-n satul meu,
În zbor jucăuș..
C-am purtat prin lumea toată,
Dragă păsărea,
Dorul de maică, de tată
Și de Dobrogea!..
Oare cum să dau uitării,
Dragă păsărea,
Doina și vuietul mării,
Maica și taica?..
Când prin lume am plecat,
Dragă păsărea,
Am luat valul înspumat,
Am luat Dunărea!..
Dorul marinarilor,
Dorul călător,
Cântecul pescarilor,
Mi-a fost frățior..
Lotca ce se pierde-n larg,
Jos la Marea Neagră,
Valuri ce la țărm se sparg,
Sunt Dobrogea-mi dragă!..
Iar în al inimii cufăr,
Leac al dorului,
Am pus florile de nufăr,
Floarea ghiolului;
De la ele am învățat,
Dragă păsărea,
Să am sufletul curat,
Largă inima..
Și te chem, pasăre dragă,
Să mă duci în zbor,
Pân’ la țărm, la Marea Neagră,
Să-mi alin un dor..
Este dorul ce m-apasă,
Dragă păsărea,
Dorul de ai mei, de-acasă,
Dor de Dobrogea!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă, de locurile natale din Dobrogea, de părinți și de amintirile copilăriei. Pescărușul este invocat ca un mesager și un mijloc de a se întoarce la meleagurile dragi.