decedere – Versuri.pro

Dimitrie Stelaru - Apele Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vai! Iar se apropie moartea de tine —
Iar vine cu o mie de aripi, te uită!
Drumul ei se cască din lună,
Plutește în apele visului fără rușine.
Iadul ei nu e iad —
Un
Rai
Unde sângele înflorește,
Pe unde tu odată
Îți răsturnai inima necurată.
Se duce și vine — dar vine, vine
Cu spectre din nopți saturnale,
În foșnet solemn de temple străine.
Vai, iat-o, iat-o aproape —
Degetele roșii mângâie voalul pletelor tale.
De mult în imensele goluri,
Ca o groază a cerului,
Domneau imaginarele stoluri —
De mult duhul negru defăimase
Oasele tale viermănoase.

Leonid Dimov - Rotunjimi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Închipuiți-vă o simplă vale,
O vale nesfârșită cu spitale
Din loc în loc, cu așezări termale
Și cimitire vechi, universale,
Și-apoi închipuiți-vă o jale
Suind spre cerul surd în rotocoale
Din inimi, din plămâni, din amigdale
Albastre, verzi ori stacojii, dar goale,
Împrăștiate-n spârc printre cristale
Ș-un ultim sunet apoi, dinspre poale:
Cum bat ciocanele în nicovale
Ori străzile gemând sub harabale.
Și cețuri, cețuri învelind vocale.

Florența Albu - Recensământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sate înregistrate-n catastife, la pierderi și câștig, la obligații, la bruma drepturilor.
Ei nici nu mai există pentru moșii care umbresc un rest de drum, de timp; bătrânele, cum
stau cu ochii-n gol și reazimă pereții povârniți, nici nu îi văd.
Ei s-au golit de sens, de importanță.
Ei vin să bată toba pentru surzi.
Ei dau verdicte-n
țintirim.
Primari, notari la centre mari și mici – cercuri concentrice se-nvârt în gol.

Nicolae Labiș - Albatrosul Ucis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,
Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea,
L-a scos un val afară cu grijă așezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.

La marginea vieții clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de țepăn, trufaș, însă răpus.
Privește încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeș îndoit în sus.

Murdare și sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.

De valuri aruncate pe țărmul sec și tare
Murira fără luptă sclipind acum bogat.
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mâl întunecat.

Deasupra țipă-n aer dansând în salturi bruște,
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruș.
Războinicul furtunii zvârlit între moluște
Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuș.

Când se-ntețește briza aripa-i se-nfioară
Și, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn,
Îți pare că zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru și mai demn.

Anghel - Iosif - Nocturnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul.
Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul.
Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă.
Patroana, ca un Buddha, tronează sus, la casă,
Umplând cu cifre golul fatalului registru.
Prin ochiul lui de sticlă, ca un ciclop sinistru,
Ceasornicul deasupra îi cată peste umăr.
Bănuitor scrutează al șirurilor număr
Și vede că în vreme ce-și mișcă-a lui pendulă,
Treptat și capitalul sporește cu o nulă.
Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată
De sticle-n care doarme, hermetic astupată,
Facticea veselie așa de scump plătită.
Sub orice etichetă pândește o ispită.
De fum pălite-atârnă afișele din cuie,
De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie,
Pe-oglinzile murdare, făcând să repercute
La infinit macabrul acestei scene mute.