divinitati – Versuri.pro

Cosmin 13 - Anunnaki

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Revin acum, din mijlocul acestor divinități abstracte,
Îmi despart corpul fizic din Terra, din realitate și fapte,
Căci acestea mai am, totul dispare, nimic e totul negru,
Fracțiuni de secundă în al 12-lea ceas mă fac să mă simt întreg.
Eliberez câmpul, port în suflet jurământul, mă apropii de ei,
Dar nu există nimic, rămâne doar cuvântul,
Ce din mine se extrage fără urmă de gândire,
Nici o privire în spate, orice viziune doar prin mine.
Îmi pierd identitatea și mai ales materia,
Vidul astral îmi suflă fața simetrică, am putere iar,
În conceptul de călătorie virtuală în pântec,
Renaște dorința de transport logic din acest cântec.
Analizez orice câmp mental ce trece prin emisfere,
Trec prin sfere de viață și mai ales printre ele,
Cred că e doar o glumă, doar un epic sarcasm divin,
Când prin metamorfoză nu știu ce devin, totul destin.
Etapa mea este doar începutul din incipit,
Incid cu incisiv acest individ implicit indecis,
Poartă câmpul electromagnetic din a mea povară,
Vortex, îl văd geometric linear sferic în această seară.
Rece și în același timp caldă, dulce dar în același timp fadă,
Se pare a fi procesul final primar la această stradă,
Realizez într-un târziu a fi un element din mine logic,
Căci fac parte dintr-un trip random, parcă mitologic.
Apoi mă trezesc, reiau fizicul și conștiința,
Simt material corpul, iau spiritul și credința,
Totul a fost o dimensiune paralelă ce-și pierde calea,
Ca un atom de lichid ce-l devorează marea (x4)

Cosmin - Anunnaki

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Revin acum, din mijlocul acestor divinități abstracte,
Îmi despart corpul fizic din Terra, din realitate și fapte,
Căci acestea mai am, totul dispare, nimic e totul negru,
Fracțiuni de secundă în al 12-lea ceas mă fac să mă simt întreg,
Eliberez câmpul, port în suflet jurământul, mă apropii de ei,
Dar nu există nimic, rămâne doar cuvântul,
Ce din mine se extrage fără urmă de gândire,
Nici o privire în spate, orice viziune doar prin mine,
Îmi pierd identitatea și mai ales materia,
Vidul astral îmi suflă fața simetrică, am putere iar,
În conceptul de călătorie virtuală în pântec,
Renaște dorința de transport logic din acest cântec,
Analizez orice câmp mental ce trece prin emisfere,
Trec prin sfere de viață și mai ales printre ele,
Cred că e doar o glumă, doar un epic sarcasm divin,
Când prin metamorfoză nu știu ce devin, totul destin,
Etapa mea este doar începutul din incipit,
Incid cu incisiv acest individ implicit indecis,
Port câmpul electromagnetic din a mea povară,
Vortex, îl văd geometric linear sferic în această seară,
Rece și în același timp caldă, dulce dar în același timp fadă,
Se pare a fi procesul final primar la această stradă,
Realizez într-un târziu a fi un element din mine logic,
Căci fac parte dintr-un trip random, parcă mitologic.
Apoi mă trezesc, reiau fizicul și conștiința,
Simt material corpul, iau spiritul și credința,
Totul a fost o dimensiune paralelă ce-și pierde calea,
Ca un atom de lichid ce-l devorează marea (x4)

Jorge Luis Borges - Shinto

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când ne doboară nenorocirea,
preț de o clipă ne salvează
aventurile infime
ale atenției sau ale memoriei:
de pildă gustul unui fruct, ori gustul apei,
un chip pe care ni-l întoarce visul,
primele flori de iasomie din noiembrie,
năzuința infinită a busolei,
o carte pe care o credeam pierdută,
pulsul unui hexametru,
cheița ce deschide ușa casei,
parfumul unei biblioteci sau cel al santalului,
numele vechi al unei străzi,
o etimologie neprevăzută,
netezimea unei scânduri șlefuite,
data pe care o căutam,
răbdarea cu care numeri în întuneric
cele douăsprezece bătăi de pendulă,
o bruscă durere fizică.
Opt milioane sunt divinitățile lui Shinto
care străbat pământul în taină.
Aceste modeste numere ne privesc,
ne privesc și ne lasă în voia noastră.

Eugenio Montale - Divinități în Incognito

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se spune
că divinități terestre se întâlnesc
tot mai puțin printre noi.
Multe persoane se îndoiesc
de existența lor pe acest pământ.

Se spune
că în această lume sau deasupra ei există
una singură sau nici una;
se crede
că înțelepții antici erau cu toții nebuni,
sclavii unor vrăji dacă susțineau
că vreun zeu în incognito
îi vizita.

Eu spun
că nemuritorii invizibili
celorlalți, și poate inconștienți
de privilegiul lor,
zeități în abá și cu raniță,
preotese în gabardine și sandale,
pitii absorbite în fumul unui foc mare de conuri de pin,
numinoase spectre nu ireale, tangibile,
atinse vreodată

eu am văzut de mai multe ori
dar eram prea lent când încercam
să le demasc.

Se spune
că zeii nu coboară aici,
iar creatorul nu cade cu parașuta,
că fondatorul nu fondează pentru că nimeni
nu l-a fondat sau fundat niciodată
și noi suntem numai devieri
ale magistraturii lui neantificante;

și totuși
dacă o divinitate, chiar de grad infim,
m-a atins
acel fior mi-a spus totul și în răstimp
recunoașterea lipsea și nefiind
ființă se risipea.

Eugenio Montale - Protejați-Mă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Protejați-mă
paznicii mei tăcuți
căci soarele se răcește
și ultima frunză de laur
era prăfuită
și n-a folosit nici măcar la grătarul
pentru fripturi –
protejați-mă de această peliculă
de doi bani
care continua să se desfășoare
în fața mea
și pretinde să mă înglobeze
ca actor sau figurant
neprevăzut de rol –
protejați-mă până și
de prezența voastră
aproape întotdeauna inutilă
și intempestivă
protejați-mă
de înspăimântătoarele voastre absențe –
de vidul pe care-l creați
în jurul meu
protejați-mă de Muze
pe care le-am văzut cuibărite
sau chiar înjumătățite până la bust
spre a se ascunde mai bine
de pasul meu de fantomă –
protejați-mă sau mai bine
ignorați-mă
când voi intra în lăcașul
pe care l-am plătit deja de mulți ani –
protejați-mă de faima/farsa
care m-a introdus în Larousse-ul ilustrat
pentru a mă șterge apoi
din ediția nouă –
protejați-mă
de cei ce înduplecă permanența voastră
în jurul catafalcului meu –
protejați-mă cu uitarea voastră
dacă aceasta poate sluji la a mă ține în picioare
sărmani lari mereu închiși în dubioasa
voastră identitate –
protejați-mă fără ca vreunul
să fie informat
căci soarele se răcește și cine o știe
se bucură cu multă răutate
o micii mei zei
divinități de al treilea ordin alungate
din eter.