dezastru – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Câte Sunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt străzile goale de-o fostă eleganță,
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.
Sunt oamenii negri de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii,
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.
Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei..
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.
Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge că mâine nu e
Și-ncearcă să mintă.. că nu știu de ce.
Sunt satele țării istovite de rău,
Ce-l duc doar bătrânii ce-au fii la bulău
Că n-au dat o șpagă la șeful de post,
Pe lemne tăiate.. că bani n-au mai fost.
Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză..
Cu toți bugetari.. ași-n orice-expertiză.
Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii,
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; „Banii-s ai Europii „.
Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus.. E mai mult oxigen!..
11. 02. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Apocalypse Now

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăiesc un simțământ aparte;
Că ni se pregătește moarte
Într-un Conclav Universal
De-o Terra-n ciclu epocal.
Trăiesc din ce în ce mai des
Vizionar de crunt regres;
Revăd „replay” de apocalipse
De humă-n clocot, ars d-eclipse.
Trăiesc neputincios, final;
Vulcani cu nori în sideral,
Seisme-n valuri de tsunami
Măturând milion de oameni.
Trăiesc coșmar de informații,
Convins că-s din degenerații
Ce vor muri-ntr-un holocaust.
Mă-ndrept aliniat spre haos.
Trăiesc omoruri planetare,
Văd lângă mine cum se moare;
Nu-i scară de orori se pare.
Planeta-i piatră de-ncercare!?.
Trăiesc ora pedepsei, oare,
Ce nu ne-alege.. fiecare!?
Ne merităm destin comun;
Nenorociți! Pierdem imun?!?

Dumitru Pricop - Între Rubens și Watteau

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E ca o sărbătoare a dezastrului
existența mea între arlechini,
întorșii aceștia din lacrimă
prin ochii dilatați
ai bătrânelor domnișoare.
Costum impecabil:
de sfârșit de mileniu
contrastând cu revolta culorilor
însoțindu-i pe măscărici
prin istorie.
Superioritatea evidentă
a anonimului de excepție.
Numai somnul: coșmar
demn de apocalipse,
între demonii blânzi și candizi
care scot la mezat nopțile
visătorilor romantici
și ale optimiștilor de profesie.

Dimitrie Stelaru - Dezastru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am văzut târându-mă, încâlindu-mă, coborând,
Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.
Aveam sunetul cărților arse.
Pe treptele putrede îmi turbau ochii –
Înapoi, titanul fugea în mister.
Zdrențe de nouri, negre stele,
Ori lumi oloage cu moartea mea,
Păleau spălăcite în cercul bolnav –
Goală, numai domnia biruită cădea.
Ce extaz! Șapte zile șerpuiau
În alcoolul fără continente.
Vântul răsturna vânturi, înalte cărți
Cu litere de ciuperci urlau.
Războinic? Nălucă viermănoasă
Înfășurat într-un dezastru.
Mă spânzuram ca un păianjen pe romburi de mătasă
Eu, apă înflorită, astru.
Ce minunat lucifer eram
lângă șoldurile de lună;
Peste tot un sunet apăsător, cules
De îngerii verzui, mă coloram.
Printre dragoni și cer de iad
Suindu-mi inima prea necurată
La câinii timpului din Galaad
Măsor și plămădesc altă lumină.
Nu lâncezind între ghirlande
Năravul libertății s-a ivit
Singur, arându-mi umbra otrăvită
M-am desfăcut și răzvrătit.
Întotdeauna am crezut suind
Aripi de carne și carton?
Cine ești tu, curatule?
În iarba ta stau viermii.
Bătut, așa, de învârtiri
Cu buzele din fluvii cosmogene
Stau prin oglinzi albastre și nu vreau
Nici purpure, nici spectrul.
Cine răsună printre bolți
Furtunile din furci de fulger?
Eu, apă înflorită, astru
Am unduiri de zeu. Și colți.

Ion Caraion - Ca o Plagă, Aerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ca o plagă, aerul. / Haosule, / înconjoară colinele. / Ai făcut-o. / O ceață ... →

Constanţa Buzea - Tărâm Devastat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce stare de înec, ce devastat tărâm,
Câtă pomană într-o milă dreaptă,
Când numai cu privirea coborâm
Vulcanul, ori fântâna fără treaptă.
Ce devastat tărâm spălat cu mir
Și cu cenușă, doar să mă petreci
Înseninat, pe brațe tot mai reci,
Ca un altar, ca un delir.
Ce stare de înec sub gol înaltul,
Gândindu-te cât somn spre mine vine,
Gândindu-te la noi ca la ruine,
Urmându-ne în vis unul pe altul.

Clasificat - Sfârșitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hașch – Strofa 1:
Omenii tac în mister, totul fierbe-n jur
Te lasă fără pic de fler
Și încerci de nenumărate ori să te rogi
să scapi într-un final, să nu mori
Când sfârșitul e aproape înțelegi care-i taina vieții,
Înțelegi ce te face să muncești toată viața,
În cele din urmă îți pierzi speranța
Care e ultima ce te ține în viață și îți dă putere,
Dar fără ea nu ai pic de scăpare
Ramâi fără suflare
În universul care te prăda și te lasă fără valoare
Ajung să se omoare între ei pentru bile
Oamenii slabi de azi nu apucă ziua de mâine
Săturați de o viață infectă și fără rost
Mulți dintre ei ajung să-și dea și hainele contracost
Și apoi sfârșesc într-un colț de stradă
Se prăbușesc, își dau ultima suflare
renunțând la viață.

Refren X 2:
Sfârșitul poate să fie oare, o întrebare, un răspuns
Poate ceva care te doare
Poate ia amploare,
Poate nu, cine știe, poate veni chiar într-o zi cu soare
Oare?

GIffy Strofa 2:
Știi bine, ia lecții de supraviețuire în lumea asta care,
Într-o clipă te lasă fără suflare,
Te chinui ca totul să-ți iasă, așa cum vrei,
Lăsând pe mâine grijile te apuci să bei, nu e bine,
În viață dacă vrei să faci ceva lasă loc și pentru tine,
Apucă-te că nu știi când poți cădea în păcat,
Și te poți scufunda cu totul în căcat
Ajutor nu primești de la nimeni, zic că nu-i așa
Toată lumea își vede de treaba sa,
Cât o să mai ducem în halul ăsta,
N-am idee
Dar sfârșitu se apropie și chestia asta
Ma sperie,
Deja semnele se arată,
Cutremure care au devastat o lume întreagă,
Foamete care aduc la rândul ei și sărăcie,
Deja mulți au semne imprimate din copilărie,
Căldura ca pe jos te doboară
Și potopuri care fac doar să te doară,
Deci gândește o clipă,
N-am delirat aici doar ca să te fac să mori de frică.

Refren X 2:
Sfârșitul poate să fie oare, o întrebare, un răspuns
Poate ceva care te doare
Poate ia amploare,
Poate nu, cine știe, poate veni chiar într-o zi cu soare
Oare?

Carlos Drummond De Andrade - Prăbușire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se prăbușeau
inutil să fugi se prăbușeau
din toate părțile minele turnurile
edificiile
principiile.
cârjele
prăbușindu-se nici de țipat
nu era timp odată îngropate
noi prăbușiri se încăpățânau să se abată
peste piepturi de pulbere
să se prăbușească să se prăbușească.
Ruinele alcătuiră
un alt oraș în forma-i definitivă.

Johann Wolfgang Von Goethe - Ucenicul Vrăjitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iar s-a dus în târg bătrânul
Maistru vraci, și-s eu stăpânul!
Hai, că pun eu azi la cale
Toate duhurile sale!
Știu pe dinafară
Farmecele lui,
Și minuni, ca dânsul,
Fac, fără să-i spui.
Iute! iute
Adă apă,
Să înceapă
Rotitoare
Valuri-valuri pe-ntrecute
Să se verse-n scăldătoare!

Vino dar, mătură roasă!
Ia-ți mantaua zdrențuroasă!
Slugă-ai fost, fii iară slugă!
Fă-mi pe voie dintr-o fugă!
Capătă-ți picioare,
Sus răsară-ți cap.
Du-te, poartă-mi, adă-mi
Donițele-n trap!
Iute! iute
Adă apă,
Să înceapă
Rotitoare
Valuri-valuri pe-ntrecute
Să se verse-n scăldătoare!

Iată-mi-l fugind pe cale!
Umple donițele-n vale,
Ca un fulger mi se-ntoarnă,
Un potop de valuri toarnă,
Pleacă, vine iară!
Colcăie-n bazin,
Saltă, crește apa,
A, dar este plin!
Ho! străine!
Scalda-i plină
La hodină,
Ca-nainte!
Ah, pricep.. amar de mine!
Vorba mi-a pierit din minte!
Vorba, vai! ce cată spusă
Ca să-l facă iar ce fuse!
Fuge, vai, și vine-n grabă!
Mătură, de-ai fi de treabă!
Tot mai mult aduce,
Toarnă tot mereu,
Vai, și mii de râuri
Cad pe capul meu!

Șaga-i șagă,
Nu-mi mai place!
Stai, tu, drace!
Încă râde?!
Inima-n răcori mi-o bagă!
Ce ochi crunți! Ce schime hâde!
O, dar ai ieșit din iaduri
Ca să faci prin casă vaduri?
Unde caut, pretutindeni,
Parcă-i un puhoi cu grindeni!
Mătură netoată,
Stai pe loc, îți spun!
Băț, ce-ai fost odată,
Nu mai fi nebun!

Nu ascultă?!
Hai tu numa!
Căci acuma
Cu toporul
Fără de zăbavă multă
Am să-ți potolesc eu zorul!
Iată-mi-l! Târâș s-arată!
De m-arunc la tine-odată,
Nici nu mântui tot cuvântul,
Una fi-vei cu pământul!
L-am crăpat în două!
L-am lovit la mir!
Pot s- aștept acuma
Și să mai respir!

Iată! Iată!
Că învie
Și-mi îmbie
Doniți pline
Doi acuma dintr-o dată!
Ajutor, puteri divine!
Și aleargă! Curg pâraie,
Pretutindeni prin odaie!
Ce priveliște avană!
Vraciul! – Maistre, fă-ți pomană!
Duhurile tale,
Doamne, – și fac de cap
Le-am chemat, și-acuma
Nu mai pot să scap!
– Măturice!
Stai cuminte
Ca-nainte..
Căci la vreme
Doar bătrânul vraci aice,
Duhuri, poate să vă cheme

Samurai feat El Nino, Ronin - Dezastrul Perfect

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Soarele o să rămână sus, lacrimile se scurg
Iar noi o să rămânem tari chiar și după apus
Uite unde am ajuns, nu ne vedem, frate cu frate
Aș mai avea ceva de spus, singura libertate.
Doamne, dă-mi aripi pe drumul ăsta
Pe care știu că Tu mi l-ai ales
Da’ mie-mi tot zboară gândul
Eu sunt dezastrul perfect
Dacă-ți încalc eu cuvântul
Învață-mă ce-i corect
Unde se termină pământul
Și nimic nu-i defect.
Și eu încă-mi aștept rândul
Eu sper că încă mă vezi
Indiferent unde sunt
Și dacă rău am făcut
Sunt sigur c-o să plătesc
Da’ ai răbdare cu mine
Când pereții se-nvârtesc.
Inima mea nu-i de vânzare
Nu mă cumperi cu bani
D-atunci când îmi doresc ceva
Nu stau să-l privesc prin geam
Câte minute mai am
Nu mai știu câte s-au scurs
Da’ tot ce tre’ să-ți amintești
Ce ți-ai promis c-o să ajungi.
Ce dacă drumul e lung
Și nu știi sigur unde duce
Ce dacă am băut prea mult
Și-am fumat niște dulce
Am văzut prea puțini îngeri
Multe suflete corupte
Da’ am văzut bunătate
În gesturile mărunte.
Și m-am pierdut printre unde
Unde simțeam că sunt eu
Sunt un dezastru, un monstru
Da’ sunt perfect în felul meu
Nu ne-a zis nimeni c-o să fie greu
Da’ nici că-i ușor
Cu toate astea am reușit
Mereu să ne zâmbim frumos.
Anii au trecut și mai repede și mai încet
Timpul a făcut din mine dezastrul perfect
Și-am luat în piept ce mi-a aruncat în cale
Și-am devenit din ce în ce mai tare.
Dacă le arăți slăbiciune
Se apucă și te mănâncă
Și oricât ai fi de mare
Lor sigur n-o să le ajungă
Bagă inima într-o pungă
Bagă punga într-un seif
Du-te și îngroapă seifu’
Dacă vrei să ajungi un trist.
Mai bine uită-te puțin în jurul tău
Între oamenii ăștia răi
Nu tre’ să fii tu cel mai rău
N-ai nimic de dovedit și iubirea ține omu’
Aproape de niște oameni
Care sigur îi duc doru’.
Nu mai sună telefonu’ dacă nu produci lovele
Și puțini sunt lângă tine atunci când intri în belele
Cerul cerne, bine cere, doar o clipă, frate
De la cel de sus ce poate să-ți dea forța pentru toate.
E complicată viața, te urcă și te coboară
Și puțini au înțeles de fapt ce trebuie să ceară
Unii se roagă pentru bani, alții pentru sănătate
Unii sunt pierduți cu totul, alții doar pe jumătate.
Ai nevoie și carte și de multe experiențe
Vezi tu cum să mergi pe stradă, nu stă nimeni să te învețe
Bine ai venit în lumea mea, caută-i un defect
Dacă totul merge bine, atunci e dezastrul perfect.
Anii au trecut și mai repede și mai încet
Timpul a făcut din mine dezastrul perfect
Și-am luat în piept ce mi-a aruncat în cale
Și-am devenit din ce în ce mai tare.
Condoleanțe nopților în care nu-nchideam un ochi
Multe au fost iluzii clare, mulțumesc, totuși, și lor
Am rupt și am ars bucăți din mine pentru un amărât de foc
Nu mă încălzea mai cu nimic, decât că rămâneam joc.
Și dacă-l sting, ba dacă-l sting n-o să mă mai pot privi
A doua zi expir fum gros, bro, către cer, plec cu el
Sunt dezastrul perfect, n-am niciun fel de îndoieli
Conștient de unde plec, trecutul nu înseamnă ieri.
Cu cât mai strâmbă și mai grea calea, cu atât mai bună e
Timpu’ încearcă a mă calma c-am un trecut agitat
Dezastrul meu intrinsec vrea echilibru-n viața mea
Negociez haosul nopții pentru somnul adânc
Rulez una pe stânga pentru puțin avânt
Vărs din pahar prima gură pe pământ
Pentru cei ce nu mai sunt, pentru ce n-apuc să cânt.
Oh, Doamne, cât de greșit le-am făcut
Da’ știai de la început că n-o să plec de aici un sfânt
N-o s-o folosesc ca scuză
Lasă vinul să curgă exact cum curge și timpul
Niciunul n-o să ne ajungă
Întâi întinde o mână, apoi trimite-n cer o rugă
Roagă-te să-ți păstrezi calea și ca frații tăi mănâncă
Marcați de felurite, clar, evident
Suntem dezastre perfecte, avem atât, un moment