Dragasani – Versuri.pro

Radu Gyr - La Drăgășani Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plesnesc de coamă vinurile-n cramă.
Sus, peste vii, oftează Caru-Mare.
Berbecele pocnește în frigare
și sfârâie duh iute de pastramă.
În butii fierbe noua tămâioasă.
Boierii, în cerdac, ciocnesc ocale
pentru anii lungi, sau pentru mari opale
care tânjesc în ochi de jupânească.
Fac scurtă slugile de când tot toarnă.
Mujdeiul țipă-n strachini smălțuite
și de prin beciuri vin mereu ispite:
amare vedre doldora de coarnă.
În chiot aprig tropăie botforii.
Luna-aromește-n vii a piersici coapte
și, peste deal, înaltul drum-de-lapte
a nuci bătrâni miroase și-a podgorii.
Măi, cine vine cheful să ni-l strice?
Boierule, prăpăd și jărăgai e.
La Balș, conacul arde, turcii taie,
scurtând argații până la burice..
Boierii sar. Din pivniți ies vinarii.
Se-ncruntă căminaru-n jur: Ptiu, drace!
Să bem ce mai rămase prin bărdace
și-om merge să dăm piept cu ișlicarii.
Și-n vreme ce boierii peste praguri
dau buzna-afar’ cu pumnii pe mânere,
luceferii împlântă-n piept junghere
pândarilor urcați în prepeleaguri.

Grigore Alexandrescu - Mormintele la Drăgășani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mormintele. La Drăgășani.
Când vizitam odată locașurile sfinte,
Mărețe suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu mă oprii pe valea bogată în morminte,
Unde-atâți războinici ai Greciei slăvite
Strigarea libertății întâi au înălțat.
Ziua de mult trecuse: natura obosită…
Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai ușor vânt;
Nimic viu: eram singur în lumea adormită,
Și stelele deasupra pe lunca părăsită
Luceau ca niște candeli aprinse pe-un mormânt.
Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri
Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat,
Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri,
Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri,
Când din robie scapă un neam împovărat.
Și ochii-mi s-atintiră pe semnul mântuinței
Ce singur se înalță în locul de suspin,
Protector al durerii, nădejde-a suferinței,
Labarum vechi al luptei, simbol al biruinței,
Prin care-a-nvins barbarii creștinul Constantin.
Și mă gândeam l-aceia ce umbra-i învelește,
La Grecia modernă ce ei au sprijinit;
Căci jertfa pentru nații la cer se primește,
Căci sângele de martiri e planta ce rodește
Curând, târziu, odată, dar însă nelipsit.
Precum cei dintâi preoți ce crucea o purtară,
Din peșteri, din pustiuri, săraci, disprețuiți,
În circ, amfiteatre, puterea înfruntară,
Pe purpura română credința așezară,
Și-nvinsera pe idoli în Capitol slăviți.
Așa sângele-acelor ce-aicea se jertfiră
Născu pe-ai libertății vestiți răzbunători;
Parnasul și Olimpul cu fală se priviră
Când flotele barbare zdrobite le zăriră,
Și flacăra din ele suindu-se la nori.
Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase,
Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer,
Și lupta și izbânda a Greciei frumoase,
Iar Botari, Miauli, colosuri fioroase,
Se par ca demizeii eroi ai lui Omer.
A! dac-a ta viață de lume admirată,
Când nației gemânde venisesi ajutor,
De asprele ursite nu ar fi fost curmată,
De-ai fi văzut tu ziua în ceruri însemnată,
Arold al deznădejdii sălbatic călător.
O nouă epopee, poemă strălucită,
Crestina Iliada pământu-ar fi-ncântat.
Ca trâmbița-nvierii de suflet presimțită,
A veacurilor stinse cenușa-ar fi mișcat.
………..
Pământul țării noastre e azi adăpostire
L-a grecilor țărâna; iar agonia lor
Cu jale a văzut-o a Oltului ostire,
Și semne de frăție, dovadă de iubire
Le-a dat ea îndestula în ziua de omor.
Căci nu gândiți, o umbre de lume depărtate,
Ca locul morții voastre e luptelor străin;
Oștirile creștine de cruce însuflețite,
Adesea se văzură aici împreunate
Sub Uniad românul, sub Mateiaș Corvin.
Și cât ura robiei, a patriei iubire
În limbi deosebite se vor numi virtuți,
Cât vor număra grecii între vestite zile
Ziua când Leonida căzu la Termopile,
Și cât va purta Oltul diadema-i de munți,
Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare,
Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa;
Și-n vremi de suferință, în vremi de apăsare,
Nădejde și credință, virtuți mântuitoare,
A voastră pomenire ades va deștepta.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Tita Barbulescu - Vinișor de Dealul Mare (Chefu-i Bun cu Vin de Soi)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vinișor de Dealul Mare,
Zi așa și zi-i mai tare,
Chefu-i bun cu vin de soi
Din Drăgășani de la noi.
Așa e viața făcută
Când se naște omul pe pământ
Să muncească, să iubească,
Să cânte, să chefuiască.
Mai lăsați-le de greutăți,
Ridicați paharele, băieți,
Turnați vin de Drăgășani
C-astă seară vreau să-mi cânte
O vioară și-un țambal,
Dacă-i bal să fie bal!.
Refren:
Mai umpleți paharele cu vin
Și hai să bem, oameni să fim,
Căci o dată tot îmbătrânim!

Faramita Lambru - La Calu' Bălan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La calu bălan, la calu bălan
Și șaua-i verde
Ține-mi-l bine, ține-mi-l bine
Nu mi-l pierde.
Că l-am pierdut, mai că l-am mai pierdut o dată
Și l-am căutat, și l-am căutat vara toată.
Păi l-am găsit, mai, l-am găsit la Drăgășani
Priponit, mai, priponit de-un leuștean.
Leuștean, mai leuștean, cine te-a pus
Maria, mai, Maria care s-a dus.
Păi n-a lăsat, mai, n-a lăsat niciun răspuns
Nici gurița, nici gurița de ajuns.
Păi a plecat, mai, a plecat și mi-a spus mie
Că-i cu gândul, că-i cu gândul tot la tine

Faramita Lambru - La Crama din Drăgășani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La crama din Drăgășani
Cu un vin de zile mari
Of-ul meu aș vrea eu, Gică
Să mi-l potolesc c-o sticlă
Parfumat, dar nu mort beat
Cu-n vinișor curat, of, of
O bardacă de fetească
Sau valea călugărească.
Of, of, of, of, of, of, of, of
Că de mă doftoricesc
Of, of, of, of, of, of, of, of
Cu paharul ce-l golesc
Păi știu, neică, că trăiesc
Cât un arbore domnesc
Vesel tot mereu de-oi fi
Trec de anul două mii.
De ziua nevesti-mi
Sau de ziua soacră-mi
Ori ce-ar fi, eu când serbez
Tot cu vin mă-nărbătez
Jur c-o să las băutura
Numai când mi-o coase gura
Când prieteni n-or mai fi
Să n-am cu cine ciocni.
Of, of, of, of, of, of, of, of
Că de mă doftoricesc
Of, of, of, of, of, of, of, of
Cu paharul ce-l golesc
Păi știu, neică, că trăiesc
Cât un arbore domnesc
Vesel tot mereu de-oi fi
Trec de anul două mii.
Păi știu, neică, că trăiesc
Cât un arbore domnesc
Vesel tot mereu de-oi fi
Trec de anul două mii

Ileana Constantinescu - De la Drăgășani la Vale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De la Drăgășani la vale
Trece-un militar călare,
Militarul fluierând
Și fata mare oftând
Că n-o lasă cum se lasă,
O lasă cu doru-n casă.
– Cât oi fi la mama fată
N-am să iubesc niciodată
Băiat nefăcut armată,
Băiat nefăcut armată,
Militar, guriță dulce,
Te sărută și se duce.
– Rămâi, mândro, sănătoasă
Lângă mama ta acasă,
Lângă frați, lângă surori,
Lângă grădina cu flori,
Eu mă duc, țara mă cere,
Tu m-aștepți de ai plăcere.

Ioana Cristea - De La Drăgășani Încoace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De la Drăgășani încoace
Fierbe vinu-n poloboace,
Cine-l bea de dor nu zace,
Numai dragostea îi place,
Că și maica l-a băut
Pe mine când m-a făcut
Om al naibii pe pământ
Să iubesc și să tot cânt.
Frunzuliță iasomie,
La cules de razachie
Se trudea un moș bătrân
Să-i ia fetii măr din sân.
– Fugi de-aicea, uncheșele,
Că n-ai în gură măsele,
Lasă măru-ți face rău,
Am să-l dau unui flăcău.
Dar moșneagul ce-mi zicea:
– Măi fetico, dumneata,
Lasă-l naibii pe flăcău
Și dă-i-l lui moșul, zău,
Că flăcăul mai găsește,
Dar moșul se prăpădește,
Că flăcăul tău mai crește,
Dar moșul nu-ntinerește.

A. U. G. - Cimitirul 245700

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îl am pe unu-n Drăgășani
Bea de când m-am născut eu și poate de încă câțiva ani
Cară punga de rafie după el, averea lui cea grea
Cred că s-a născut în punga aia că-i tot ce avea.
E țigan, băi, dă-l în mă-sa, dar îmi place așa de el
Cred că-și iubea nevasta, dar nu era la fel
S-a răzbunat, târfa-i făcu 4 copii
L-a lăsat să se descurce, a plecat, „fie ce-o fi”.
Ori dormea pe unde apuca, ori nu dormea de fel
Se plimba în parc la oameni și cerea păreri
Și nu prea era primit la câți pumni în cap și-a luat
Mă mir că nu-l durea fața atunci când dormea pe asfalt.
Și-a avut patru copii, doar cel mare a luat bacu
I-a dat de băut atunci, pe restu-i durea stomacu
A intrat la facultate băiatu, mă mir
Unu doarme la cămin, restu dorm în cimitir.
Îl am pe doi în Drăgășani
Mamă ce frumos mai e, ce frumoasă mai era
Că-nvăța sau nu trecea, tot zâmbea, tot se juca
Tot râdea, tot ne-njura… nu abandona.
Nu știu cine este, mi-a fost povestit
Avea părinți de duzină și nu prea trecea pe-aici
Dar vai ce tranziție-a fost când taică-su mort de beat
N-o mai bătea pe mă-sa, a luat pe următorul.
Vorbea despre d-astea afară, dar vai cine asculta
Când era puțin cam cultă pentru ce voia lumea
Și ce tată, și ce mama, ia-le dracu 11 clase
Du-te să lucrezi afară, marș afară din case.
Dar muncitu uneori nu e munca de durată
Peste-un an când a venit mama plecase, n-avea tată
… atât știu, s-a povestit
Că stătea frumos în baie ca lambriu pe la sfârșit.
Îl am pe trei în Drăgășani
Stă pe strada mea continuu de deja mult prea mulți ani
Îl știu mulți și îl respectă sau poate dau impresia că-l vor
Pe el lângă ei, e simplu, i-ar da cu picioru.
A avut pe cineva care sa țină la el mult
A venit plângând la mine doar ca să-l ajut
Iar atunci am realizat că destinul are două fețe și a vrut
Așa s-am un prieten prost-crescut.
Cerea multe el ca om, nu știa s-aprecieze
Și prieteni… lasă! O să mai dureze
Până când o să-l revadă că le-e dor de el ș-așa
Că mai e și el prin preajmă și…
Unii cred că-i depresiv… din potrivă
Iubește viața… și vrea să facă
Și pe alții fericiți… e pe ducă
… n-a murit, dar și dac-apucă… hehe.
Am mai mulți în Drăgășani
Oameni normali sau golani
Toți oamenii-arată așa
Dar nimeni nu e ca el, dar nimeni nu e ca ea.
Îi am pe toți în Drăgășani
Am mai mulți în Drăgășani
Nu-i nimeni din Drăgășani
Și nu mai mor de-atâția ani

A. U. G. feat Dj Under - Între Timp în Drăgășani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E foamete pe mediu frate, înconjurări la africani
Între timp în Drăgășani, level HARD: foame și țigani
Viitor prea strălucit, câmpuri aurii ca-n rai
Între timp în Drăgășani, dac-ai bunuri, mai bine n-ai.
Și vaccinul e o cale când scapi mortul și vrei bani
Între timp colcăie ciuma la spitalul Drăgășani
Și e frumos din paleolitic cum trece orașul de ieri
Și noi iubim Drăgășaniul, cel mai blană cartier.
Între timp în Drăgășani, oameni născuți, nu crescuți
Avem cimitir de vise, cu oameni îngropați în curți,
Între timp în Drăgășani atacă umbre, noaptea-i clar:
Țiganii absorb lumina și fierul de la solar.
Și murim, murim degeaba, când purgatoriu, când stai
Lasă că mai e destul loc la cimitirul Drăgășani
Și Clarke-i clar că-i zguduit de incultura-n cartier
Drăgășani de nota 10 doar daca-i scara Richter.
Rx1: Mame, 1 mai, copii, morți și Ramadan
Tot se uită-n continuare între timp în Drăgășani
Și țiganilor oricum nu vă pasă de-atâția ani
Ce se întâmplă-n realitate, între timp în Drăgășani.
Între timp în Drăgășani ducem dorul de absolut
Avem șoferi beți în intersecție ce calcă și fug
Între timp mai murim pentru că am trăit destul
Vom afla gustul libertății apreciem și gestul.
Și minte că poate vei zice adevărul
Timpul se dilată, și tot ii ducem dorul
Și parcă totul pleacă
Negrul ne privește, ne absoarbe, și ne-ncearcă.
Și e frumos să știi că există viață pe teren minat
Minunat, între timp în Drăgășani-i război vitrat
Să vedem culoarea pură prin orașul jigărit
Cunoscuți pentru vin, recunoscuți pentru nimic.
În lume se vând droguri, băi, și pare că nu știm
Între timp în Drăgășani fumăm doar speranțe și timp
Și scormonim în mort ca-n pâine să găsim
Esența omului pur, să mâncăm organele ca să trăim.
Avem căruțe, că mașinile-s prea la modă pentru noi
Pleci să-ți cauți scopu-n lume, când te-ntorci, pleci înapoi
Și-un spital vai morții lui, reprezentativ ’50
Bun venit aici la morți! Dacă vi e ok să pleci.
Rx2: Mame, 1 mai, copii, morți și Ramadan
Tot se uită-n continuare între timp în Drăgășani
Și țiganilor oricum nu vă pasă de-atâția ani
Ce se întâmplă-n realitate, între timp în Drăgășani

Virgil Carianopol - Oltenia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O fată-naltă, numai veselie,
Cu lanuri mari de grâne şi de foc
Umblă-mbrăcată-n fote lungi şi ie,
C-un curcubeu de bete pe mijloc.

Mai mare dragul s-o priveşti în toate,
S-o vezi la horă-n zile de popas
Sau să-i colinzi prin casele-nflorate
Cu miros de gutui şi ananas.

Îşi are şi ea dragostea ei sfântă:
Îi face Oltul curte zi de zi
Şi-o mângâie, dar Jiul care-i cântă
S-ar mânia pe dânsa dac-ar şti!.

Cu creştetul Parâng, cu ochii stele
Cu păru-n vânt, păduri de mii de ani
Pe piept, în loc de şiruri de mărgele,
Ea poartă dealuri vechi de Drăgăşani.