Versuri corectate și adnotate
Dactilele îmi tropăie prin minteși versurile îmi cerșesc ieșireadorind mereu o altă-mbrăcămintespre a-și găsi prin ele nemurirea.Se-ngrămădesc cuvintele mărunteÎn geana ochilor perdea;Dac-un cuvânt cerșit ar fi o punteEu nu aș trece peste ea!
Așa cum grecu- afirmă în CratylE, pentru lucruri, numele arhetip;E-n literele floare al florii fără chip,Și Nilul tot e în cuvântul Nil.Un Nume este ce-ar putea să-adune-nEsența de consoane și vocaleAtotputerea, Dumnezeu, minuneÎnchisă-n semne, litere cabale.Adam cândva și stelele-l știură-nGrădină. Dar rugina de păcat(Spun cabaliștii) un văl a aruncat.Urmașii sacrul nume îl pierdură.Candoare, har ni-s … Citește mai mult
Spune-mi cine a făcut universul minunatSpune-mi cine a întins bolta cerului înstelatSpune-mi cine a vorbit și lumina s-a făcutSpune-mi cine a mai fost înainte de-nceput./: Nimeni nu e ca DumnezeuÎn toate desăvârșitAtotputernic și înțeleptCreator iscusit :/.Spune-mi cine a dat tărie munților semețiSpune-mi cine a dat aripi norilor răzlețiSpune-mi cine a dat miros florilor de câmpSpune-mi … Citește mai mult
Scrie, prietene: restu-i tăcere: așa grăit-a Shakespeare!.Costel Zăgan, Inventeme
De aur ceață, apusul lumineazăFereastră largă. Manuscris muncitAșteaptă, încărcat de infinit.Pe Domnul în penumbră, îl creează.Un om pe Dumnezeu îl zămislește.Bărbat cu ochii triști, un smead evreu.Îl poartă timpul, râu purtând mereuÎn reci vâltori o frunză. Nu-l opreșteĂst gând, ci stăruie și-l cizeleazăPe Domnul migălos, cu sârguință.Din slăbiciunea lui, din neputință,Se nevoiește prin cuvânt să-l … Citește mai mult
Cel care zice „Nașteți, muriți, aventuralumii e scrisă!” nu este oare jignitde măruntul orgoliu al peneice-o țin între degete?. Fluviul mă vrea curgând, – promisiune a mării!floare – dar nu și rod! – hărăzită a fiun văratic anunț în argilăal florilor veșnice. Eu, însă, vai! confisc și secunda și locul,ard liturghii și sorb din izvoare … Citește mai mult
Dumnezeu dintru-nceputCerul sus l-a ridicat-uȘi bine l-a răzimat-u.Pe patru stâlpi de argint-uȘi frumos l-a ‘mpodobit-u.Tot cu stele mărunțele.Cu luceferi printre ele.Și cu luna cu lumina,Soarele cu razele.
Din timp ne spui, bătrâne Heraclit,că-am fost făcuți, asemănați cu râulînvolburat ce-n unda lui târăștela vale munți, și lei, și spade, și oglinzi,jelind iubiri, nădejdi înșelătoareși nume de imperii risipite,și hexametri-n greacă și latină,posomorâtă mare-n zori de zi,și visul, vagă presimțire-a morții,și arme de viteji și monumente,și Ianus cu-ale sale două fețe,de fildeș labirinturi plăsmuitedin … Citește mai mult
Shakespeare a creat lumea în șapte zile.În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiilesufletești.În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceaneleȘi celelalte sentimente –Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,Cleopatrei și Ofeliei,Lui Otello și altora,Să le stăpânească, ei și urmașii lor,În vecii vecilor.În ziua a treia a strâns oameniiȘi i-a … Citește mai mult
Ai pus temelie în zidul flămândȘi trupul femeii și sufletul tău,Ca bivolii beznei, în goană trecând,Să nu-l mai doboare cu fruntea în hău.Manole, tu dăinui – mortar nevăzut –În rar, nelumesc ctitorit giuvaer.Și dacă sub aripa frântă-ai căzut,În turle mereu te înalți pân’la cer.