Destruction – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Livezi XVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cine va desăvârși templul iubirii?
O coloană i-aduce fiecare;
Și la sfârșit, toată lumea-i mirare
că Zeul la rându-i cu a sa săgeată
sfărâmă incinta (nepătrunsul,
Acela pe care toți l-am aflat)
și în peretele care-a cedat
crește plânsul.

Jorge Luis Borges - Alexandria 641 A.D.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când văzut-a noaptea-ntâi Adam
Și ziua și alcătuirea palmei,
De-atunci vorbit-a omul și-a-nsemnat
În piatră sau metal sau pergament
Tot ce cuprinde lumea ori visează.
Aici e munca lui: Biblioteca.
Se spune că volumele din rafturi
Au depășit puzderia de astre
Ori firele de-arină din pustiu.
De-ar încerca vreun om să le citească
Și-ar pierde mintea și ochii temerari.
Se află-aici tot ce a strâns de veacuri
Memoria, vitejii și-a lor spade,
Laconice simboluri de algebră,
Cunoașterea planetelor ce-nseamnă
Cu-a lor pecete soarta omenească.
Virtutea ierburilor tămăduitoare
Și-a fildeșului pentru talismane,
Și versu-n care stăruie iubirea,
Știința ce dezleagă solitarul,
Divinul labirint, teologia,
Și alchimia care scormonește
În tină aur căutând și-eresul
Păgânului. Socot necredincioșii
Că, dac-ar arde-n flăcări ar pieri
Istoria. Se-nșeală. Zămislit-au
Cu luare-aminte infinite cărți.
De s-ar distruge, le-ar alcătui
Din nou filă cu filă, rând cu rând.
Iubirile și muncile lui Hercul,
Și-nvățătura-oricărui manuscris.
În primul veac de la Hegiră,
Eu, care i-am supus pe perși, Omar,
Și-ntind credința peste tot pământul,
Soldaților le poruncesc să ardă
Biblioteca-aceasta necuprinsă
Ce n-are moarte. Fie lăudați
Allah care veghează și Profetul.

Radu Gyr - Ars Poetica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La curtea mea hrănit-am orătenii,
cocoși ca aurora boreală
hulubi de aur și păuni de gală
că-mi pizmuiau minunea lor curtenii.
Iar argățimea mea voievodală
păzea – să nu mi-l fure pământenii –
un cal de foc cu aripi de milenii,
cu șa de fir și coamă grea de smoală.
Nu lotrii-mi jefuiră păsăretul,
eu însumi, prea sătul de frumusețe,
l-am sugrumat și jumulit cu-ncetul.
Smulgându-mi roibul, apoi, dintre ostrețe,
l-am junghiat, rupându-i tot firetul,
și foc am pus la grajduri și cotețe.

Radu Gyr - Butucii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe scocuri care vâjâie și tună
s-au năpustit cu muget de bouri
și-acum, în vaiet lung și trosnituri,
se prăvălesc pe-un fund de văgăună.
În ceafă cu țapine și securi,
gem despuiați de-o ultimă furtună..
O, cum foșneau sub viscole de lună,
pe creste sus, pe când erau păduri.
Dar parcă tot mai fluieră mierloii,
sau curge vântu-n pieptul lor flămând
de ropotele grindinii și ploii..
Și cum pornesc spre joagăr, rând pe rând,
butucii, goi de coajă, par strigoii
pădurilor care-au murit cântând.

Ion Minulescu - Götterdämmerung

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Or,
În ziua-aceea cerul, înnegrit de fum,
Părea
Un tavan de catedrală ce se năruie;
Iar fumul
Din clopotniţele-aprinse
Deschidea-n albastru drumul
Altui fum mai greu, mai negru..
Şi albastrul se-nnegrea..
Ard bisericile toate..
Ard Credinţele bătrâne..
Ard Cristoşii
Şi Trecutul ―
Arde parcă lumea-ntreagă..
Ce Nebun venit de-aiurea nu putu să ne-nţeleagă?
Ce-ndrăzneţ aprinse focul ereziilor păgâne?
Şi ce nou Profet veni-va să clădească-n noi cuvinte,
Casa celui care n-are nici sfârşit,
Nici început?..
Cine-o să ne-nveţe iară ce-am uitat ―
Tot ce-am crezut?..
Cine-o să ne ierte nouă ce-om greşi de-aci-nainte?..
Cine-o să ne-ndrepte paşii spre mai bine?
În război,
Cine-o să ne poarte-armata spre victorii?
Şi pe Mare
Cine-o să le-arate calea iahturilor călătoare?..
Cine-o să ne-adoarmă-n inimi teama zilelor de-apoi?..
………………….
………………….
Şi mulţimea-nspăimântată
Spre clopotniţele aprinse
Se-ndrumează grupuri-grupuri..
Cei Cuminţi privesc plângând ―
Plâng ca resturile unei colosale-armate-nvinse ―
Iar Nebunul stă deoparte şi zâmbeşte fredonând:
― Götterdämmerung! …

Aurel Rau - Cartea Cu Semn De Carte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O carte-a căzut din raft
Eram pe scară, n-o mai puteam opri
Reușisem chiar s-o ating dar îmi scapă iar
Cădea c-un fel de sadism
Fusese una din marile-mi iubiri
Ajunsă jos zăcea ruptă, un măcel
S-a hăcuit ca un samurai