dezintegrare – Versuri.pro

Mariana Marin - Naiva Închipuită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Naiva închipuită.
Într-o vreme aveam și eu un creier frumos.
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă,
într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
cunoștea carnea ta rece.
Rochia mea grea avea un înțeles
pentru gura ta moartă.
Într-o vreme aveam și eu un creier frumos.
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă,
într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
cunoștea carnea ta rece.
Rochia mea grea avea un înțeles
pentru gura ta moartă.

Mariana Marin - Colecționarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copilul ăsta, spun părinții,
îmbătrânește ca broasca țestoasă.
Ascultați!
Acum își freacă spinarea de talpa casei;
acum se rostogolește cu precizie în băltoacă și cât de curând îi vom simți boțișorul umed strecurat
la piept.
I.
Femeia își contempla tinerețea.
A deschis dulapurile;
a spart oglinzile;
o hotărât de una singură.
II.
În disperarea unei dimineți îmi lovesc ușor degetele de sticla ferestrei.
Nu mai aștept venirea iernii în acest an.
Cântecele mi-au înverzit auzul; nu mai aștept, îmi privesc de aproape nebunia
și cobor cât pot de repede în grădinile părăsite.
Palidă, mă așez pe locul unde am fost văzută
femeie plângând
Asta ar trebui acum!
Să-mi amintesc sub o mască.
III.
El mă privea dintr-o piele care de mult nu mai era
a lui.
Eu îi întindeam paharul
și îmi potriveam părul, rochia, pantoful.
El avea 22 de ani.
Eu 23.
Ne-am cumpărat o insulă
în
Antile.
IV.
Lovesc cu sete gura frumoasă a echilibrului!
Și nebunii ar plânge treziți din copilăria lor
cu un astfel de cântec!
Dar nimic nu i se mai poate întâmpla
celui care își cunoaște pe de rost numărul
degetelor, cântecele, spaimele, capcanele, umilințele, cântecele
V.
Peste plânsul sacadat al nopții cel mai de sus a căzut capul meu.
Nici tu nu ești curat, nici tu nu ești, îmi strigau.
Priveam înapoi: amintirea umedă a sălii de disecție îmi invada nările.
– Cel mai de sus a căzut capul meu.
VI.
În disperarea unei dimineți îmi vărs cu poftă nebunia.
Pe oasele din ce în ce mai subțiri
un ins feroce își lustruiește cu indiferență
unghiile
Nu, nu mai aștept venirea iernii în acest an.
Atât mă iubesc, cum stau de cuminte și dulce
într-o băltoacă de cuvinte

Margaret Atwood - După Ce M-Am Rupt în Bucăți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu ce-ncordată atenție
te urmăresc
lipind și cosând
și potrivindu-mă din nou laolaltă.
Creierul meu a fost
o păpușă spartă, i s-a fărâmat inima
de-atâtea greșite planete mecanice, pendule
și ochi de sticlă
zornăiți pe sârmă care bâltâcăie
și totuși conștiința mi-i
tare, golită,
o cunoaștere albastră
sub care poți să umbli, fără
a-ți da seama că ești singurul
gând legănat în țeasta mea
de păpușă, cer boltit, secată
fântână întoarsă, o lipsă
de anotimpuri rotite ce-ar putea ține
înecul într-un gol
mai adânc decât apa.
Dar neștiutoarele riscuri
sau tocmai
de aceea poate
mi-atingi capul
universul în țăndări
iată luna și soarele
se-nalță, se-ntind și apun
iarăși deasupră-ne
așa cum se cuvine
în vreme ce gâtul mi se sucește
dres de-ndemânatecele-ți degete.

Cleg feat Yawn - Plaja Cu Ceas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deschid ochii încet și văd geamul deschis cine știe de când
Când îl ating, îl simt mișcând
Sunt ploi pe foi, ceva noroi..
Din nisip, din sticlă, din nisip
Fir cu fir țese pământ de flori, filă cu filă
Și se strâng mototolite-n forme de scoici albe
Le sufoc în pumni și ard să nu poată zbura niciodată
Nimic nu mai e cum era.. haos reorganizat, sâmbure învelit
Cu pătură aspră de timp
Ascundea alte pături, alte file, alte flori
Și un suflu precipitat îl gonește aproape să-l pierd
Dar îl văd în buzunarul stâng de la piept în formă de sărut
Să-mi presar puțin pe buze
Dar curge printre degete
Iar gustul amar de cioburi străvezii mestecate a doua oară
Nici nu se compară cu durerea inițială
Iată-l strâns și pe fața de pernă-n grămăjoare
Cearcăne, chipurile, să-l torn înapoi în frunte
Sau mai bine aștept și stau
Pentru că m-au pironit aici brațele grele de lotamorf
Căci a săpat în mine mai adânc decât am săpat eu în el
Acum îl văd, îl simt, îl calc, îl beau
Umple și doare, taie prea tare
Uitat după perdele și-n stiloul din sertar și-n golul de sub sertar.. gol..
Închid ochii încet și văd spațiul închis din mine-acum
când mă dezintegrez în el, sunt ploi pe foi, ceva noroi..
Din nisip, din sticlă, din nisip
Fir cu fir țese pământ de flori, filă cu filă
Și se sting mototolite în formă de scoici albe
Și se frâng împotmolite-n forțe ale clepsidrei sparte
Noapte fără tapet, patru pereți și becul rotund
Scrutează adânc o supapă ce scapă ore
Parchetul muge greu
Mie mi-e lene, înfășurat în cozi de leu
Lemn și fier, în cor scârțaie alene
Și scaunele năpârlind se scutură din așchii
Pe jos praf de porumb, un aur pur
Eu nu mă-ndur să fur colțul de pâine
Ascuns între coperțile de piele întoarsă
Aici e insectar ce are în loc de ace secundari
Mi-e frig, iau caldul ei și scutur soba
Mă-ntind murdar pe jos și-mi caut roba
Eu nu am timp decât cioplit vulgar
Acum lipesc pașii ușor pe un tavan ce-mi pupă fruntea zi de zi
Dar azi mă leagănă pe post de steag
Mă leagănă pe post de stea
Sticlă topesc și fac o lupă
Sticlă topesc și fac o cupă
Nisipul îl adun și fac mocirlă
Fac lut, fac un aluat și-l pun la tospit
Sare cearșaful plin de scoici
Atâr în geam, dar nu am bărci
Oftez parcă-s urme de demult
Aici a stat un oarecare
Aseară-am prins între perdele licurici de mare
Aseară se zbăteau în pat coapse ce îngropau în casele de melci
Din ce în ce mai mici.. din ce în ce mai mici..
Piele pe piele, frige pe frige, buze pe stinge
Și eu continuu să mă joc de-a vreme trece cu un borcan de colbi de plajă
L-am aruncat pe mine și pe jos pe post de vrajă
Până și ușile mai urlă
Cerând în loc de lac vechile scrijeliri de cui
Ia uite, scrie: „Aici a stat cel ce iubea să se numească al timpului”

JerryCo - Dragă Jurnal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN.
În tot ce-i interzis văd plăceri extreme
Cum desfac bagajul apar probleme,
Cu programul sunt un dezastru total
Dragă jurnal, dragă Jurnal..
Nu mă integrez nicăieri și nu stau,
În dragoste nu știu niciodată ce vreau
Oare valul ăsta mă duce spre mal
Dragă jurnal, Dragă jurnal..

STROFA 1.
Dragul meu jurnal
Bărbatul perfect să mă pupe-n cur original..
Eu când mă trezesc arăt ca dracu, sunt posac,
Patu-i un război, iar în șifonier nimic călcat, doar un ciorap curat
Viitor incert
La volan mai mult pe vremea când n-aveam carnet
Când m-amețesc toți sunt proști, eu sunt deștept, agasez câte-un agent
De-aș purta arme albe-aș fi în pericol permanent..
Cum aud un sfat
Îl dau în p***a măsii de zen și fac ca Hulk,
Înăuntrul meu e și-un om matur și calculat
Dar momentan la butoane umblă eul meu de căcat..

REFREN
În tot ce-i interzis văd plăceri extreme
Cum desfac bagajul apar probleme,
Cu programul sunt un dezastru total
Dragă jurnal, dragă Jurnal..
Nu mă integrez nicăieri și nu stau,
În dragoste nu știu niciodată ce vreau
Oare valul ăsta mă duce spre mal
Dragă jurnal, Dragă jurnal..

STROFA 2.
Cu fetele-s de vis
Azi mă-ndrăgostesc, iar mâine flacăra s-a stins..
Sunt ca un ceas care-a fost zdrobit și s-a stricat
Nu vreau să mă simt singur, dar nici prea implicat, frate-i complicat..
Ele cer angajament
Încerc să fug și mai rău le-atrag ca un magnet,
Se satură să stea după c***l meu și-atunci mi-e dor
Le-ntorc din drum, iar în zori femeia cuiva, trage ușa după ea..
De-acum le zic din start
Dacă vor un om normal la cap și așezat..
Să mă folosească-n scop recreativ, fiindcă eu sunt un egoist introvertit
Pentru care fericirea e un mit..

STROFA 3.
Artist model
Din câte-autografe am dat, nu-s trei la fel,
Pe lingăi nu-i sufăr că știu cât de tare sunt, mă enervează tot
Habar n-am cine ce-a mai scos, nu-mi pasă deloc..
Sunt prea ocupat
Cu ratarea oricărei șanse de-a fi promovat,
Iubesc ce fac da-n afara scenei sunt un tip cu-o viață de trăit
Mă găsești des în vamă beat într-un club nenorocit..
Mi s-au strecurat
Tot felul de-obligații în contract intenționat..
Să-mi amintesc cine sunt altfel sunt terminat
Dragul meu jurnal dacă scapi în public tre’ să-mi vând din ficat..

Johann Wolfgang Von Goethe - Plăcerile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vezi, la izvor, destule
Schimbânde libelule,
Mici fluturași pe ape,
Ba gri, ba negri-aproape,
Ca un cameleon,
În verde-albastru ori în verde-roșu ton.
Aș vrea să le ating,
Nuanțe să disting.
Pe lângă mine zboară ea..
Pe-o salcie-și oprește adierea..
E-a mea acum! A mea, a mea!
Să văd pot straiul ei măiastru,
Dar văd un trist, trist negru-albastru!
Așa pățești dacă-ți diseci plăcerea!

Gheorghe Pitut - Cam Atât

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce straniu galopează
pe dealurile din
Ardeal furtuna,
părinții fug
spre casele care o iau din loc,
se crapă coaja norilor
și apele greoaie vin cu capăt
ca șerpii altor ere –
brazii împinși de bolovani,
scroafe cu dinții-ntorși
înoată cu purceii spânzurați de țâțe,
cerbii loviți
de răsuflarea lupilor
își rup de trunchiuri coarnele,
se încâlcește lumea
așa ca la-nceput;
aud cum putrezește dealul
la care am gândit o clipă.
Și nu mai sunt decât un strigăt
rupt dintr-o gură-n alt mileniu,
când mă inundă fără urmă
puhoaiele materiei.

Pink - Funhouse

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am dansat acest gol în jurul casei
Tear ne jos
Aruncă-te
Țipau pe săli
Spinning tot, iar acum am cădea.
Imagini framing până trecut
Parerea necăjește rânji spatele sticlei
Acest muzeu plin de cenușă
Odată ce o excita
Acum, o erupție cutanată.
(cor)
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
9, 8, 7, 6 5 4, 3, 2, 1, distractiv.
Ecouri bate la ușile încuiate
Toate de la râs în fața
Mai bine aș locui la locul de muncă de pe stradă
Decât în acest bântuit de memorie.
Am sunat la Movers
Numit Slujitorii
Vom încerca să exorciza acest loc
Glisați meu saltea de curte
Nărui răsturna casa de cărti de joc.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
9, 8, 7, 6 5 4, 3, 2, 1, distractiv.
Oh, sunt de crawling prin darkest acasă
Meu cheie nu se potrivesc viata mea nu mai
Voi schimba draperiile
Voi sparge farfurii
Voi găsi un loc nou
Burn acest f ** ker jos.
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo face
Să nu facem dadadada
Să nu facem Dodo do (9, 8, 7, 6 5 4, 3, 2, 1)
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo doo.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos

Eugenio Montale - Oase de Sepie - 3

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu te ascunde-n umbra
desișului verde de stuf
ca șoimul ce se-arunca
fulgerând în zăduf.
Ora-i să ieși din stufărișul care,
plăpând, pare s-adoarmă
și să privești la formele
vieții-n fărâmițare.
Ne mișcăm printr-o pulbere fină
de-un cenușiu de perlă ce vibrează
în străluciri care ne-ntină
ochii și-un pic ne desfibrează.
Totuși, o simți, în joc de-aride unde
ce-s leneșe-n ora stânjenitoare
n-aruncăm în vertejiri afunde
viețile noastre hoinare.
Cum stâncile acelea, uneori,
par să se destrame, topite
într-un păienjeniș de nori;
și sufletele noastre pârjolite,
în care arde amăgirea
o vatră de cenușă plină,
se pierd în limpezimea
a tot ce e sigur: lumină.

Ion Luca Caragiale - Finis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un meteor!.. Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază.. Din Zenit
Până-n Nadir cutremur.. iar sfera siderală
Cămin imens, chaotic, jăratic infinit!.
A! ce ameninţare meschină şi banală!
Nu mă-ngrozeşte! – zice poetul prigonit –
Un fenomen ca altul!.. Nuanţă infernală,
Văzduh aprins.. Desigur, Iehova-a-nnebunit!.
Ei, şi?.. Balanţa-i strâmbă şi judecata nulă!
Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,
Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieşi!.
Se răsucesc şi crapă ai lumii vechi pilaştri:
Catapeteasma cade!.. Macabru danţ de aştri!..
În loc de Tot, Nimica!.. Ei, bravo, zău!.. Ei, şi..?