[Doina, doina, când te aud].
[Doina doina].
Găsesc locul pe care-l caut
într-un vis nemuritor ca MacLeod
cu ochii larg deschiși
vreau să arunc ancora în țări tropicale
afară e frig și plouă brutal
decembrie și sunt departe de vară
întreg oceanul mă desparte de mal
cântec de jale și de dor și de prea mult
așteptat în van, nimic nu se schimbă mi-e teamă
că nu am să apuc să văd credința în ochii neamului meu
nu în dumnezeu și tumbe-n rai sau ce ai în portmoneu
dar în dreptate și bunăvoință, pace, toleranță
pentru acele lucruri în al căror sens nu par
să pătrundă (?????) să ne eticheteze
acuzând că nu ne pasă de țară,
dar cine pichetează statul când situația devine disperată
[haaaa] cine stă în casă comentând și cine iese în stradă???.
[Doina, doina, cântec dulce]
[Doina, doina, nu m-aș mai duce].

Văd locul în care stau
unde drepturile ți se dau cu un baston peste ceafă
dacă nici acum nu te trezești e grav
toată România se droghează în masă, entuziastă
cum să protestezi când tu nu știi ce zi e astăzi?
e bine să fii varză, nu încape vorba,
dar nici treaz nu-i de lepădat
o să dormi după ce într-un sfârșit
voi fi decolat în locul îmbietor pe care mi l-am imaginat
viitorul apropiat se anunță sumbru,
cel îndepărtat e prea departe să-l aștept cu gândul
ca va fi minunat, aveam în sâmbure speranța,
însă nu a mai încolțit nicio plantă,
nu voi fi sacrificat [nu] niciodată
după 20 de ani e tot la fel și nimeni nu e în stradă!!!!.
[Doina, doina, când te aud]
[eu stau în loc].

vad locul pe care-l caut într-un vis nemuritor ca MacLeod
și prin dor de ducă, am mâncat o broască, un rac, și-o șuncă
toți 3 doina, trag să fugă 2 se pregătesc de zori,
iar al 3-lea îmi tot îndrugă cum a pus la cale
un plan de plecare, și o rută accesibilă doar prin aer
pot să fie tunete sau ploaie n-am frică de taifun
zeppelinul vine și nu ai cum să-i stai în drum
zburăm peste tine, noi cât suntem tineri
vrem mai mult și vom obține,
izbăvire anticipată ca o seară de vineri
fericirea e afară, nu în lumea digitală
e o vară fără cap și coadă,
pentru mine e o plajă tropicală,
dacă nu se simte nimeni revoltat de ce e în țară..!!
[aa] am plecat și numai bine.
[Doina, doina, când te aud..]
[Doina, doina cântec dulce].
By Chaba!

Ne cresc orfani copiii pe coclauri,
Nevestele ca fânul se usucă,
Răsar din mame stânjenei și lauri,
Noi tot aici, noi tot cu dor de ducă.

Parcă n-am fost în lume niciodată,
Duminicile parcă ne-au uitat și ele,
Prietenii prin cârciumi se îmbată –
Noi tot aici, noi tot între zăbrele.

Cățui de nuferi ard în rugăciune,
Pe sub salcâmii înfloriți trec fete,
Bătrâne viori întineresc sub strune,
Noi tot aici, noi tot în baionete.

Țițeiul nostru spumegă în sonde,
Scot munții saci de aur la lumină,
Cresc cozonaci pe câmpurile blonde –
Noi tot aici, noi tot pe rogojină.

Împărății cât șapte țări într-una
Se clatină, pândite de cenușe,
Stăpâni ai lumii au mușcat țărâna,
Noi tot aici, noi tot între cătușe.

Cu alte poze vine-abecedarul
Iar geografia alte hărți aduce,
Istorii noi așterne cronicarul –
Noi tot aici, noi tot bătuți pe cruce.

Noi tot aici, cu rădăcini amare,
Parcă născuți din ghinde și blesteme –
Noi tot aici, noi tot în așteptare,
Să prindă visul trup – și să ne cheme.