divan – Versuri.pro

Hafez - Dacă În Timp Ce Ruga-Mi Cu Fruntea Înclinată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă, în timp ce ruga-mi, cu fruntea înclinată,
umil mi-o fac în templu – apare deodată.
sprânceana-ți arcuită, sau numai amintirea-ți
de geamătu-mi se umple moscheea-ndurerată.
Vinul e clar, și păsări de soare îmbătate
anunță că e vremea iubirii. Minunate
sunt ale vieții daruri. O bucurie-i briza
ce ne înmiresmează cu-aripa-i avântată.
Își scoate roza vălul, și grația sa fină
în toată-a ei splendoare din nou ni se arată.
Corole fără număr mă farmecă-n grădină.
În pomii grei de fructe stau crengile plecate,
dar tu, iubito, -asemeni cu mândrul chiparos,
tu nu te-ndoi sub greul durerii ne-mpăcate.
O, cântăreț, din harfă cântări să-ngâni duios
din a’ lui Hafiz versuri și lacrimi inspirate.
Divanul

Hafez - Moneda Unui Sufi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Moneda unui Sufi e-o amestecătură.
De foc să aibe parte natura lui impură!
Ce mândru-i el de ruga pe care-o-nalță-n zori!
Dar, iată-apoi cum noaptea petrece-n desfătări!
Pe căile ușoare îl vezi mereu umblând,
dar iată calea care duce la Dragoste nicicând!
deschisă n-o să-i fie. Divină băutură –
Iubirea este-acelor setoși de aventură.
Că-i ticăloasă lumea – de ce să fii mâhnit?
Bea vin, și să nu tulburi pe cel înțelepțit.
Prietenul tavernei s-arunce lui Hafiz
veșmânt de rugăciune, iar vinul roșu-n spume,
în cupă să i-l toarne o fată ca un vis.
Divanul

Hafez - La Fel Ca Și Iubirea-Mi E Frumusețea Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La fel ca și iubirea-mi e frumusețea ta:
nimic nu le întrece. Ce dulce-i a vedea
că-s proaspete-amândouă, regine peste fire!
Nu este-n lume formă mai demnă de iubire
decât a ta făptură, icoană-n poezii.
Un an cu tine-alături îmi pare doar o zi
– o clipă fără tine mai lungă-i cât un an,
tu care ești Sultana în sfântul meu Divan.
Cu tine orice oră e-un veac de încântare.
Îndură-te, iubito, căci inima mea moare,
precum se ofilește o plantă fără soare.
Divanul

Hafez - Cu Mosc Se Parfumează a Brizei Răsuflare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu mosc se parfumează a brizei răsuflare,
Bătrân, pământul își află iar tinerețea-n soare.
Laleaua își dă cupa de purpur iasomiei,
narcisul anemona o scaldă-n duioșie.
Privighetoarea cântă durerea despărțirii,
și jalea ei adâncă mâhnește trandafirii.
Am părăsit moscheea pentru taverna mea,
căci predica prea lungă, prea mult timp irosea.
Plăcerile de astăzi nu le-amâna pe mâine,
cât din comoara vieții să cheltuiți mai rămâne?
Cât ține carnavalul, în mână cupa strânge,
cu Ramadanul odată și soarele s-o stinge.
Fără de preț comoară e roza, nu uita
că grația ei trece ca și viața ta.
Poetule, în juru-ți prietenii se strâng,
îngână-a tale versuri din strune care plâng.
Fără să vezi intrat-ai, Hafiz, în casa vieții,
să-i cânți frumos adio când pleci în țara ceții.
Divanul

Hafez - Mi-e Inima o Rană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-e inima o rană. Remediu – cine are?
Presimt că sunt aproape de ultima plecare.
Cine-mi va da un înger veghind pe cel ce moare?
Dați-mi un ceas de tihnă! Amara lumii față
să n-o mai văd! Dă-mi cupa! În ea e-un strop de viață.
Dar fruntea sus! Să mergem și fetelor frumoase
din Samarcand iubirea s-o dăm! Sus pe terase,
cu-arome noi, străine, zefirul ne momește.
Cu-un înțelept vorbit-am: ”Mizeria-mi privește!”.
El îmi răspunse: ”Hafiz, tu suferi fără vină,
căci viața e-o enigmă, iar lumea – o ruină.
Pe drumul spre iubire, durere-ai bucurie
Și-un reazem este chinul. Rănit mereu să fie
cel care, plin de doruri, cerșește vindecare.
Ah! În această lume un om există oare,
când totu-i praf și tină? Cine să rezidească
Întreaga Fire? Cine, pe-Adam din nou să-l nască?
O, Hafiz, de ce suferi? Căci cine-ți poate spune,
iubirea-n veci ingrată – cât preț pe lacrimi pune?
Divanul

Rumi - Divan (1919)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iar aceasta este dragostea / Dincolo de colivia cuvintelor, / Clătinarea cerului; / Să fii, ... →