Versuri corectate și adnotate
Să scoți din cântec tot ce te frământă,O, doamnă. Poți trăi fără mânie?Viața e chin și suferința-i sfântă!Cum ar putea ochii frumoși să-ți fieDacă n-ai plâns și n-ai inima frântă?.Alungă jalea, bocetele toate,Cine ca tine-n chinuri se topește,Nu e femeie, ci divinitateCe-a coborât și printre noi trăiește.
Femeia este o rază a lui Dumnezeu.Ea nu este o iubită pământeană.Ai putea să spui că este creatoare,nu creată.”Iubirea a spus – Iubirea”
Stăpâna mea, primordială,zee purtând în chip sublimul de femeeurcând adâncul vieţii de din moarte – iar eu,Osiris, datul tău de soarte –tu ai rămas ca vârful în ideepurtând în chip sublimul de femee(altarul tău îl voi sluji-n vegheremisterizând la marile-ţi misterestatura ta mă va-mplini-n staturăcu numele-ţi sfinţi-voi aspra gurăimnificând puterii prin puteremisterizând la marile-ţi mistere)când … Citește mai mult
O sete lacomă, neistovită,S-asmuțe, roșie, să-ți bea ființa.Tu mi-ești izbândă și mi-ești suferințăȘi, goală, -mi pari la fel de neghicită.Bucher al trupului sculptat în nopțiCând ți-a căzut la glezne orice fundă,Îmi dogoresc privirea sânii copțiȘi coapsa fumurie și fecundă.Cu ochii te implor și te adulmec,Ca o jivină pasul căprioarei.Îmi culc sărutu-n cuibul subsuoareiȘi tremur tot … Citește mai mult
Ești dulce ca viața, și viața fără tineNu are nici valoare, nici rație d-a fi.Tot ce e om și știe vedea-ntre rău și bineDă viața să te aibă, preferă a muri.Ești bellă, căci ești fructul ieșit din preștiințăCe oferi femeia în paradis la om,Și preferi să moară umana-i neputințăSpre a gusta din tine, din al … Citește mai mult