Rafael Alberti - Cântec 37
Pe omul cel nou să-l creăm / cântând. / Pe omul cel nou al Spaniei, … →
Pe omul cel nou să-l creăm / cântând. / Pe omul cel nou al Spaniei, … →
„Copiii mei, ce veți aprinde ofrande”, / și-a început Adam povestea, gol cu firea, / … →
E atât de multă liniște, / pe aripile îngerilor mei, / sculptați în marmora altei … →
Spre glorie-n veci nepieritoare. / Făcui om, leu și bou și soare, / Vițel, maimuță, … →
Intrare. / Oricine-ai fi: tu seara ieși afară / din cameră, unde tu totul știi; … →
Cum te-njosesc, o, sfântă poezie, / Toți nataraii, și-n ce chip îți calcă / Întreaga … →
Răstigniți pe mormintele propriilor aspirații, / ne ascundem cimitirele cuvintelor, / printre buruienile întâmplărilor, / … →
Domnul zise către diavol: / Da, mă cam repet. Și ce-i? / După soare, făcui … →
Oricine-ai fi: în seară, vino afară / din camera, în care totul știi; / în … →
C. O. D: / Yo, yo… / Secrete-n versete / În realitate-i multă muncă / … →