desprindere – Versuri.pro

Sara Teasdale - Copacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, liberă să fiu de mine însămi,
De amintiri să mă desfac,
Să-mi fie inima la fel de goală
Ca în decembrie un copac!
Să mă odihnesc așa cum se odihnește
Copacul, când e desfrunzit
Și, noaptea, nu mai stă s-aștepte ploaia,
Nici purpuriul răsărit.
O, calmă să rămâi, atât de calmă
În vântul pururi hoinar,
Să nu-ți mai fie teamă nici de vifor,
Nici de-al zăpezilor samar.
Și să nu-ți pese, să nu-ți pese dacă
Vreun trecător, oricare-ar fi,
Pe fila albă-a cerului, subțire
Un negru filigran va desluși.

Crize - Umbra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hai mai aproape
E momentul să îți spun ceva
Important
Ascultă-mă
Lasă orice faci, ai
O clipă să respiri o lume
Și să treci
Dincolo.
Umbra a tot ce-a fost
Ai știut cum să-ntorci timpul din nou din drum
Umbra a tot ce-a fost
Ai știut cum să te ating și să mă desprind.
Las-o să treacă
Tot ce nu-i al tău
Și bine și rău
Las-o să treacă.
Câteodată pare doar
O simplă întâmplare fără început
Sau sfârșit
Alteori ești singur și
Îți amintești perfect de unde și de ce
Ai venit.
Umbra a tot ce-a fost
Ai știut cum să-ntorci timpul din nou din drum
Umbra a tot ce-a fost
Ai știut cum să te ating și să mă desprind.
Las-o să treacă
Tot ce nu-i al tău
Și bine și rău
Las-o să treacă.
Iart-o și pleacă
Du-te unde vrei
Departe de ei
Iart-o și pleacă.
Ca și cum nici măcar nu s-ar fi întâmplat
Ca și cum niciodată nu s-ar fi întâmplat.
Las-o să treacă
Tot ce nu-i al tău
Și bine și rău
Las-o să treacă.
Iart-o și pleacă
Du-te unde vrei
Departe de ei
Iart-o și pleacă.
Ca și cum nici măcar nu s-ar fi întâmplat
Ca și cum niciodată nu s-ar fi întâmplat.
Um-bra
Um-bra

Giuseppe Ungaretti - Desprindere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată un om
oarecare.
Priviți un suflet
pustiu,
o oglindă indiferentă.
Mi se întâmplă să mă trezesc,
să mă readun
și să am.
Rarul bine ce mă renaște,
atât de încet mă naște.
Și când abia de-a durat,
s-a stins nepăsător.

Omar Khayyam - Îți Place Să Sorbi Cupa cu Buze Rubinii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îți place să sorbi cupa cu buze rubinii.
Îți place să sorbi viersul de harpă și de flaut.
Dar astea sunt deșarte. Căci dacă n-am să caut
Să mă desprind de toate – nimica nu voi fi.

Ingeborg Bachmann - Desprindere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De pe țărm se înalță fum.
Coliba de pescari din ochi n-o pierde,
căci soarele va apune înainte
ca tu să fi străbătut zece mile.
Apa întunecată, cu mii de ochi,
pleoapa-i de spumă albă o deschide
să te țină în atentă, lungă privire
timp de treizeci de zile.
Chiar de nava tanghează din greu
și pășește nesigur,
tu pe punte calm să rămâi.
La mese ei mănâncă acum
peștele afumat;
apoi bărbații vor îngenunchea
să cârpească năvoadele,
iar noaptea se doarme,
un ceas, poate două,
și mâinile lor vor fi moi,
libere de sare și ulei,
moi ca pâinea visului,
din care frâng.
Întâiul val al nopții se lovește de țărm,
al doilea deja te prinde din urmă.
Și de-ți ascuți privirea,
vei mai vedea copacul,
ce își ridică semeț brațul
– pe unul vântul i l-a doborât deja
– și te gândești: cât timp încă,
cât timp încă
lemnul chircit va mai ține furtunilor piept?
Nici urmă de țărm nu se mai vede.
Gheara unei mâini în bancul de nisip puteai să o înfigi
sau cu o buclă de păr de stânci să te prinzi.
În scoici suflând, alunecă ale mării fantasme
pe spinările valurilor, le călăresc, iar zilele
cu lucioase săbii în bucăți le despică, o dâră roșie
rămâne în apă, acolo somnul te culcă
peste rămășița orelor tale, și simțurile îți dispar.
Ceva s-a întâmplat la odgoane,
ești chemat și te bucuri
că e nevoie de tine. Bucurie e
munca pe navele
care pleacă în depărtări,
legatul odgoanelor, scoaterea apei,
călăfătuirea pereților și paza încărcăturii.
Bucurie e să fii obosit și seara
să cazi frânt. Bucurie e dimineața,
cu prima lumină, să te trezești,
să stai în fața cerului de neclintit,
de apele de netrecut să nu-ți pese
și nava deasupra valurilor să o ridici,
înspre țărmul mereu însorit.

Ion Miloș - Mă Desprind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nori molateci de mătase
Lunecă leneși pe apele cerului
Rup zările în două
Eu beau laptele stelelor căzătoare
Și mă gândesc la pomii ce rodesc
Ei se sting mai repede decât ceilalți
Mă desprind de țărână
Și trec în ziua de mâine
Mai departe de oameni
Mai aproape de Dumnezeu.