Destrămare – Versuri.pro

Sanziana feat Dragos Toma - Visul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost odată-un vis frumos (un vis frumos) cu un băiat și-o fată
A fost un vis cam dureros (cam dureros) de te rănesc, mă iartă
A fost un vis născut în munți (născut în munți) crescut la o cabană
Umbrit de brazi înalți, cărunți (înalți, cărunți) ce astăzi se destramă.

Refren: De ce vă destrămați, ușor vă destrămați,
Voi vise pe poteci, pe poteci.
În amintirea munților, a munților
Să dăinuiți pe veci, să dăinuim
dirim, diririram, diram, diririm, dirim, diram, rararam
ram, diram, diririram, diram, diririm, dirim, diram, rar aram.

Ard stelele ca lumânări (ca lumânări) pe-al muntelui altar
Trec cerbii iarăși pe cărări (pe cărări) pădurile tresar,
Izvoarele-n șopot lin (în șopot lin) vestesc iubirea noastră
Și ale mele vise vin (vise vin) să-ți bată la fereastră.

Rămâi cu bine, visul meu, (visul meu) și s-auzim de bine
Te voi păstra în gândul meu, (în gândul meu) vei fi mereu cu mine
Iar cel ce va veni apoi (va veni) pe munte tu să-l duci
Vă voi veghea pe amândoi (pe amândoi) pe creste de-ai să-l urci.

Gheorghe Istrate - Sonet (Destrămare)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cugetele somnului se sting neutrale,
visul aruncă cenușă în burg,
din ziduri umbre se scurg –
resturi de vorbe patriarhale.
Mi-au preparat frica în Demiurg,
au traversat înspumate rafale
cârpele steagului monumentale
clișa treptelor în care mă-ncurc.
Niște ochi mă umplu devreme cu ceață,
jocul deodată s-a dezbrăcat,
intru în trupuri grăbite de viață,
intru în spectrul decolorat.
Din oasele mele, încet, mă descui,
de-acum vorbesc cu buzele nimănui.

Pasărea Colibri - Alcool

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E-o poveste c-o cădere
A cuiva ce-avea putere
Într-o viață prea bogată în poziții.
Dar cu stresul de la slujbă,
Cu obligații sociale
Și-o soție cu fanatice ambiții.
S-a pus pe băutură,
S-a-ncurcat c-o târâtură
Ce l-a dus spre-un trai lipsit de interdicții.
Dar toți banii i-a tocat
Și în mocirlă l-a lăsat
Un alt bețiv în zdrențe, ca toți prăpădiții.
Vai, ce păcat!
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Că din om ajung ne-om.
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
Înc-un vin ori gin,
El bea ce putea,
Spirt, țuică, sus paharul,
Rom, scotch, vodcă din import,
Atâta timp cât își îneacă-n ele-amarul.
Dar era un om pierdut, când nevasta și-a bătut,
Toți a plecat și și-a găsit un altul.
Ea-l îndemna mereu să bea,
Ea spre ruină îl ducea,
Dar banii când s-au dus,
L-a și lăsat prin șanțuri.
Vai, ce păcat!
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Că din om ajung ne-om.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.

Keri &' feat Dj Sic 13Th - Orhideea Neagră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne zice: „Asta să mâncați, maică, gata mămăliga”,
Doi copii și o bătrână pe bobocica.
În obraji roșie când o ungeam la osie,
Dar noi plecam, ne așteptau verii din ambrozie.
Orhideea neagră, puțini pot să ne înțeleagă.
Ce pești nenorociți, crescuți pe stradă.
Nopți de doliu pentru cea mai frumoasă brigadă,
Acum mă doare inima că nu mai e întreagă.

Rătăciți prin diferite cartiere-n multe țări,
Uneori ne mai vedem doar prin gări.
Ce-am fi putut să fim n-o să știm niciodată,
Noi nu credeam că destinul o să ne despartă.
Știi, povestea ne face mari, uităm 20 ani,
De parcă tot ce ne doream erau doar bani,
Și nu-i așa?
Ziceam că nu o să ne facă exact ca pe-aia mai mari ce au uitat de Balta Albă.

Înapoi acasă, e prea târziu,
Lumea-i nepăsătoare, acum e prea pustiu,
Facem bisericuțe și la înmormântări,
Că fiecare vine după alte șapte cărări.
Înainte ne distram la băutură,
Acum dacă stăm să bem, fiecare scuipă ură,
În goana proastă după o viață mai bună,
Cred că ați uitat că noi pășteam țigări pe aceeași bordură.

Mai cade unu și se bucură toți,
Zici că-s roboți,
Parcă-i aud cum ne înjură de morți,
De parcă n-ar fi tot ai noștri,
Te faci că n-o știi,
Dar uite cum ne-am separat ca proștii.
Fiecare crede că ceilalți o ard aiurea,
Și fiecare scoate prin cuvinte doar securea,
Nu-i nici o mână întinsă acum, decât să ceară,
Dar nu să te ridice când n-ai nici o para chioară.

Ne scoatem în continuu ochi, ne săpăm gropi,
Ne bucurăm acum că suntem pentru străini robi,
N-ai cu cine să mai împarți un necaz,
Că la probleme acum lumea se tirează acas’.
Când ești sus, sunt toți,
Când ești jos, sunt morți,
Când n-ai nimic, prost,
Când ai ceva, hoți,
Când vrei ceva, pleci,
Când nu ai, te întorci,
Calcă pe cadavre, scapă dacă poți! [x2]

Ingeborg Bachmann - Linia Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noaptea îmi apare în vis
Astă-noapte am visat
în palma mea unul îmi deslușea că ar fi scurt
întreruptă, se despică, și am zărit una
două morți trei morți, doar
moarte
și dimineața am presat cu o cârpă udă
loul, am deschis fereastra,
atinse același loc,
am pus de ceai,
atinse același loc, totul
atingea fisura asta și
așa am văzut-o la trezire:
Ca o rochie veche vreau să mă destram
să mă fracturez pe la încheieturi
să mă zbârcesc, cum mărul se zbârcește, mică străveche și cenușie
să mă fac, iar într-o bună zi înghemuită
să mă întind sub o rădăcină și să râd
de toate morțile, și să mă sting, nu violent,
așa încât abia să simt unde încep
să încetez și încetez să aparțin

Ion M. Raşcu - Sirenele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sirenele pe luciul mării calme,
Când seara-și plânge veșnica-i durere,
Plutesc ușor spre zarea-ndoliată –
Gigantici fulgi desprinși din alte sfere.
Plutesc ușor, și-n părul lor de zâne,
Ce le-nveșmântă-n haină de mătasă,
Își joacă luna stinsele-i reflexe
Și-n ochii lor tot farmecul își lasă.
Apoi pe stânci blănite-n spumă albă
Șoptesc târziu, cu drag înlănțuite,
Și fragede cântări spre cerul nopții
Înalță-n taina firei adormite.
Și cântul lor trezește marea-ntinsă,
Când spre-nălțimi eterice se stinge,
Căci plâng pe țărm pădurile virgine
Și plânge valul ce de val se-atinge.
Și cântul lor răscoală firea-ntreagă,
Cufundă mari corăbii în abisuri,
Corăbii ce porniseră în larguri
Cu pomi de aur și grădini de visuri.
Distruge tot, și tristele catarguri
Plutesc mai merge ca pe ceruri norii..
.. Și-atunci, privind spre stâncile vrăjite,
Se duc atrași spre-adâncuri călătorii..

Ion Caraion - Disputa Zeilor cu Insolența și Electricitatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Disputa zeilor cu insolenta și electricitatea. / E teribil. / Morții vor amesteca ziua și ... →

Ion Caraion - Destrămare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La un han de țară zace
între nori și libelule
– roabă-a regelui din Thule
una gâbă și dibace.
Peste rarele polenuri
ale-acelui colț de fort,
se-abătea-ntre două trenuri
fluturele cap-de-mort.
Văd și-acum ovalul feții
cu blazonul ei hieratic.
Luna poleia pereții
și-am fost primul tău ostatic!
Stropi de ape minerale
din tipsia cu nisip,
către ziuă, pe sandale,
desenau un fel de chip.
Desenau un fel de ațe
în timidele lirisme
– pe doi sâni ca două prisme –
ale celor două brațe.
Altădată-n hol, de baluri
(mers meandric și-analog)
de pe mări, un inorog
se-abătea solemn în staluri.
Sta de-amurg, pe-un drum de tauri
(dârdâia-n perdea văzduhul)
când își dau în taină duhul
vrunii prin pustii coclauri.
c-un paner de neguri sure
– schimnic trup de nenufar –
la Iisusul din pădure
a sosit și-un om de var.
Rare păsări, tot mai rară
frunza codrilor și plouă.
Apa-i curge ca o scară
de pe tâmplele-amândouă.
Din iatacurile strâmte
ale vieții celeilalte,
spada regelui resimte
jaful destrămării-nalte.
Suie-n noi o risipire,
trece-alaiu-atâtor farse.
Rătăcim prin cimitire
și-adormim în cronici arse.

Ady Endre - Car Călătorind Prin Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce ciuntă este astăzi Luna,
Și cât deșert cu noaptea vine,
Câtă tristețe-i azi în mine,
Ce ciuntă este astăzi Luna.
Întregul Tot s-a sfărâmat,
În arderi totul se împarte,
Toate iubirile sunt sparte,
Întregul Tot s-a sfărâmat.
Mă poartă-n goană-un șubred car,
Un vaier pare a-l petrece,
Când țipăt cald, când pace rece,
Mă poartă-n goană-un șubred car.

Ara Alexandru Șișmanian - Privire (L)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Chipule ningi ca o lumină
Din care-n sus se cerne-o stea
Litera L e forma de lumină
Sub care nemurirea se ningea
Stranii palori cu sângele de cretă
Privesc prin carnea ta
Chipule numele tău e destrămare
Adânc abis e carnea ta
Săpând simboluri cu-o chemare
Ce peste noi ningea
Chipule, şuvițe cuantice de stele
Curg în neștire-n jurul tău
O întrupare-ntre ele
E centrul tău – e centrul meu
Și da, ești o lumină adunată
De scânteieri ce nu cunosc lumina
Chipule tot ești tenebros de puncte
O germinație-n veci nesaturată
Prin destrămarea ta roiește
Prin tine se roiește-o imprecizie
Ce peste tot era precisă
Secunda unui ger ce nu e
Decât pre-scris