dark – Versuri.pro

Rumi - Selecții: Târziu Eu Însumi în Barca Propriei Mele Ființe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Târziu, eu însumi, în barca propriei mele ființe,
nici o lumină și nici un țărm nicăieri,
și nori pretutindeni. Am încercat
să mă mențin la suprafață și totuși sunt deja
dedesubt, trăind împreună cu oceanul.

Gabriela Melinescu - Singură Să Fiu Lăsată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Singură să fiu lăsată.
Caldă și definitiv murii
într-o cameră-nghețată.
Seceră cu dinți sclipi.
Numai groapa umbră n-are
și tânjesc un con căzut
într-o pată de păianjen
care trupuri vii a supt.
Și-n lume duce suflet
turla fără cavaler.
Adu-mi
un cuțit virgin de tăiat piatra
dintre pieptul meu și cer.

George Bacovia - Ego

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ego.
Tot mai tăcut și singur
În lumea mea pustie –
Și tot mai mult mă apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine –
Aceeași nepăsare
De oameni, și de tine.

Gherasim Luca - Roșu și Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Economic slab,
apocaliptic tare.
Cuvântul își acordă
un timp de liniște. Vroia
să repicteze zgomotul vacarmului
care bloca fondul și forma,
dar amenințările nu erau atât
de negre cât forma.
Nu s-a putut găsi în concluzie
nici un răspuns tăcerii fără fond,
nici un viitor act
de vacarm fără formă.
Declarația sa eliptică
din această seară:
n-a scos nici un cuvânt.

Zaharia Stancu - Păpușa de Cârpă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Păpușa de cârpă mi-a spus:
Poți să-mi spargi sticlele ochilor, nu țip.
Poți să-mi spargi pântecul de tărâțe, nu țip,
Poți să-mi răsucești gâtul de sârmă, nu țip.
Dar dacă-mi vei mușca umerii, umerii,
Dacă-mi vei mușca degetele, degetele,
Dacă-mi vei răscoli genunchii, genunchii,
Voi învia, voi învia sigur.

Eugenio Montale - Două Destine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Celia a fost făcută schelet de termite, / Clizia a fost consumată de Dumnezeul ei ... →

Octavian Bilcescu - Cândva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am fost cândva
numai o pereche de picioare.
Am respirat cândva
umai pietre.
Am urât numai spinii
striviți
în propriul sânge.
Azvârlind zilnic
pumni goi
spre marele copac negru
acoperind ceea ce
umeam stele.
Cândva.

Sara Teasdale - Dragoste Înmormântată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am venit aici să o îngrop
Sub copacul
Din pădurea înaltă şi neagră
Unde nimeni să n-o mai vadă.
N-o să-i pun la cap nici o floare
Nici o piatră
Fiindcă gura ce-am iubit-o atâta
Era amară.
Niciodată n-o să mai vin aici
Fiindcă-n pădure e frig.
De-acum voi strânge numai bucurii
Cât în braţele mele o să pot ţine.

Salvatore Quasimodo - Spațiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O rază egală mă închide
într-un centru de beznă,
și zadarnic aș evada.
Uneori cântă acolo un copil
ce nu-i al meu; scurt e spațiul
și surâde de îngeri morți.
Mă frânge. Iubesc pământul
care e bun chiar dacă pe el bubuie abisuri
de ape, de stele, de lumină;
chiar dacă își așteaptă, rai deșert,
zeul de suflet și de piatră.

Christian W Schenk - Coloana Vertebrală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Speranțele se tulbură
sub agonia plecaților din noi,
nu mai sunt semne
n-au rămas simboluri
decât sub dalta unui cioclu.
Speranțe scurse-n catacombe
mucegăiesc calotele
prinse-n negre amintiri uitate
și de semne și de cioclii.
Unde-a rămas pământul și pădurea
în care s-a-ncrustat călcâiul și venirea
iluziilor dintre albe tâmple
exilate-n catacombe de calote?
Uitarea nu-i decât părerea
unui simbol de-a fi fost semn
printre pierduți.
Frate, tu mi-ai furat coloana vertebrală
Și nu-mi găsesc nici clopotul nici limba!