Dâmbovița – Versuri.pro

Stefan Baciu - Doctorul Voiculescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doctorul Voiculescu.
(Așa cum l-am văzut într-o zi
de iarnă pe cheiul Dâmboviței).
Sfântul Vasile vine din Buzău
din „Țara Zimbrului” pe strada zgomotoasă,
toiag de aur, frunte de Rarău
în dimineața umedă, cețoasă.
Cuvânt de sticlă, fin și străveziu,
tăceri adânci de amforă romană,
miroase-orașu-a baltă și rachiu,
dar sfântul picură ulei pe rană.
Adduce vești ascunse în desagă
de la Shakespeare și de la Sfântul Ion,
întrezăresc făptura lui întreagă
și-mi pare că se-nalță pe amvon.

Carmen Sylva - Dâmbovița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dulce și fermecată
Dâmbovița, apa ta,
Cel ce te-a băut o dată
Veșnic tot la tine-ar sta.
Am băut din tine toate
Prea cu mare drag și eu,
Că-ngropai în tine toate
Viața și norocul meu.
M-ai legat, tu, dulce nume,
De-al tău mal, tu m-ai legat,
De când doarme-aici-ngropat
Ce-am avut mai drag pe lume.

George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

D-rei Elena Văcărescu.
Unde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce,
Că ești dulce și că cine te-a băut nu se mai duce?..
Un poet spune cam multe. Pentru-o rimă, pentru-un fleac,
El, senin, jertfește-o roză de hatâr’ unui dovleac,
Și-o sonoră nerozie cu solemnitate-azvârlă!
Adevăru-i că-ntre gârle tu ești cea mai proastă gârlă,
Dâmboviță! Și Destinul a fost mare imbecil
Când în București te puse și nu te-a pus la Mizil! [..]
Apa îndeobște este prost lichid, nu mai e vorba:
Scuză-i că din ea poți face baie ori o acră ciorbă..
Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat mai prost,
Ca în Dâmbovița!.. Lungă tocmai ca o zi de post,
Cenușie și murdară ca manșeta unui june
Pe care talentu-l-nalță și mizeria-l răpune;
Dâmbovița parcă este un depozit secular
Unde s-a strâns toata braga Principatului Bulgar!
Sunt pe lume gârle care poartă-n undele lor pește,
Altele p-a căror prunduri praf de aur strălucește.
Mai sunt gârle ce au țărmuri adumbrite de răchiți
Sau de sălcii pe sub care plutesc bărci cu-ndrăgostiți..
Dar pe malul Dâmboviței cresc scaieți și pălămidă
Și n-a produs pân-acuma decât.. febră tifoidă!
Toate gârlele din lume bune-s la câte ceva:
Spre a se scălda poporul, morile spre a mișca..
Însă-n Dâmbovița noastră (dar-ar Dumnezeu să sece!)
Nu pot nici măcar nebunii din amor ca să se-nece!