Cutremur – Versuri.pro

Chester - Cutremurul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Clădirile cad pe drum, în fața noastră
Se prefac încet în scrum
Oameni cad de la fereastră
Pe undeva mașini se îneacă în asfalt
Ne-acoperă blând precum un val
Îmi dă senzația că ne apropiem de casă
În sfârșit 2 metri sub pământ
Ultima după masă a vieții noastre

Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți, cutremurul din ’77
din ’77

Și zi-le să ne lase sub dărâmături
Să-și cheme câinii, gardienii, ambulanțele și pompierii
Oricâte alte moduri de a ne mai găsi
O mie de alte feluri de a ne rătăci
Îmi dă senzația că am greșit din start
Că m-am uitat în acest oraș
Țin minte că a ieșit plângând din casă
Ora 4:45 e ascuns sub masă.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți cutremurul din ’77
din ’77.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum acea noapte
Ne-a zguduit pe toți, mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum
mai dă-ne un fum.
Îmi amintesc și acum acea zi
Întreg orașul te aștepta să vii
Îmi amintesc și acum de sub o tonă de pământ
Unde am fost și ce am ajuns sub cerul frânt

Costache Ioanid - Messina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Messina.
Era-n o mie nouă sute opt.
Pe străzile oraşului Messina,
În pragul de Crăciun o spaimă grea
Gonea din inimi pacea şi lumina.
Cu toţi ştiau acum că un poet
Semnase-ntr-o revistă de-nfruntare
Un violent şi îndrăzneţ pamflet,
Zvârlind noroi în marea sărbătoare.
, , O, Pruncule – scrisese pamfletarul -,
Nu Ţi-e de-ajuns, mileniu cu mileniu,
Să fii privit, să fii născut în staul,
Ca omul cel mai sfânt şi mai de geniu?.
De ce vrei oare mintea să ne-o clatini?
De ce Te-nalţi pân’ la Dumnezeire?
De ce atâtea sărbători şi datini
Şi-atâtea basme pentru mântuire?.
Dar dacă Tu eşti Dumnezeu Preasfântul,
Ei, haide, dă-ne mâine o dovadă.
Eşti Creator? Cutremură-Ţi pământul!
Messina mâine, zid cu zid să cadă! ”.
Şi-a doua zi, pe când în zvon de cupe,
În amăgirea furiei de viaţă,
Messina parcă se grăbea să uite
Acea-nfruntare oarbă şi semeaţă.
De-odată norii grei se grămădiră,
Înfioraţi de scânteeri ciudate.
Şi ca-ntr-un dans nebun de hetairă,
Se zgudui sfruntarnica ceatate.
Statui, zidiri, sub tainice impulsii
Se legănară-n strania lumină.
Şi-n câteva secunde de convulsii
Oraşu-ntreg se prefăcu-n ruină.
Manifestat de spaimă, Nepătrunsul
Se afirmă ca lege şi putere.
Cei ce-au cerut, au şi primit răspunsul
Făr-echivoc şi fără-ntârziere.
Şi-n timp ce lumea scotocea prin pietre,
Scoţând cu groază trupuri sângerate,
În timp ce hoţi scăpaţi din cabarete,
Intrau la pândă printre bolţi surpate.
Un om îşi tot rupea îmbrăcămintea,
Bolborosind cuvinte ne-nţelese.
Era poetul ce-şi pierduse mintea.
Sărmana minte ce-i mai rămăsese.
Costache Ioanid

Rodica Elena Lupu - Cutremur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum am timp să cobor treptele vârstelor să-mi răscolesc amintirile, caut printre ele, ca într-un sertar cu fotografii vechi, din care scot câte una, o privesc câteva clipe și o las să cadă la loc – nu e ceea ce speram. Mă opresc la cutremurul de pământ, din noaptea senină și rece de la începutul lui martie: zidurile sufrageriei se desfăceau, scrâșnind, din cel vestic se desprinsese o fâșie lată și am văzut cum blocul de nouă etaje de peste drum intra în el însuși înconjurându-se de un nor de pulbere lăptoasă. Casetofonul nu se oprise, mergea pe baterii, Edith Piaf continua să îl cheme, patetică, pe Milord al ei și, eu nu aveam decât un gând, să opresc melodia. Am coborât apoi în stradă și am văzut oameni cuprinși de panică. N-aveau decât o dorință: să fugă undeva. Se repezeau pe sub acoperișuri amenințătoare, pe sub balcoane agățate într-un fir de sârmă, atingeau cu mâna pereții friabili, mișcători. O lună, mare, rotundă și portocalie, se oprise, curioasă, deasupra orașului mutilat. Martie 1977

Grigore Vieru - Cutremur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mama intră-n mare.
Asfințire lină.
Sfintei mari întinderi
Cuvios se-nchină.
Alb împrăștiate
Pletele-i pe valuri
Coperă, o, marea
Pruncii fug pe maluri.
În adânc nurora,
Cu închise pleoape,
Ca o stea prelungă,
Șerpuie sub ape.
O, dar ce cutremur
Când pe valuri urcă
Și cu părul mamei
Părul ei se-ncurcă!

Octav Sargețiu - Scena Trăită în Timpul Cutremurului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De nu schimbăm la timp poteca, / Așa cum tremuram de frică, / Mă omora ... →

Ivan Bunin - După Cutremurul de Pământ din Messina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În drumul nopții ard făclii,

Și-n Catanei e foc și cânt.
În plânsă zi iubim mai blând,
Dulci canțonetele-s mai vii.
Și singuratic, preamărit,
Al Etnei duh prin cer oribil
Ninge mai pal, abia vizibil,
Coroană-n roz și hiacint.
Versuri tălmăcite de Traianus

Ion Heliade-Rădulescu - Cutremurul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Uiet, urlet s-aude! Colcăie, sare pământul,
Tremură, zguduie, saltă, colcăie, crapă, plesnește.
Zguduie iar, răstoarnă; trosnet, țipăt s-aude,
Spontaneu lumea se-nchină. Domnul trece-n mânie.
Și crima se ascunde, păcatu-ncremenește;
Tot păcătosu-așteaptă al lumii, al său finit;
Pământul îl înghite și cerul îl strivește,
Iar dreptul la cer cată, și Domnul s-a-mblânzit
………..
………..
Ce spaimă fu aceasta! S-a-ngreuiat pământul
Flori prin a lui vine fulgeră, șerpuiesc!
Își scutură povara, că a pierit Cuvântul:
Se bucură nedrepții, săracii flămânzesc.
Și câtă fărădelege pe dânsul îl apasă!
De sus câtă trufie strivește pe sărac!
Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă
Și ce de viclenie! ce noduri se desfac!
Și lenea se-îmbuibă când muncitorul geme,
Când gheara nedreptății într-însul s-a-nfipt;
Din carnea lui sfâșie, stăpână p-a lui vreme,
Stăpână p-a lui pâine, pe viața-i mai cumplit.
Ecclesia căzută e mută, surdă, tace.
În van săracul strigă: „O, mater, ajutor!”
E vitregă-a lui mater; pământul n-are pace,
Să tacă biata oaie când lupul e pastor.
Aceasta Doamnă mare, a Domnului mireasă,
Fierbinte la toți mater, odată consola
Pe tot carele plânge, s-o turmă d-oi aleasă
Și un pastor la lume și pacea anunța.
S-au dus timpii aceia; și Anticrist domnește,
Despot pe lumea-ntreagă, cu varga sa de fier.
Altarele distruge, cor umple și zdrobește,
Și țipete de sânge se-nalță pan’ la cer.
Se va deschide cerul, Cuvântul iarăși vine,
De vii și de morți jude. Și mii de heruvimi
Pe palmele de flăcări p-al omului fiu ține,
Și lauda răsună prin mii de serafimi.
Cea cu ochi mulți știința sunt iuții heruvimii,
Ce va mări pe omul și-l va reîntregi;
Și caritatea, pacea sunt blânzii serafimii,
În care cel ce geme atuncea va trăi.
Se vor scula și morții să stea la judecată,
Cuvântul va alege pe caprele din oi.
Popoarele sunt morții ce viața nu le-e dată,
Ce mintea le-nviază, le scoală din nevoi.
Iar oaia e săracul ce laptele își mulge
Și-și dă și a sa carne cezarului spurcat;
Și capra e-ngâmfatul satrap care o smulge
Și sângele i-l suge, când laptele-a secat.
Veți fi d-a dreapta, popoli, când va domni
Cuvântul.
Răbdare, că într-însul cei umili vor trăi,
Și-a voastră moștenire va fi atunci pământul;
Răbdați, n-ardicați brațul, că pacea va domni.
Și când e-ntre voi pace, Cuvântul iute vine,
El numai după fapte va împărți și da;
Căci cumpăna dreptății în dreapta sa el ține,
Și fapta-n ea atârnă, și fapta va lua.
Sudați, despicați brazda, nutriți lenea ce zace,
Dați pâinea voi și vinul, le dați la câți le cer;
Că sacra-va laboare îndată se preface
În sângele și carnea a Domnului din cer.
O, farisei! pierit-a a voastră-mpărăție,
Când va veni Cuvântul nu-l veți mai condamna;
Cu glorie el vine și vine cu tărie,
Pieri-va răutatea când el va domina.
S-au dus zilele voastre, zile de asuprire,
De dol, de nedreptate, de crime, vulpenii,
De ură, de discordii, de sângiuri, de murire,
Căci va domni viața, și morții vor fi vii.
Așa se roagă omul către cerescul tată:
„Vie împărăția și fie voia ta!”
Căderea voastră-așteaptă credința cea curată,
La cer aceasta strigă, și cerul îi va da.

Naguale feat Elena Gheorghe - Cutremur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și dac-aș pune mâna-n mâna ta,
Să simți cum tremur,
Ai știi că zdruncini toată lumea mea,
Ca un cutremur..
Cu pași mărunți, prin ruinile tale,
Prinși în transă, prinși în transă,
Te rog să-mi spui că iubirea mai are,
Încă o șansă, încă o șansă..
Ne-am pierdut și ne-am găsit,
De atâtea ori prin viață,
Prin viață..
Și dac-aș pune mâna-n mâna ta,
Să simți cum tremur,
Ai știi că zdruncini toată lumea mea,
Ca un cutremur..
Să nu mă stingi acum, te rog, așa cum faci,
Când mă respingi și mă atragi,
Te rog, doar pune mâna-n mâna mea,
Să simți cum tremur..
Și dac-aș pune mâna-n mâna ta,
Să simți cum tremur,
Ai știi că zdruncini toată lumea mea,
Ca un cutremur..

Narotic Sound - Danța Bonito (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Gușile mari sunt pe val,
David Grasu’ e pe linie,
Ia-ți mâncarea,
Înfulecă ca lumea,
Sună-ți oamenii, hai să ne facem de cap!.
Fii atent!.
Ohh Dumnezeule!
Chiar vrei să mâncăm non-stop?
Ține-le băiete,
Nu uita să-ți iei cuponul de reducere!
Uitându-mă la tine mă îngraș,
Hai băiete atinge-mi punctual,
Toată lumea vrea să strige „Wow”,
Vor să spună, vor să urle
Că gușa are datorii la Mc’.
Ai! Gușa lui! I-atât de mare
Încât n-ai zice că-i a lui!
Are! Premiul întâi! La cel mai gras
Copil obez de pe pământ!.
Ai! Ai! Ai! Stai să vezi cum se dă mare!
Când dansează gușa mare
Sparge ringul de dansare! x2.
Dansează gușa boom boom
Dansează gușa boom boom
Dansează gușa boom boom
Vine-un cutremur! x2.
Boom Boom Boom
S-a crăpat scena! x4.
Uhh grăsime, uh uhh grăsime
Las-o mai ușor
Manâncă încă un rând.
Uhh grăsime, uh uhh grăsime
Las-o mai ușor
Ușooor.
Ai! Ai! Ai! Stai să vezi cum se dă mare!
Când dansează gușa mare
Sparge ringul de dansare! x2.
Dansează gușa boom boom
Dansează gușa boom boom
Dansează gușa boom boom
Vine-un cutremur! x2

Ana Blandiana - Seism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pământul cutremurat, neliniștit, isteric,
Pământ cu valuri
Ca o mare,
Taina zbătându-se să-și țină
Ascuns în grâne
Sufletul de foc,
Vânat bogat și slab din fire-n stare
S-amestece cu spaimă la un loc
Străvechi ruini și demolări viitoare
Ce-ar mai putea
Din val să nască decât val,
Sfărâmat și iarăși luând-o de la capăt,
Oare? Pământ natal
Făcut ulcioare
Din care timpu-a curs la întâmplare
Și-a devenit istorie
În treacăt