cruci – Versuri.pro

George Marian Popa - Eroi și Morminte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eroi și morminte.
Un cimitir plin de cruci
Sub ele zac în adormire
Tineri răpuși de gloanțe
Ce-au stat cu pieptul înainte.
Au alergat cu baionete puse-n arme
Să-și apere o glie, să-și apere părinții
Să-și apere soțiile, copiii
Alergând spre moarte.
Au căzut, unul după altul
Urlând cât au putut
Pe aici nu se trece
Și, nu s-a trecut nici ieri, nici azi.
Sunt cruci, eroi, morminte
Și au plătit cu viața lor
Ca noi să existăm azi și mâine
Aducându-ne aminte.

Zorica Latcu - Crucile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Înspre tărâmul celălalt,
E loc închis cu gard înalt;
Dar am văzut, printre uluci,
Atâtea cruci, atâtea cruci!
Părea tot locul țintirim,
Păzit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de piatră, albe, mari,
Cu cruci de brad și de stejar.
Și cruci de-argint și de oțel
Cerneau lumină peste el,
Iar cruci de aur și de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.
Atâtea cruci mi s-au părut
Că toate una s-au făcut.
O cruce mare strălucea,
Sub greul ei un om zăcea.
Tu cum de poți să le mai duci,
Atâtea cruci, atâtea cruci?

Lucian Blaga - Umbra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Umbră, ce-o purtam pe drum,
că-i din soare, că-i din lună,
nențeleasă-i ca o rună,
scrisă-n piatră de lagună.
Să-nsoțească-n lumi ființa,
merge-alături neființă.
Umbra ce-o purtăm pe drum
e un fum? O, nu e fum.
Toate-n preajmă vor să spună:
e și umbra-ntruchipare
a nimicului din soare,
a nimicului din Lună.

Fratii Peste - Cimitir Cu Multe Cruci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Au, cimitir cu multe cruci,
Au, multă lume-n tine aduci,
Și tânără și bătrână, ooo,
Și copii de-o săptămână.
Și tânără și bătrână, ooo,
Și copii de-o săptămână.

Refren:
Aduceți flori și coroane
Că băiețelul meu doarme,
Și dați-i o sărutare
Că nu poate să se scoale
La la lai la la lai la la la.

Au, adio băiatul meu,
Au, fără tine mi-este greu,
Mă rog la Iisus într-una
Să mă ia cu tine acuma.
Mă rog la Iisus într-una
Să mă ia cu tine acuma.

Refren:
Aduceți flori și coroane
Că băiețelul meu doarme,
Și dați-i o sărutare
Că nu poate să se scoale
La la lai la la lai la la la.

Au, jucării voi jucării,
Au, plecați în locuri pustii
Când vă văd pe voi prin casă, ooo,
Nu pot să mănânc la masă
Când vă văd pe voi prin casă, ooo,
Nu pot să mănânc la masă.

Refren:
Aduceți flori și coroane
Că băiețelul meu doarme,
Și dați-i o sărutare
Că nu poate să se scoale
La la lai la la lai la la la

Adrian Maniu - Crucile Fântânilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sătulă stă cireada sură, îngenunchiată la fântână;
Boi mari, în freamătul de iarbă, închid greoi ochii fumurii,
Izbind cu cozile în muște; tălăncile domol se-ngână,
Stol, graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării.
Vechi aur picură-n găleată; încovoiată, ziua moare..
Un taur se ridică, negru, în seara galbenă, mugind,
Frecându-și rapănul de crucea tremurător scârțîitoare,
Cu un Hristos ce-n zugrăveală se strâmbă schilav, suferind.

Agathodaimon - Stindardul Blasfemiei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trei cruci de lemn, trei cruci enorme de lemn
Vopsite cu trei culori, păzesc pe marginea șoselei
Fântâna celor credincioși!
Trei cruci pe marginea șoselei cu gesturi largi de mâini bolnave
Opresc din drum pe călători și parcă-s trei spânzurători
De care atârnă trei crisosi..
Într-o zi împinși de-același funerar îndemn
Ca două armate puse una-n fața alteia
Cuminții se-ntâlniră cu nebunii
Copiii morților de mâine se-ntâlniră cu părinții..
„Și-armatele-ncepură lupta la umbra crucilor de lemn
Deoparte flutura stindardul credinței.. alb.. curat..”
Ca albul cel curat, al florilor de nufăr
Iar tricolorul nebuniei, închis cu grijă-n câte-un cufăr
De craniu omenesc..
Stă gata să se desfășoare la cea dintâi îngenunchere
A albului domnesc..
Însă-n ziua aceea cerul înnegrit de fum părea
Un tavan de catedrală ce se năruia
„Iar fumul din clopotnițele-aprinse deschidea-n albastru:”
Drumul altui fum, mai greu, mai negru și-albastrul
se-nnegrea..
Și-n ziua aceea cerul înnegrit de fum părea
Un tavan de catedrală ce se năruia.
Și mulțimea-nspăimântată, spre clopotnițele-aprinse
Se-ndrumă grupuri, grupuri, cei cuminți privesc plângând
Plâng ca resturile unei armate-nvinse, iar nebunul stă deoparte
Și zâmbește.. fredonând:
BLASFEMIE!!!
„Iar tricolorul nebuniei adăpostea pe-nvingători!!!”