Flora Margarit Stanescu feat Versuri Personale – Inelul
Ne-am așezat,pe unul din inelele lui Saturn,de vreme ce-ai fugit,în ceasul logodnei.Când inelul ce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne în două emisfere.Flora
Versuri corectate și adnotate
Ne-am așezat,pe unul din inelele lui Saturn,de vreme ce-ai fugit,în ceasul logodnei.Când inelul ce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne în două emisfere.Flora
Și iată cum se destramăPuțin câte puținCând nu mai aiNiciun gând plin. Toate sunt plecateRătăcite undevaDu-se la persoanaCare odată te iubea. Toate sunt plecate,Toate-s destrămateDe un membru al familieiCare nu te-nțelege. Toate-s destrămate,Toate-s adunateÎntr-un trup care nu mai poateSă alerge singur. Să înfrunte singurO lume mizerăȘi plină de oameni falșiȘi plini de invidie de care … Citește mai mult
De unde era să știucum te-amăgește soartacă-i plină de așteptareși neprevăzut Că o poți traversaîmbrățișând uitarea,iertând tot ce-a lovit,când te-a durut De-aș fi știut din pântec,nu m-aș mai fi născut.
La locul întâlniriiAm așteptatDe un timpOre trecDezolantAceasta gândeamIar despre tineMi-am zisCă mă duciÎntr-o lumeCare ține multCa într-o cameră cu cărțiDin tot ce se vorbeștePe atât se tot scrieȘi-n limbaCare o cunoscSunt multe temeCu știința versificăriiDescrie tuCând dezolantOre trec
De este vreo fată, în țara asta largă,Neomenoasă, crudă și fără Dumnezeu,Nu știu cum se întâmplă, că o întâlnesc euȘi-n scurtă vreme-ajunge, apoi, să-mi fie dragă.De este, însă, alta, în stare să-nțeleagăUn suflet, și duioasă, și candidă mereu,Oricât de tandru, gingaș, cu dânsa aș fi eu,La cel mai prost bărbat, ea sigur o să meargă.Eu … Citește mai mult
Și-atât, din Speranțele mele –Acesta-i tăcutul sfârșitGeneros colorați mi-au fost Zorii –Veștejiți timpuriu au sfârșit.Nici un Boboc n-a ieșit din TulpinăC-o față atât de voioasă –Nici un Vierme n-a ros mai sigurO Rădăcină atât de vitează.
Fir-ar ceasul blestematCând m-am dus la cununat,Când m-am dus la cununatUn vânt să mă fi-nturnat,Când m-am dus la logoditUn vânt să mă fi oprit.– Nănășică, ce ți-aș daSă mă poți descununa?Că m-ai legat cu tulpanulȘi nu-l mai dezleg cu anul,Și tulpanu-i înnegritSufletul mi-i amărât.– Taci, copilă, nu-ntreba,Nu te pot descununa,Cununia-i de la mine,Ochii-or fost în … Citește mai mult
Mândră floare-i norocu’, bisDa nu crește-n tot locu’, bisCă se face lângă apă,Hai hai..Și-l avem doar câteodată.Hei da..Că se face lângă drum bisȘi nu-l are omu’ bun, bisCă și io mi-am sămănatHai hai..Da mi-e floare s-o uscatHei da..Io mi-am sămănat noroc, bisO ieșit pară și foc, bisMi-am sămănat cărujeleHai hai..Și-o ieșit amar și jele.Hei da..Mi-am … Citește mai mult
Aceste mâini prea mult întârzie,sus, printre ramuriși printre flamuri,prea mult întârzie…Ce fac, oare?Poate-au să coboarecu-o cunună de razestrălucitoare…Cunună?Pentru fruntea cui?Suntem sătui!N-avem lauri destui?.Printre ramurisi printre flamuri,mânile-acestea pipăie alte geamuri,mult mai sus așezate,mânile mele întârziate.Coborându-le, oamenii-au spus:„A… Voi ați fost sus… ”Și-au ridicat spre-aceste mâinipriviri de vulpi, boturi de câni.
Pierdut printre Lacrimile Timpului,care ne-au înecat,Respirația Viitorului,prin care porii Eternității,răsăreau odată cu Zorii Sentimentelor tale,pierdute,sub Zăpada Zâmbetului,pe care alunecam,purtați de schiurile Speranțelor,în care credeam,că ne vor salva,de pârtiile Despărțirilor,reci și insensibile,care ne urmăreau,Lacrimile,gata să se prăbușească,în abisurile Deznădejdii,pe care nici unul dintre noi,nu le-ar fi dorit,la Sosirea,unde am fi vrut atât de mult,să devenim Campionii … Citește mai mult