demult – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Visul de Lumină al Nopții de Demult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Chemase noaptea vise în stropi de roșu-aprins
Pe malu-i de-ntuneric pierdut în necuprins,
Dar ele, cu uimire, priveau nehotărâte
Și nu-ndrăzneau, în beznă, să fie zăvorâte.
– N-am să vă-nchid, vreau numai să știu cum e în Rai,
Cum e să fiu fierbinte căci iată, luna mai
E-aproape terminată, iar timpul dintre zile
Tot scade și îmi face secundele fragile.
Răceala-ntunecată se pierde și, treptat,
Căldura-mi va cuprinde ființa cu păcat,
Iar eu îi sunt străină și, chiar de sunt albastră,
Doar singură îmi place, doar singură-s măiastră.
– De ce atunci vrei, noapte, ca stropi de roșu-aprins
Pe malul tău s-apară, în raiul tău ce-i stins
Și nici măcar o floare nu poate să se vadă
Când cerul ți-este negru? Vrei visele ca pradă?
– O, nu! – aș vrea doar unul, pe-acela de demult,
Din vremea când lumina-mi cerea să o ascult,
S-o las pe trup să-mi scrie cu litere de Rai
Plăcerea din iubire … căci trece luna mai.
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 mai 2022, Vol. “Aripi de azur”)

Adrian Sarmasan - Poveste De Mult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aș vrea o lume de poveste
Și tu, zâna mea, să fii,
Când zorii urcă fără veste
La geamul tău în fiecare zi.

Aș vrea o noapte de magie,
Și un castel doar pentru noi,
Ceva ce n-a mai fost să fie,
Un bal cu numai doi eroi.

Să-ți spun povești pline de șoapte
Cu feți frumoși, dar și cu zmei,
C-un cer albastru și castane coapte,
Să ne iubim în iarba, dacă vrei.

Să-ți fur Luceafărul din cer,
Să ți-l așez pe patul sfânt
Și-apoi să-ți cânt: O, leru-i ler..
Când Dumnezeu se-ntoarce pe pământ.

Și tot ce-am știut nu mai vreau să știu,
Pentru noi e prea târziu.
Și tot ce-am avut
E tot ce-am pierdut,
Tu și eu, cândva, .. demult.

George Bacovia - Demult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Demult.
Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai știe –
Al nopții foșnet evoca:
– Filosofie!.
Încet, un paznic fluiera
Poema-atâta de târzie..
Pustiul nopții evoca:
– Filosofie!

Gheorghe Tomozei - Amintirea De Demult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tocmai pusesem de cafea,
Tocmai înființam, cum se zice,
Un text
Când în prag a apărut
Ea.
Își răsturna părul
Peste umerii goi
De parcă ar fi dat o proclamație
Către popor.
De parcă ar fi lansat
Șiroitoare coduri de legi, edicte
Cu judecăți primitive. Înrobitoare
Tratate. Chemări la război.
În vreme ce eu
Scriam versuri
La o lampă
Cu greieri…

Octavian Goga - De Demult

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De demult…
Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă…
Patru inși la popa-n casă țin azi sfat de vreme lungă.
Într-un sfeșnic ard pe masă două lumânări de ceară,
Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară:
„Patru juzi din patru sate, de la Mureș mai la vale,
Cu supunere se-nchină astăzi înălțimii-tale,
Luminate împărate! Scriem carte cu-ntristare,
Ne-au luat pășunea domnii, fără lege și-ntrebare.
Semne-avem, și-n miezuinele le-au fost puse de mult bătrânii,
De pe când în țara asta numai noi eram stăpânii.
Nu mai sunt acum pe câmpuri, toate le-a sfărmat dușmanul,
Și pe Ionuț al Floarii ni l-au prăpădit, sărmanul.
Ne mor vitele-n ogradă și ne e jale nouă foarte
Și, -nălțate împărate, noi n-am vrea să facem moarte!.
Dar ne vrem moșia noastră, vrem și pentru mort dreptate!
Ale înălțimii-tale slugi supuse și plecate,
Am trimis această carte și, precum ca să se știe,
Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfânt-Ilie.
Iar noi patru juzi cu toții nu știm slova și scrisoarea,
Punem degetul pe cruce și-ntărim și noi plânsoarea.”
…………..
La fereastră-s zori de ziuă și pătrund încet în casă,
Juzii, treji de gânduri grele, stau cu coatele pe masă.
O nădejde luminează fețele nemângâiete;
A-ntărit scrisoarea popa: la tot colțul o pecete.
Moș Istrate se ridică și, cu mâna tremurată,
Pune cartea în năframă, de trei ori împăturată..
Înțolit de drum, jitarul Radu Roată se ivește,
Vechi căprar din cătănie, știe carte pe nemțește.
El așază-n sân răvașul și sărută mâna popii,
Juzii strâng o dată mâna, le mijesc în gene stropii.
Stau cu popa-n pragul porții, ochii lor spre drum se-ndreaptă
Când, cu traista subsuoară și toiagu-n mâna dreaptă,
În sclipirea dimineții, care rumenește satul,
Radu Roată pleacă-n lume, cu scrisoare la-mpăratul.

Tomas Transtromer - Chiar Aici Ardea Soarele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Chiar aici ardea soarele… / Un catarg cu vele negre / demult, demult de tot. →