dezastre – Versuri.pro

Simion Felix Martian - Știri, Dezastre și Frunze de Smochin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși!” (Matei 24:32-33).
Ne bat în geamuri știri îngrozitoare,
Cu degete de palpitații bat;
Vedem imagini cutremurătoare
Și, înotând prin semne de-ntrebare,
Strigăm nedumeriți: ce s-a-ntâmplat?.
Planeta a mai cunoscut dezastre
Pe tot parcursu-i multimilenar,
De când e rânduită printre astre,
Dar ce se-arată azi privirii noastre
Nu-i numai grozăvie, e coșmar.
Vedem cum își dau mâna uragane
Pornind într-un asalt distrugător,
Vulcanii scuipă lavă prin burlane
Și, parcă prins deodată de frisoane,
Pământul tremură îngrozitor.
Vin știri despre conflicte militare,
Epidemii, microbi greu de ucis,
Despre cutremure devastatoare,
Și, totuși, nu observă lumea, oare,
Că despre toate astea… este scris?.
Apocalipsa a intrat în scenă
După scenariul din profeții,
Fără vreun gong sau sunet de sirenă,
Având nenorocirile ca trenă
Dar aducând cu sine… bucurii.
Privim spre profețiile-mplinite
Și către cele care vin la rând,
Văzând în ele ramuri înfrunzite,
Și, cu speranțele reînnoite,
Noi știm că vara va veni-n curând.
Durerile planetei ne apasă,
Dar ne alină frunza de smochin
Știind că vom pleca curând Acasă,
Acolo Sus, în zarea luminoasă,
Cu Cel ce e la ușă-acum. Amin

Cenzurah feat R. A. C. L. A & Pedro - Lacrima Pentru Pământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren X2:
Yo, e jale, totul se duce la vale, nu văd nicio cale
Flori transformate mereu în mii de petale
Inima din mine moare și o spun pe jurământ în gând:
Mai vars o lacrimă pentru pământ.

Strofa 1 (Connect-R):
Prea multe războaie, d-aia mă rog la Mesia
Să curețe totul atunci când cade ploaia
Pământul plânge cu lacrimi de sânge
Și strânge din dinți
Când vede copii deveniți părinți
Oare mă întreb: tu simți
Când înjuri de sfinți?
Suflete, suflete cad de pe globuri
Se sparg, se transformă în mii de cioburi
Când intră în contact cu jocuri periculoase,
Bombe și focuri cad peste case
Rivalități de sute de ani între rase,
Situația e reală
UE devine UM, adică Uniune Mondială,
Condusă de Satan, pregătiți pentru lupta finală
Iar tot răul e un fel de preludiu pentru starea critică
Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat un refugiu prin muzică.

Refren X2

Strofa 2 (Pedro):
Sunt unul dintre cei ce varsă lacrimi pe pământ
Pentru toate dezastrele ce se întâmplă rând pe rând:
Războaie, sărăcie,
lipsa de fericire
Și vai de inima celor ce nu cunosc cuvântul “bucurie”…
Omul este făuritorul propriei sale creații
Tot omul a declanșat războaie de diferite intenții
Din lăcomie, sau pentru putere în sat
Fără a-și da seama de distrugerile ce s-au realizat!
E nevoie de un “Al Treilea Război”
Și alte morminte pline de eroi
Iar lacrimile din sufletele lor să fie transformate
În acid de ploi
Ca omenirea să-și dea seama de greșelile provocate…
Când merg pe stradă, în gând,
Încep să plâng
Vărs lacrimi ce izvorăsc din suflet adânc
Când văd câte o privire tristă
Care cere deseori mai mult decât o mână întinsă…
În ochii ce-i avea
Am văzut toată tristețea sa
Și dorința spre un trai mai bun
Și-n propria fericire, mai profund
Încep să plâng
Din cauză că “sărăcie”
Nu e un sinonim pentru “bogăție”!
Din cauza că fericirea celui bogat
Reprezintă lacrimi pe pământ pentru cel sărac…

Refren X2

Strofa 3 (CenzuraH):
“Sfârșitul e aproape!”
Aceste cuvinte erau scrise într-o carte.
Oare de câte minute sau zile vom avea parte?
Căci omenirea a recurs la crime și distrugeri prin atentate…
Ființe însângerate,
Chinuite de aceste dezastre,
Suflete furate
Ce pe nedrept sunt acuzate
Și-n temnițe aruncate
În timp ce alții trăiesc liberi din lucruri furate
Ce ajung să-și omoare pentru bani chiar propriul frate!
Ce imagini șocante
Cu copile de 5 ani ce sunt violate!
Persoane disperate
De-atâtea secete și cutremure de care avem parte…
Unii trăiesc în singurătate
Alții ajung să își plătească viața chiar și în rate!
Femei între ele mai nou cuplate
Altele prostituate și păcălite
În timp ce războaie doar printr-o minune pot fi oprite!
Crime peste crime, persoane rănite
Râuri infestate cu deșeuri nedorite
Animale ce sunt rănite
Inimi zdrobite
Infractori liberi pe care nimeni nu-i prinde
Popoare peste care foametea se-ntinde
La temperaturi ridicate…
Vezi cum pământul se aprinde!
(Se aprinde, se aprinde, se aprinde, se aprinde…).

Refren X2

Strofa 4 (Rimaru):
Atunci când slova
Lu’ Nea “Mista Lova”-i sus
MC Rimaru premier
C-un dram de snare
Trec peste Border Terrier
Sunt dus
S-aduc un fus
Ca să se-nvârtă Terra
Am pus în era tot ce nu era
Metafora foreva’
(?)
D-aia cu marii, mai marii va cultiva
În coliba, c-o livra de coliva
(?) din acest (?) story
Vă țin socotind
Căci o-ntind în colind
Cu saga R. A. C. L. A. -n zenit
On-line pentru decenii
Și ani lumină-n față
Sunt în genunchi, la cot cu Piciorush
Rimaru sare (?)
I’m fockin out, to get some fockin’ Grammy….

Refren X4

Radu Gyr - Lanț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Flămând de taine, lacom de minune,
pe brânci, cu jaf și scule de tâlhar,
prădându-ți vatra doldora de jar,
ți-am smuls din veșnicie un tăciune.
Și dacă, ferecat în lanț amar,
bătut pe stânci, osânda mă răpune,
în ochiul viu ce tot nu se supune
încă-aș fura misterul milenar.
Și dacă peste marile-mi dezastre,
rupând din mine, pajurile cad,
îmi urcă-n pliscuri inima spre astre.
și zdrențe vii din chinul meu de iad,
să mi le-ngroape-n focurile-albastre
din care încă taine vreau să prad.

Panthe - Gânduri Ostile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dracu’ vine îmbrăcat la costum
În mâna stângă cu tridentul lui Neptun
Doamne, dă-mi te rog ciocanul lui Thor
Sulița lui Longinus, puterile zeilor.
Controlul apelor ca să răzbat în războaie
Excalibur ascuțită, gata să taie
Să fiu în siguranță în lumea mea de gheață
Control asupra focului și-n ultima instanță.
Dă-mi puterea de a oferi căldură
Dă-mi răbdarea să n-ajung doar o miniatură
Pe acest pământ posedat de demoni deghizați
În fețe iubitoare sau mai des în frați.
Dă-mi puterea să văd înainte să se întâmple
O droaie de dezastre și forțe oculte
Dă-mi focul lui Prometeu și încă ceva
Să nu mai am gânduri ostile ca după dava.
Liniște! Vreau s’aud clopote cum sună
Cum moartea prinde viață și nu e o simplă glumă
Cum viața se rezumă numai la inimi furate
Eu le fur pe toate, împachetate, expediate.
În altă dimensiune unde totul e ficțiune
Unde nu ai bani în schimb ai doar p***e bune
Să o dau pe bune, e România defapt
Un stat falimentat pierdut nu câștigat.
Atena, dă-mi te rog înțelepciunea ta
Zeus dă-mi puterea ta, Hera fii de partea mea
Că eu o ard gen Apolo pentru oamenii de rând
Și exact ca Afrodita s-aduc fericirea-n gând.
Vreau să fiu ca Artemis în lupta cu șacalii
Și la fel ca Heracles, să n-ajung la funerarii
Eu sunt Odiseu, vă salut din Troia
Că de când am intrat v-a luat paranoia

Ion Caraion - Trib XXXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E încă timp de flori
E încă loc de dezastre
E încă reflux de păsări
E încă minus de văzduh.
E încă numele celuilalt.
Litere cu picioare dese
cântă ca un țipăt.
Cuvântul e o mașină infernală.

Ion Caraion - Confluența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe câmpuri de flăcări sub care mă-nec trec
fluvii de morți în picioarele goale și-un cer
devastat – numai răni, numai răni – ne curge
prin oase, cu pietre, cu țoale când din ganguri
pitite sub tâmple, ies plante cu viermi
și cu păr pe frunze înalte.
Nu-i nicio întrebare atât de tânără,
nu-i nicio piatră atât de albă
ca drumurile tulburătoare din luna noiembrie
când sângele fetei pline de panică
a umplut pădurile de dezastre.
Într-o noapte ca asta am să mă sinucid.
Pupilele femeii vor legăna întinderi de munți –
îmi va părea rău de tot ce n-am putut crede până la capăt,
de buzele și ochii tăi, ca două bile, sub frunți.
Parcurg viziunea de amurg vegetal cu resturile dragostei noastre și zborul drumurilor oribile din luna noiembrie care vin să-ți mănânce obrajii, piciorul.
Păsările toate năvăleau pe uscat
ca-n cel mai frumos naufragiu,
în răcoarea trupului tău de peisaj îmbătat
poftim! – deschid portiera și mă plimb cu un cartilagiu,
mâinile ți le scot din umăr și petrec
sub cerul de flăcări sub care mă-nec.
E o noapte superbă ca o
Auroră
Boreală
îți scutur copacii în camera ta și-ți fac răcoare
îmi place să cânt disperarea și gigantescul
să-mi iubesc floarea bolnavă care-mi zace în carne
– și gust aerul definitiv și imens ca o revelație
prin care aud.
umbletul munților, când
sângele fetei pline de panică
a umplut pădurile cu dezastru.
Într-o noapte ca asta mă voi sinucide.
vor fi toate plantele niște teoreme, într-adevăr
îmi va părea rău de tot ce n-am putut crede până la capăt,
de obrajii tăi ca niște bame lichide
și de sânul pădurii cu bube roșii în păr.
Memorie
Era război și lepră, oamenii mureau în burg schimonosiți, îngrozitori ca niște vase negre cu flori coclite-n amurg, pe fundul apelor.
Domnii mei, domnii mei n-am să termin niciodată de scris – circul meu suferă de promiscuitate dirijată – era război și lepră – fiecare cal a trebuit să se nască încă o dată, pentru că în ordinul de serviciu a strecurat cineva explicația „bis”.
Noi aveam pactele noastre încheiate cu artificii
și compromisuri noi știam să respectăm fiecare borcan din menajerie și pentru fiecare tinichigerie am declinat câteva porții de demnitate națională și câteva noi paradisuri.
Opriți-vă!
Trăim momente de reculegere mare.
Clipele acestea nu se uită păstrate în formol sau
în lapte de var, aici și acum niciun sistem agrar nu trebuie să le ignore.
„Guvernul duce grijă de toate și are
preocupări”, știți fiecare!
Țineam la veacul acela cu energii și mașină și-am spus:
altfel ținuta noastră nu-i decât o minge ricoșată.
Fiecare cal trebuie să se nască încă o dată, nasturii s-au puit. luna motorizată a expirat
miros de benzină.
N-am să termin niciodată de scris
Oamenii și-au întins arterele în aer
ca niște sonerii frumoase, inutile
pe urmă au așteptat 40 de zile
dar profetul nu mai avea mistere și murise.
L-am pipăit curios ca un ren: putrezea liniștit între cocori fusese ultimul bogat din muzeul acela învârtit pe loc de câteva ori.
Domnii mei, vă invit la această decongestionare
de gripă și vă ofer zăcătorile mele de apă fiartă în
imobilitatea maselor pe care nu mi le pot imagina ridicate în capul oaselor vis-a-vis de pușcă mitralieră – această disperată femeie care-și gâtuie copiii pe câmpuri și țipă.
Vă invit la masa de unde n-o să puteți mânca nimic pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție, unde translatorii nu mai au ce căuta; iar ultima
noastră reacție rămâne netezirea acestui pântec, dezproprietarit parțial de buric.
Mai țin la veacu-acela-n orice caz cu sânii lui împăiați murdar unde profetul scos din galantar putrezea liniștit ca o lampă cu gaz.
Ce curios e hoitul în amurg!
Copii-ntinși pe saci în bătătură mâncau gunoaie, când se ștergeau la gură – era război și lepră, oamenii mureau în burg.

Nina Cassian - De Trei Ori Goală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acum mi-au rămas doar cicatricile.
Și s-a făcut deodată atâta liniște,
încât pot să le număr
și chiar să le privesc cu ochi superstițioși
de teamă să nu mă privească și ele.
Drumul spre mare nu mai e amenințat
de omu-acela slab care, când mă vedea,
scotea un urlet și-un cuțit
cu care-mi desena pe piele scaieți și pești oribili.
A trebuit să treacă vara cu nervii-nsângerați
ca să mă pot culca acum pe-un pat de ploaie,
de trei ori goală să mă-ntind lângă curata urmă a dezastrelor.
Încă aud batjocuri. Încă-aud
un tropot deșănțat, văd capete și cârpe
și solnițe vărsate, ace, pene,
și amănuntul groaznic al unei lungi sprâncene.
Mă-ntreb dacă am vreme să decid, alegând
din cicatrici, pe una, mai expresivă poate,
pe care s-o ajut să nu dispară.
Îmi trebuie-o dovadă a luptei, deși nu va fi
nici judecată, nici judecător, deși
ar fi mai bine să o las închisă
în carne, ca pe un palid scorpion.

Ted Hughes - Pericole Vrăjitorești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cioara s-a gândit la un palat –
Buiandrugul acestuia s-a prăbușit peste ea, i s-au găsit oasele.
Cioara s-a gândit la un autoturism rapid –
I-a ieșit șira spinării prin piele, a rămas golită și fără brațe.
Cioara s-a gândit la vântul libertății –
Iar ochii i s-au evaporat, vântul șuiera peste osul sfenoid.
Cioara s-a gândit la răsplată –
Iar aceasta a sugrumat-o, ieșind intactă din stomacul ei mort.
Cioara s-a gândit la tot ce este moale și cald, pentru totdeauna
rămas în amintire –
Atunci a fost legată la ochi cu-o pânză de mătase și aruncată
într-un vulcan.
Cioara s-a gândit la inteligență –
Aceasta s-a întors împotriva ei și a frânt-o la porțile-i sterpe.
Cioara s-a gândit la letargia naturii –
Și i-a crescut un stejar în ureche.
Un rând dintre puii ei negri stătea în vârful acestuia.
Au zburat, îndepărtându-se.
Cioara
Nu s-a mai mișcat niciodată.

Adrian Păunescu - Închinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De mine aveți, dragii mei, a vă teme,
Sunt îngerul cuminecat de dezastre,
Pe sânge-mi plutesc în derivă blesteme,
E mintea-mi azilu-ntrebărilor voastre,
De mine aveți, dragii mei, a vă teme.
Știu tot despre voi, bieți actori, biete teatre.
Sunteți personaje în cărțile mele,
Eu, tandrul, prea tandrul director de cadre,
Ce poate păta, precum poate să spele,
Știu tot despre voi, bieți actori, biete teatre.