domnitor – Versuri.pro

Dimitrie Bolintineanu - Mănăstirea Putna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mănăstirea Putna.
Sub un chip de înger, într-un vis ferice,
Domnului Vasile gândul rău îi zice:
– „Mănăstirea Putna, ăst locaş plăcut,
S-a zidit pe aur de un domn avut.
Mergi şi o dărâmă până-n temelie
Şi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie”.
Iar Vasile-domnul d-aur pătimaş,
Pune să dărâme ăst frumos locaş.
Când ostaşii sapă până-n temelie,
Un bătrân călugăr zice cu mânie:.
– „Domnii mari-nălţară sfinte mănăstiri
Să aminte ţării zile de măriri.
Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nţelegi,
Căci tu nu ai fapte de urmaşi să legi.
Când un domn la aur inima-şi robeşte,
Tronul se degradează, ţara veştejeşte.
Însuşi ca magnetul tragi şi însuşeşti
Aurul oriunde poţi să îl găseşti.
Dar te teme, doamne, să nu tragi la tine
Cuiele de aur ce de tronu-ţi ţine”.
……………
……………
Domnul nu ascultă în a lui orbie,
Sapele răstoarnă vechea temelie.
Domnul şi boierii între ei se cert..
Însă ce găsiră? – Un mormânt deşert.
Pe mormânt sunt scrise litere străbune.
Un tălmaci citeşte şi la toţi le spune:
– „Din comori ce strângem pe acest pământ,
Iată ce-i al nostru: un tăcut mormânt!”
De-atuncea domnul pierde-a lui domnie
Şi curând în urmă moare-n sărăcie.

Dimitrie Bolintineanu - Ştefan la Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ştefan la moarte.
Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşte
La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte:
– „Fiul meu cel june! Voi, români doriţi!
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi.
Dorul pentru viaţă nu mă-ntristă foarte;
Omul chiar când naşte face-un pas spre moarte.
Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpând
Ce prin nopţi s-arată şi se stinge blând.
Omu-i ca un vierme ce-n ţărână pare
Un minut vederii şi, lucind, dispare.
Dar mă-ntristă foarte norul furtunos
Ce pe cerul ţării trece neguros;
Soliman ce mâine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră ţară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
În poloni credinţă nu mai poţi să pui.
Un pilot cu minte prin furtuna tare
Nu desface toate pânzele ce are.
Astfel pân’ ce fieru-i nou să-l încercăm,
Cu temeiuri bune ţara să-nchinăm.
Iar de-ar vrea să surpe legi şi dalbe date,
Să muriţi cu toţii pentru libertate!
Nimeni nu e în lume mai dispreţuit
Ca cel rob ce poartă jugul mulţumit,
Nimic nu ne-nsuflă hulă ca poporul
Ce doreşte viaţa cu robia, dorul!
E mai demn, mai nobil, oameni şi pământ
Faţa lor să-şi schimbe sub un dalb mormânt,
Decât în robie neamul să trăiască
Şi de-a lui ruşine lumea să roşească!”

Mateiu Caragiale - Dregătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită,
Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,
Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdat
De cute faţa stinsă, firavă, ofilită.
Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusită
El multe uneltit-a şi câte-a şi-ndurat,
Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit şi tămâiat,
Să ţie ţara-ntreagă sub gheara-i răstignită.
De jale şi de groază cumplit semănător,
Atotputernicia-i de mare dregător,
Încununat de faimă fu fără ţărmurire.
Aşa că astăzi lumea se-ntreabă în zadar
Ce patimă ascunsă sau ce dezamăgire
Se-oglindă peste veacuri în zâmbetu-i amar?

Manastirea Putna - Când a Fost Să Moară Ștefan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când a fost să moară Ștefan
Multă jale-a fost în țară
Și la patul lui de moarte (bis)
Toți boierii s-adunară.
Cu un dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
Ștefan Vodă al Moldovei, (bis)
Ștefan Vodă nu mai este!
Tristă-i mănăstirea Putna,
Porțile deschise-așteaptă
Strălucit convoi ce vine (bis)
Și spre ea încet se-ndreaptă.
Este Ștefan, azi străbate
Cel din urmă drum din țară
Dar pe unde trece-acuma, (bis)
În măreața zi de vară?
Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Și poporu-n hohot plânge: (bis)
– Cui ne lași pe noi, stăpâne?
– Eu vă las în grija mare
A lui Dumnezeu cel Sfânt,
Să stați strajă la hotare, (bis)
Să păziți acest pământ!
Și de veți vedea că vine
Vreun dușman nesăbuit,
Să strigați atunci la mine,
Voi sări și din mormânt!
Toți copiii României
sunt din neamul lui Traian
Și în fiecare suflet, (bis)
se mai naște un Ștefan
Jos în vale sus pe creste,
Tuturora dați de veste
Ștefan Vodă al Moldovei, (bis)
Ștefan Vodă mai trăiește

Costel Zăgan - Țepeș Doamne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca pe-o glugă de coceni / desfacă-i de Cotroceni. / Costel Zăgan, Distihuri rebele →

Trooper - Moare Vlad

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ziua neagră repede-a venit!
Și cei ce-au stat cu Vodă l-au trădat cumplit.
Păcălit-au turcii și-au plătit cu bani!
Viața lui Vlad Vodă s-a pierdut prin ani..
Păgânii au plătit pe toți din greu,
Văzând că Vlad e tare ca un leu.
Cu aur și cuvinte printre dinți,
Le-au tot promis pe toți să-i facă prinți.
Și ochii se măriră la aur și minciuni
Și toți de lângă Vodă pornit-au drept la drum,
Cu gândul să-l omoare și să-l arunce-n gropi,
Trădarea este cruntă, mai cruntă decât tot!.
Vlad Țepeș scoate paloșul încă o dată!
Lovește, lovește armata lui toată!
Dar ei, murdari de urme de aur,
Sunt răi! Și mușcă din Vlahul lor faur!.
Lumini din cer apar să ardă tot,
Să dea un semn la săbii, că-i vreme de război.
Lucesc în lame lacrimi și sânge de-mpărat,
Dar ei lovesc cu ură, cu ură de tiran.
Secunde-au fost nevoie să șteargă ce-a făcut,
Cum i-a salvat de hoarde, de hoarde de păgâni.
Și cum a scos din țară toți hoții cei mârșavi,
Cum a zidit Valahia în litere, în ani!.
Vlad Țepeș scoate paloșul încă o dată!
Lovește, lovește armata lui toată!
Dar ei, murdari de urme de aur,
Sunt răi! Și mușcă din Vlahul lor faur!

George Coșbuc - Golia Ticǎlosul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii
Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii,
Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții
Prin vale să-și reverse din lături călăreții
Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor.
Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul,
Mişcatu-s-au românii cu miile, ca unul –
O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții,
Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții
Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani.
O clipă stete vodă cu inima trăsnită.
Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită,
Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi:
– „Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce,
El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce,
Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi! „.
Cumplit se-ntoarse vodă cu-ntreaga sa mânie
Spre partea de-unde Golia venea cu dușmănie
Spre frații săi, în fruntea grozavilor spahii.
– „Să dați fără de milă, că-i inimă de fiară!
Să piară-acum pământul! Moldova-ne să piară,
Dar Golia-ntâi de toate să piar-acum, copii! „.
Și nu vedeau românii nici moartea cum le iese
În drum, și nici potopul de turci ce-i încinsese,
Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minți.
Și neputând mai iute să-l stingă de pe lume
Rosteau cu glasul urii bicisnicul său nume
Prin gemete scrâșnite strivindu-i-l în dinți.
O, Golia, tu! pândit-ai așa de-amară vreme
Dar toate ale țării și plângeri și blesteme
Ajungă-te de-a pururi, și n-ai mai fi trăit!
Dar iată-le, pornite din suliți și din gură –
Smintiții tăi la Cahul câinește-aici căzură,
Căzuși și tu, mișele, tu cel ce i-ai smintit!.
Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrână,
Iar pumnii-n loc de aur strângeau în ei țărână
Și-n gură-ți s-adunase și sânge și pământ,
Să-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea!
Așa sfârșit să aibă în veci de veci trădarea,
Iar lupii fie-i preoți și gura lor mormânt!.
Adânc în noaptea nopții și-n Iadul cel din urmă
În care-al iernii viscol suflarea nu și-o curmă
Nicicând, stau prinși în gheață ai lumilor mișei:
Grozavă li-e durerea, și vecinică li-e truda –
De-a stânga țipă Cain, de-a dreapta urlă Iuda,
Iar tu, tu goale Golio, te vaieți între ei!

God - Vodă - Lăpușneanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lăpușneanul, Vodă – Lăpușneanul
Boier vechi și domn creștin
Se-ntorsu la domnie
Pe Moldava glie
Și Țării îi ziceau:
„De voi nu mă vreți
Eu vă vreau, cu ori far’ de voie!”.
Patruzeci și șapte de capete tăiate
În stilu’ de piramidă așezate
Căpățâni de boieri vrăjmași
Din cetatea di la Iași.
Lăpușneanul!!!.
Se scaldă în sângele țării
Și-n fața mulțimii
Și-a doamnei sale Ruxandra
făptuind Nedumnezeirea
Și pieri-n durerea lui
Și-n blestemele altora
După voia Domnului
i-o curmatu lui viața
Domnița sa Ruxandra
făptuind Dumnezeirea!.
DA!!!.
A doua domnie a lui Alixandru – Vodă Lăpușneanul
carile apoi a tăiat patruzeci și șapte de boieri
la anii una mie cinci sute șaptezeci și patru

Odyssey - Elegia Lui Brâncoveanu Constantin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Caii lui din sânge frâiele au rupt
Și-au luat-o-n goană înspre maluri
Iar lumina de pe cer s-a frânt
Iarăși luna s-a-necat în valuri.
Tulburi, ochii cailor rupeau zenit
Cum se rup petale din sulfine
Și priveau miloși spre infinit
Trupul lui de Brâncovene Constantine
Hai nai nai nai nai nai na..
Parcă numai glasul lui putea
Să-i mai întoarcă, să-i mai țină-n frâie
Glasul lui, cel rupt, care murea
Cum se rupe ciocârlia-n grâie

Tudor Arghezi - Vodă Țepeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pacea e-n țară, pacea e-n afară,
Hotarul, liniștit cum n-a mai fost,
Și șesurile, azi la adăpost,
Plugarii noi le fulgeră și ară.
Pe la-nceputul dulce-al primăverii
Satul și-aduce-aminte de povești
Și frunza tremură pe crengi cerești
Și, pasămite, -n taină, și boierii.
De bună seamă, Vodă gânditorul
La curățirea lumii-i hotărât.
Îndeasă țeapă-n oameni până-n gât
Pentru-a-ntâlni șezutul omușorul.
Și nu cunoști cruțări și amânări
De te arunci dreptății împotrivă.
De-altfel, creștin, cu țepile, colindă
Îți pregătește Vlad – și lumânări.
Cuviincios cu bună rânduială,
Pentru cei mari, fie munteni sau turci,
Avea mai mari osebite furci,
Cu treapta loc să nu dea la-ndoială.
Vedeai vizirii la-nălțimea lor,
Înfipți în vârfurile sprintene de plopi,
Iar pentru sfinți, vlădici și episcopi
Avea lemn sfânt și bun mirositor.
Și iată Sfatul Țării adunat
Să mulțumească domnului de Pace.
Vlad șade-n jilț. E liniștit. Și tace
Cu sufletul în platoșă-mpăcat.
Și pe când prieteni și curteni în zale
Ciocnesc în juru-i cupele cu vin,
În cinstea faptelor Mariei-Sale;
El cugetă ce țepi li se cuvin.