Criticism – Versuri.pro

Robert Burns - Extempore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trăsurii Coanei-Mari.
Cu limba stăpâne-tii geamănă,
Pe uliți faci larmă, făloasă.
Dar osia nu ține, că seamănă
Cu inima ei, găunoasă.
Robert Burns – Cele mai frumoase

Carl Sandburg - Un Poet Modern

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dat fiind că a auzit învățătura
„Să nu fii porc”
El se puse în cazne și scrise
„Ferește-te de ce seamănă
a osânză deasupra șoldurilor tale”.

Delmaff - Criticilor Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pleacă, pleacă și nu te mai întoarce
Am fost făcut să scriu ceea ce-mi place
Muncind zile de neuitate
Iar tu îmi spui că dau copy și paste
Oricine poate critica, dar nu la mate
Zile de neuitate, sunt zilele mele, frate

Ion Caraion - Trib X

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un măgar
avea un critic într-un pahar
și-un poet în buzunar.
Poetul a scos din cutie
o poezie fistichie.
Criticul a-nfipt în poet
un stilet concret.
Printre copitele dinapoi
măgarul face caca pe-amândoi.

Nina Cassian - Unor Critici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Unul surd îmi zice:
Fă versul să strige!.
Şchiopul spune: Barde,
Du-mă mai departe!.
Mutul calea-mi ţine:
Zi şi pentru mine.
Un netot şi-un bleg:
Fă-mă să-nţeleg..
Leneşul mă mână:
Dormi de-o săptămână!.
Şi mă ceartă-aşa
Ca pe-o slugă rea.
Toată viaţa mea,
Toată viaţa mea.

Christian W Schenk - Ah Brecht

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ah, Brecht! Te-ai aruncat în lume
ca viespile pe fagurii de miere
şi nimeni nu mai ştie astăzi
dacă-s albinele în faguri
sau de eşti tu!
Încearcă dacă mai iubeşti puţinul
rămas în urma ta ca dulce
să laşi în faguri mierea de albină
în locul zahărului îmbibat de apă.
Noi ţi-am iubit atât de mult dulceaţa
de surogat că nu mai ştim de bine
şi nu ne îndopa cu bunătăţi
ce nu le vrem,
ci lasă-ne să ne simţim amarul!

Johann Wolfgang Von Goethe - Recenzentul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În traducerea lui Christian W. Schenk.
Veni odată-un tip la masă
Și l-am primit cu bine-n casă;
L-am ospătat pe-ndestulate
Pân’ s-a umflat pe săturate,
Desert i-am, chiar prea destul,
Și-abia că îl văzu sătul
Cu dracul s-a dus la vecin
Și-acolo mă bârfi hain:
“Că supa nu avea legume,
Friptura rea, vin fără nume.. ”
Păi să-l ia dracu drept patent,
Ucideți-l, că-i recenzent!.
Trad. Christian W. Schenk

D. M. G. - Epigonii Vechi și Noi (O A Doua Revizuire)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Epigonii vechi și noi..
(parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umor..)
Mi-a sunat, ieri, telefonul, numărul era „ascuns”,
Am avut o ezitare, însă, totuși, am răspuns..
Vocea unei secretare, cu accent necunoscut:
Legătura cu Maestrul.. numai pentru un minut..
(Când am auzit „maestrul” am rămas stupefiat,
Asta–i bună, eu, un nimeni, de.. „maestru!” apelat?)
Și aud.. pe cine credeți, dar mai bine nu vă spun,
Să nu risc o controversă: „Nu se poate, ești nebun!”
« Spune-mi, dragul meu prieten, astăzi ce mai născocești
Tot ceva legat de mine, alte teme nu găsești?
Știu că mulți, vorbind de mine, au o pâine de mâncat,
Ceea ce, la urma urmei, nici nu e de condamnat..
Viața, astăzi, nu e simplă, trebuie să stea „în priză”,
Și cumva să se „descurce”, știu, am auzit, e criză..
Dar, m-a întristat teribil, despre mine ce s-a spus,
Ce-au visat în toiul nopții, ei, în mintea mea au pus!
Geniu, Demiurg, Luceafăr, astea «merg» când le ascult,
Dar să vezi «multiple sensuri», parcă totuși, e prea mult..
Când îi văd, cu câtă râvnă, numai sensuri noi găsesc,
Uneori, chiar mă amuză, dar, mai des, mă plictisesc..
Exegeți «cu ceafa groasă», cu talentul lor defunct,
Cum aud, că spun o vorbă, că «ne tragem» dintr-un «punct»,
(Ce-i drept, unul «în mișcare», cu explozii și incendii,)
Au umplut biblioteca, de tratate și compendii!
Mi-au adăugat «valențe» și m-au tot cosmetizat,
Iar, din proletar, odată, m-au făcut un împărat!
Și mă simt, (de nu mă scapă, nici măcar arheologii,)
Ca fosila sufocată sub un munte de elogii..
Cred că mintea li-i cuprinsă de o crasă indolență,
Hai, mai bine-n două vorbe, să vorbim de «concurență»..
De Alecsandri, de Donici, de Coșbuc, ai auzit,
Pe cei vechi, foarte probabil, cât de cât, i-ai mai citit..
Să îți fac o scurtă listă cu acei, ce, după mine,
„Au tras» tare să mă «prindă», precum.. turcii, la Rovine!
Minulescu, ecce homo, corigentul la «maternă»,
Ce mereu pierdea o cheie.. (dacă n-o ținea sub pernă!..)
Blaga, meșterul Manole, ardelean.. (dintre cei buni!)
Ce-o ținea una și bună cu corola de minuni..
(Aici, cred că se impune, o modestă precizare:
Nu e unul și același, cu ministrul nostru, care,
S-a lăsat de meserie, când mai mulți „amărâșteni”,
Au strigat că:”Ieși afară, ..!” la palatul Cotroceni.).
Goga, cântând fără țară, scotea strigate-n pustiu..
(Să mă sperie, nu alta.., sincer, chiar era să fiu!)
Voiculescu, Crainic, Cotruș, toți aveau simțul măsurii,
O tripletă de speranțe.. o spun cam.. la colțul gurii!
De Pilat, de Anghel, Iosif, iarăși încă o tripletă,
Rapsodii, pasteluri multe, nu-i pic cam desuetă?
De Doinas, să mă împiedic? Pentru mine e un «ciot»,
A rămas de tot în ceață, cu «mistrețul» lui, cu tot!
Of, Bacovia, sărmanul, cu limbajul lui de plumb,
Cu umor cât diferența dintre”nasture” și „bumb”..
George Lesnea, ce, partidul, peste tot, el îl vedea,
Și în rufele pe sârmă și în zațul de cafea..
Labis, care, prea de tânăr, din păcate, brusc, s-a „stins”,
La vânat de căprioare, într-un miez de ev aprins..
Topârceanu, pe spinarea unui bivol-mușchi de fier,
Coțofana lui și cioara ca o boabă de piper..
Cu Beniuc, aveam speranțe, către el, priveam o vreme
Dar m-a desumflat amarnic, .. „grâu-i strașnic, nu-s probleme!”
Bun tataie e Arghezi, de cuvinte potrivite,
Printre vorbe de sudalmă și îndemnuri pentru vite..
Dar când vezi că poezia, este plină de puroi,
(Telefonul de urgență este 112..)
Ion Barbu, nu se poate să îl uit tocmai pe el,
(M-am distrat cu riga Crypto și lapona Enigel..)
Da, desigur, Paunescu, mi-a ținut o vreme piept,
Avea stofă și cultură, era un băiat deștept,
Însă numai el o știe, ce talent a risipit,
Orzul poeziei sale, câte gâște a hrănit..
La Sorescu, la tot pasul, făcături laudative,
„Adunate-n cer grămadă”, stocuri supranormative..
Iar Dinescu, greu muncește, după cum prea bine vezi,
La Tănase, cu sloganul: „Mircea, fă-te că lucrezi!”
De Vadim, ca să fiu sincer, un tribun-gigant al minții,
În războiul lui cu hoții, ungurii și președinții,
(Despre el, numai de bine, ce vrei să mi-l urc în cap,
Și să intru în polemici, să nu știu cum să mai scap?)
Tot la dumnealui, tribunul, cu umor, eu m-am gândit,
Dorian, când a dat viață la „Iubito, ne-am iubit..”
Ildiko și cu Atilla.. (ar fi supergenial!)
Personaje de emblemă, imnului național..
Doamna Ana, doamna Nina, „siameze” delicate,
Cărora, le dau porecla de «pisici aristocrate»,
Ma susțin ca «argumente», pentru «titlul» ce îl dau,
Arpagic-ul cel celebru și simpaticul Miorlau..
Mai lipsește doar motanul, Felix, parcă se numește,
Personaj pe care „Preș-ul”, ca «mogul» ni-l pomenește..
Și mai amintesc doar una, din același «autor»,
„Iarna nu-i la fel cu vara!”.. (deși tinde-n viitor!)
Pe Brumaru, fostul medic, ce din zori și până seară,
Cu cuvinte triviale, o „alinta” pe Tamara..
Sau Stănescu, «limba» iute, otrăvită, de șerpoaică,
Ce, femeia, el o vede ca o tânără leoaică..
Nu mai spun de Cărtărescu, ce visează mult și bine,
Clipa când din simplu „-escu”, mă va depăși pe mine..
……………………………
Ei, asemenea cu alții, peste ani, au încercat,
Soclul meu să îl răstoarne, însă i-am „desființat”..
Mi-am propus ca peste dânșii „să trec falnic, fără pas,”
Ca un cal mâncând jaratec, nu grăunțe și «ovăs»!
Când mi-am pus în funcțiune, geniul meu etern peren,
I-am lăsat pe toți în urmă, cu o tură de teren!
Toți au vrut să-mi ia coroana, unii chiar și azi, încearcă,
Dar îi văd la naufragiu, împărțind aceeași barcă..
Artilerii de cuvinte, să mă bat cu ei în sabii?
Nu mai vreau ca să continui, fiindcă trag cu tunu-n vrăbii..
Totuși, când mi-ai scris „satira”, având iz de cloroform,
Eu m-am răsucit, amice, în mormântul unde dorm,
Te-am păscut la iarbă verde, nu cu trestie și fân,
Asta-mi e recunoștința șarpelui crescut la sân!
După cum, cu ani în urmă, un sovietic președinte,
La tribuna Europei, a rostit niște cuvinte:
„Noi ca pietrele rămânem, pe sub apele ce curg,
Și pe noi, ne-nfioară, doar.. temutul Luxemburg!”
Tot așa, cu sus-numiții, nu de ei îmi este teamă,
Și, la ora actuală, iată, nu-i mai bag în seamă..
Însă tu îmi stai ca piatra în pantoful încălțat,
Îți simt răsuflarea-n ceafă.. un cartof înfierbântat!
Vad că îmi dorești căderea, de pe soclul meu la vale,
Cu satira ta acidă, operă de trei parale.. )))
Totuși, pentru scurtă vreme, vreau să fac un pas în spate,
Fără critici, exegeze, larmă și publicitate.
Îmi doresc să văd cum este să fii simplu muritor,
Ca în cartea, .. cum îi spune.. cred că: „Print și cerșetor..”
Mi-a ajuns, precum Crusoe, singur pe o insuliță,
Să îmi pună toți, sub lupă, fiecare vorbulita!
Gata, îți predau ștafeta și de bine eu îți zic,
După care, receptorul a făcut o dată: „clic”!
………………………………………..
Hai, maestre, nu se poate, dacă vrei, îmi cer iertare,
Doar nu vezi în treaba asta, un motiv de supărare..
Este drept, îți calc pe urme, pentru că nu vreau «plevuște»,
Vulturul.. chiar pui să fie, nu se satură cu muște.. ))).
D. M. G., decembrie 2010.

Robotzii - Piftel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Yo yo, mo, ye, dedicat lui Alin, aka, Piftel.
Alin are alinare când bagă salamul-n gură
Nu e gay da’ se excită când se freacă de untură
Că-i obez în morții lui, e copilul betonieră
Bagă mic cu mic, până se transformă-n sferă
Gabarit depășit, poate doar de apetit
Nu e lemn în lumea asta să-l susțină răstignit
Nu-i om rău neapărat, are poftă de viață
Ia 10 vieți de pui, în omletă dimineața
Atza-n frigider ia un shake de maioneză,
Cu pulpă de cârnați macerat în diaforeză
E o scârbă colosală cu miros de Euglene
Ce știm de fapt de Alin cel cu șunci neomogene
Când ocupă ca pieton 2 locuri de parcare
Știm că Alin ia mot-a-mot idealul de om mare
Și mai știm că sub acel strat magic de grăsime
E-un copil nevinovat care a vrut lumii doar bine
Lângă o franzelă întreagă și vreo 30 de sarmale
Că e o bestie criminală când e vorba de mâncare
G inspre R inspre A inspre S
Nu te crede nimeni că ești gras de la stres
Pune jos micky dizu lăsate de KFC
Nu fura cornu’ cu lapte de la bieții copii
Zic O inspre B inspre E inspre Z
Nu te mai încape nici banda de internet
Nu încapi nici în oglindă da’ yo sper că-i observat
Că ești mult și ești degeaba ca Jabba the Hutt
bă bî dî dap pu tu pî pî pau

Raku - Cum Să Nu Fii Rapper (Corect)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu o șapcă într-o parte
Așa sau la spate
Și sub ea, legat de cap, un batic poate
Înveți neologisme: “cool”, “wazzap”, nu mate
Ți-anturezi colegi și li te adresezi: „frate”
Când n-ai ce face, stai lângă bagaboante
Din banii de înghețată, le dai lor jumate
Rapperii, când te văd, înțeleg duma
Cum că tu ești pimpu’ lor, și își înghit guma
Ia de la muma ta salariu împrumut numa’
Și în față, la club, preface-te că-ți numeri suma
Trage-ți nume de scenă, ca adevăratu’
Prezintă-te bazatu’
Aka supăratu’
Fă-ți un negativ și o combinație
Că la noi nu-i rapper să n-aibă formație
Cu nadragii în vine
Vino să vorbești în rime
Că tu e-e-ști mai tare decât oricine.
Că viața-i grea
Da, fiindcă lumea-i rea
Să-ți luăm originalu’, că tu ne cânți belea
Mc-ul fonic
Ce-a inventat șotronu’ conic
Micționând în pisalău low,
Paharelu tonic
Tragic, tactic
Sistematic, practic
Ți-apar în vis
Suckaz mc-s
Rimând dramatic
La gură cu spume
Prea laș să dai vreun nume
Tot cânți despre unu varză cam de 6 albume
Autodeclarându-te periodic semizeu
Mereu ne zici în freestyle că ești un bun ateu
Rasfățat și aplaudat de tineri în somn
Că duci la apogeu insulte culte off the dome