credinta pierduta – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - De M-Aș Regăsi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie;
Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee..
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate..
N-ascultă nimeni, n-am la cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt..
Mă doare imens sufletul ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi..
Că fila-i de.. lemn, fără trecere-n.. vămi!.
Nu mă mai regăsesc poezie;
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe..
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam
C-am plecat, nu mai sunt prahovean..
Mi-am pierdut tinerețe;
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc..
.. Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!..
.. Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-..
„Este plecat primu-edil, în filozofie..”..
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu;
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie,
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc..”Ducă-mă pe pustiu”..
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu,
Eu.. Și n-am niciun drept la evlavie!?!

Duiliu Zamfirescu - Dezgust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt sătul de tot pe lume. Sunt sătul de suferință,
De iluzii, de plăcere, de suspine, de credință.
Le-am gustat pe fiecare și dezgustul m-a cuprins!
Tot ce-a fost mai sfânt, mai nobil, ele-n sufletu-mi au stins.
M-au desmoștenit de mine, mi-au ucis gândul de viu;
Nu mai știu nici să mă bucur, nici să sufăr nu mai știu.
Trec cum trece orice apă curgătoare pe pământ:
M-am născut și deci voi curge pân’ la mare — la mormânt.
Ce-mi vorbiți de nemurire, de credința cea străbună?
Nemurirea, ca credință, nici de biblie nu-i bună,
Iar străbunii, strat de oameni, au lăsat ca orice strat
Geologilor de dânșii un dezgust nemăsurat.
Suferința e ca valul mărilor spumegătoare,
Ce izbind aceeași stâncă, albă și strălucitoare,
O-negrește. Corpul-n care inima s-a înegrit
E un chin însuflețit!
Stol de albe păsărele, ce cu tinerețea vin,
Zbor iluziile toate de la cel d-intâiu suspin,
Iar în urma lor rămâne, repetând sinistre șoapte,
Dorul, pasăre de noapte.
De plăcere sunt departe cât e inima de cuget,
Cât e-o dulce respirare de al mării groaznic muget,
Cât e slaba noastră minte de al cerului mister,
Cât sunt oamenii de cer.
De suspine?.. Dar suspine sunt pe lume-așa de multe,
Încât omul nu mai poate pe-ale altuia s-asculte.
Deci, să tac. — Dar câte-o dată sunt cuprins de-așa durere
Încât singur socoteală mă-ncerc cerului a cere:
Cum se poate-ntr-o ființă, într-un hârb tăiat din lut,
Dumnezeu să verse-n pace atât foc necunoscut?
De s-ar strânge azi suspinul de la fiecare chin,
S-ar vedea că omenirea e-ntreagă un suspin.
Deci, să tac.
Frumoase vremuri, când credința, un cuvânt,
Îmi da stelele din ceruri ca legate de pământ;
Când icoana, o icoană, cu bătrâna sa privire
Îmi vedea faptele toate, îmi citea orice gândire;
Când aveam de moarte frică, când aveam respect de vii,
Când citeam pe aripioara fluturașilor zglobii
Notele ce le-a scris vântul în legănătoru-i zbor..
— Au trecut acele vremuri..
Timpul, vecinic călător,
Le-a luat, luând cu dânsul și credința cea străbună..
O repet: astăzi, credința nici de biblie nu-i bună!
Iară noi.., stratul de astăzi, vom lăsa ca orice strat
Geologilor de dânșii, un dezgust nemăsurat.
August 1880

Mircea Pavelescu - Icoana Ruptă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din zarea mea pe care putui să mi-o destram
Ca să-mi asvârl privirea-nfrigurată peste
Hotarele înguste de dealuri și de creste
Făcuși minciunei ramă și seninuri geam.
În zale de lumină azi sufletul nu-mi este.
Și nici pierdut în Tine nu sunt precum eram.
Lipsit de marea-Ți umbră mă chinuie ce n-am
Și Te pricep mai bine de când îmi ești poveste.
Minunile-Ți săpate cu slova evanghelii
Le-au ros, nesățioase, năpârcile-ndoielii
Precum și răsplătirea-Ți de bine și de rău.
Nemaiținut de nimeni, ca-n maluri fără fund
Cu ierburi otrăvite și putrede, m-afund
În golul ce-mi rămâne, enorm în locul Tău.

The Cab - Înger cu o Pușcă (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Oh yeah, oh yeah, oh yeah
Sunt un înger cu o pușcă, pușcă, pușcă
Un înger cu o pușcă, pușcă, pușcă).
Scoate-ți armele, bătălia a început
Ești un sfânt sau un păcătos?
Dacă iubirea e o luptă, atunci va trebui să mor,
Cu inima pe trăgaci.
Ei spun că înainte să începi un război,
Ar fi mai bine să știi pentru ce lupți.
Ei bine, baby, tu ești tot ce ador,
Dacă iubirea este ceea ce îți trebuie, un soldat eu voi fi.
Sunt un înger cu o pușcă,
Luptând până războiul e câștigat
Nu-mi pasă dacă raiul nu mă va primi înapoi
Îmi voi arunca credința, babe, doar să te țin în siguranță
Nu știi că ești tot ce am?
… și vreau să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc, în noaptea asta.
Câteodată ca să câștigi, trebuie să păcătuiești
Nu înseamnă că nu sunt un crezător
… și maiorul Tom va cânta cu noi
Da, ei încă spun că sunt un visător.
Ei spun că înainte să începi un război,
Ar fi mai bine să știi pentru ce lupți.
Ei bine, baby, tu ești tot ce ador,
Dacă iubirea este ceea ce îți trebuie, un soldat eu voi fi.
Sunt un înger cu o pușcă,
Luptând până războiul e câștigat
Nu-mi pasă dacă raiul nu mă va primi înapoi
Îmi voi arunca credința, babe, doar să te țin în siguranță
Nu știi că ești tot ce am?
… și vreau să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc, în noaptea asta.
Ooooohhhhhhhh, oooohhhhh
Whoa whoa whhooaaaa (4x).
I’m an angel with a shotgun.
fighting ‘til the wars won.
I don’t care if heaven won’t take me back..
I’m an angel with a shotgun,
fighting ‘til the war’s won,
I don’t care if heaven won’t take me back.
I’ll throw away my faith, babe, just to keep you safe.
Don’t you know you’re everything I have?
(I’m an angel with a shotgun)
… and I want to live, not just survive, tonight.
(Live, not just survive).
Sunt un înger cu o pușcă,
Luptând până războiul e câștigat
Nu-mi pasă dacă raiul nu mă va primi înapoi.
Sunt un înger cu o pușcă,
Luptând până războiul e câștigat
Nu-mi pasă dacă raiul nu mă va primi înapoi
Îmi voi arunca credința, babe, doar să te țin în siguranță
Nu știi că ești tot ce am?
(Sunt un înger cu o pușcă)
… și vreau să trăiesc, nu doar să
supraviețuiesc, în noaptea asta
(Trăiesc, nu doar să supraviețuiesc).
… și îmi voi ascunde, ascunde, ascunde aripile în noaptea asta.
Ei spun că înainte să începi un război,
Ar fi mai bine să știi pentru ce lupți.
Ei bine, baby, tu ești tot ce ador,
Dacă iubirea este ceea ce îți trebuie… un soldat eu voi fi

Hafez - Iubirea și Credința S-au Dus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubirea și credința s-au dus. Aceea care
m-a jelit de suflet, m-a alungat din cale-i.
Tu știi însă că omul, la un ospăț venit,
nu părăsește masa-nainte de sfârșit.
Făclia stând de veghe, în zori se lăuda,
că-a ars întreaga noapte pentru-a te contempla.
Din calda mângâiere a mii de trandafiri,
zefirul primăverii m-a smuls în rătăciri.
Ca un om beat mă clatini, de cum te întâlnesc.
Vin îngerii să-ți cânte în graiul lor ceresc.
‘Nainte-ți chiparosul cel mândru, s-a uscat,
de grația-ți regească răpus și rușinat.

Radu Gyr - Înțelepciunea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Credeam că-mi ești o cârjă de vlădică,
înaltă, dreaptă foarte și semeață,
și, sprijinit în ea, să calc prin viață,
neclătinat de cumpănă sau frică.

Păreai să-mi fii un bulgăre de gheață
ori de cleștar – medalie unică –
pe care nici un cutremur nu mi-o strică,
nici n-o topește vipia răzleață…

ci văd, gemând, cum cârja se-nconvoaie
și bulgărele-n pasărea săracă
se schimbă, pârjolit pe jerăgaie.

Toiagul mi se frânge ca o cracă
și tot cleștarul meu e vâlvătaie,
neliniștea-ndoielii rug să-mi facă.

Lucian Blaga - Din Cer A Venit Un Cântec De Lebădă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din cer a venit un cântec de lebădă.
Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseți desculțe
peste muguri. Și pretutindeni îl aud eu și tu.
Călugării și-au închis rugăciunile
în pivnițele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.
Sângeram din mâini, din cuget și din ochi.
În zadar mai cauți în ce-ai vrea să crezi.
Țărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
și prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, și iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?.
Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să știu mi-am muiat și eu mânile
în apele lor. Și-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi și printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice – omorâți-mi inima!

Ion Pillat - Necredincioasei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Copil, aprindeam lumânări de ceară,
Mă-nchinam cântând la icoane sfinte
Și pășind simțeam că-mi merge alături
Mântuitorul.
Ca băiat visai de Sakya Muni: zile
Nemișcat stăteam recitând cuvântul
Și basmul lui Jizo și vechea poveste-a
Fecioarei Kwanon.
Ca flăcău zărit-am Centauri o noapte,
Mai albi ca lumina lunii prin ramuri.
Frăție legai cu neamul sălbatic
Și zeii păgâni.
Apoi mi-am fost singur tovarăș și lege,
Dorința dintâi și visul din urmă.
Orbiseră ochii-mi țintiți de-a pururi
În sufletu-mi trist.
Dar azi mi se cern credințele moarte.
Se scutură, pier ca frunzele toamnei,
Căci tu mi-ai ieșit în cale, tăcută,
Necredincioaso!

Îngeri Şi Corbi - Unde Este Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zid de foc e între noi, ziduri ne despart
A rămas acum în urmă cerul însângerat
Poate m-am pierdut, poate-s blestemat
Dar unde este Dumnezeu când vreau să-l văd?

Alunec în noapte
Aproape de margine gata să cad
În umbrele moarte, unde sufletele pier
Am inima frântă
Pieptul deschis pentru ultimul glonț
Norii de plumb stau între noi, soarele e mort.

Aruncat în amintiri, am căzut în gol
Alungat în altă lume fără orizont
Ochii mei sunt goi, nu te pot vedea
Din visul ăsta vreau acum să evadez.

Alunec în noapte
Aproape de margine gata să cad
În umbrele moarte, unde sufletele pier
Am inima frântă
Pieptul deschis pentru ultimul glonț
Norii de plumb stau între noi, soarele e mort.

Alunec în noapte x3
Unde sufletele pier
Alunec în noapte x3

Anne Sexton - Boala de Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dumnezeu a plecat din mine,
de parcă marea s-ar fi evaporat devenind hârtie abrazivă,
de parcă soarele s-ar fi transformat într-o latrină.
Dumnezeu a plecat din degetele mele.
Au devenit pietre.
Corpul meu a ajuns un cotlet de oaie,
iar disperarea bântuie prin abator.
Cineva mi-a adus portocale, dar eu, cuprinsă de disperare,
n-am putut să mănânc nici măcar una,
pentru că Dumnezeu era în toate.
Nu puteam să ating ceea ce nu-mi aparținea.
A venit preotul,
mi-a spus că Dumnezeu a fost chiar și-n Hitler.
Nu l-am crezut, pentru că,
dacă Dumnezeu a fost în Hitler,
atunci El trebuie să fie și-n mine.
Nu auzeam cântecul păsărilor.
Plecaseră.
Nu vedeam norii tăcuți,
vedeam numai farfurioara albă a credinței mele,
făcându-se țăndări într-un crater.
Îmi spuneam fără oprire:
trebuie să găsesc ceva care să mă poate ține la suprafață.
Oamenii îmi dădeau Biblii, crucifixe,
o margaretă galbenă,
dar nu le puteam atinge.
Eu, care eram o casă umplută cu excremente,
eu, care eram un altar pângărit,
eu, care voiam să mă târăsc spre Dumnezeu,
nu puteam să mă mișc sau să mănânc pâine.
Așa că m-am mâncat pe mine,
bucată cu bucată,
și lacrimile m-au spălat
cu valuri de lașitate,
înghițind cangrenele,
iar Iisus s-a aplecat asupra mea, coborându-și privirea.
Când a văzut că nu mai sunt, a râs, apoi
și-a lipit gura de a mea
și mi-a dat răsuflarea Lui.
Omul meu, fratele meu, am spus ușor
și i-am dat margareta galbenă
femeii nebune din pasul următor.