Creare – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Creatură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inițial, înainte de zero, nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel, vreun obiect prevăzut în program.
Existam doar probabil un simț pentru nou de-o săgetătoare dorință
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment, cu pretenții de știință.
Poate-am fost chiar o simplă neprevăzută aleatorie-ntâmplare
a unei ciocniri chimiotactice sau o gafă, o inocentă eroare,
o aventură fără pretenții de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară
și mai grav, o violență penală, o însușire de proprietate de trup de-o manieră vulgară.
Mai curând aș fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minți înlănțuite în străpungeri de corpuri profund neuronale, lipicioase de miere,
nu doar un incident „*-appeal” de cutumă sau un accident cotidian,
ci-un produs dintr-un lanț nesfârșit dintr-un cerc vicios, imperfect, al Universului meridian.
Tot în neștiință totală, pe-un patern de substrat dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică din îngemănarea de trupuri. Se-nmulțesc mașinal în rotirea indusă de „spin”
și ca-n mixer într-o efervescență de spumă vitală de mură denumită prozaic gastrulă,
infinitezimal se divide apoi programatic printr-un tipar de mister, într-o incipientă făptură.
Mă prefigurez în diform de imens cerebral prelungit cu coloană și coadă,
cocârjat cu bărbia într-un stern imaginar impuber, fără a avea niciun s*x drept podoabă.
Prelungiri îmi apar salamandrice de palmiped, ca să pot să înot amniotic!
Semăn mult cu orice și oricine, cu un pește sau c-un ferice mamifer, mai exotic.
Vreau să mișc să se știe că voi fi fără seamăn chiar din semeni, o prezență inuită.
Nu importă începând de acum de-s creație, da sau nu, nedorită!
Eu decid, inefabil de voi fi un Adam sau o eternă de Evă
prin program neștiut, bănuit dar prescris de divin cu stiloul cu sevă.
Purtător de mesaj înspre-o lume la fel cu amăgiri de clonări
sunt identic și unic și m-aseamăn perfect -fără a fi- cu cei doi autori!
N-am nimic dintr-un lung apanaj de simțiri doar intuitiv dezvoltate
dar sunt singurul ce am gând, pot vorbi și pot face din rău binele peste poate;
Să ofer, să trăiesc și să mor în himericul vis, răspândind pentru toți din belșug,
Dintr-a mea, UMANITATE!!!

Johann Wolfgang Von Goethe - E Bine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La lumina lunii pline-n paradis
Iehova-l găsi pe-Adam care dormea
Și atunci îi puse-alăturea decis
O Evă, ce-adormi curând și ea.
Astfel minunate peste fire
Două gânduri ale Lui dormeau frumos.
Bun! strigă apoi, drept mulțumire,
Și plecă, dar nu prea bucuros.
Nu te mire că suntem vrăjiți,
Când cu ochii-n ochi stăm adânciți,
Parcă străduindu-ne-am fi reușit
Să ne-ntindem lângă Cel ce ne-a gândit.
Iar când va striga de sus la noi
Eu doresc să strige-atâta: amândoi.
Cu-aceste brațe te cuprind pe tine,
Cel mai iubit din gândurile lui divine.

James Weldon Johnson - Creația

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Creație.
Și a ieșit Dumnezeu în spațiu
Și s-a uitat în jur și a zis:
„Sunt singur –
O să-mi creez o lume.”
Și cât putea vedea ochiul său
Întunericul acoperea totul
Mai negru decât o sută de nopți
Jos într-o mlaștină de chiparoși.
Dumnezeu a zâmbit
Și lumina a răsărit
Și întunericul s-a dat la o parte
Și lumina a strălucit în cealaltă
Și Dumnezeu a zis: „E bine!”.
Atunci Dumnezeu a întins mâna
Și a luat lumina în palmele sale
Și a învârtit-o și a făcut soarele
Și l-a așezat pe cer să lucească.
Și lumina care a mai rămas
A strâns-o într-un glob sclipitor
Pe care l-a aruncat în întuneric
Smălțuind noaptea cu lună și stele.
Mai jos între întuneric și lumină
Apoi Dumnezeu a creat lumea.
Și Dumnezeu a zis: „E bine!”.
Apoi s-a pogorât Dumnezeu
Și soarele era în mâna dreaptă
Iar luna era în mâna stângă
Stelele-i roiau în jurul capului
Și pământul era sub picioare.
Și a umblat și pe unde a călcat
Pe urme s-au scufundat văile
Și munții s-au ridicat în sus.
Apoi s-a oprit și a văzut
Că pământul era încins și inert.
Și a pășit atunci Dumnezeu
Dincolo de marginile lumii
Și a scuipat cele șapte mări.
Când a clipit din ochi
Au licărit fulgerele pe cer
Când a bătut din palme
Tunetele s-au rostogolit
Și apele din cer s-au revărsat
Și au răcorit pământul.
Apoi a încolțit iarba verde
Și florile roșii au înflorit
Bradul a ridicat vârful spre cer
Și stejarul și-a întins brațele
Lacurile s-au înghesuit
În golurile pământului
Râurile au alergat până la mare.
Dumnezeu a zâmbit din nou
Și curcubeul a apărut pe cer
Arcuit în jurul umărului său.
Dumnezeu a ridicat brațul
Și a făcut un semn cu mâna
Peste ape și peste uscat
Și a zis: „Să fie! Să fie! ”
Și mai repede decât el
Să-și coboare mâna
Peștii înotau în râuri și mări
Fiarele și tărâtoarele
Mișunau prin codri și colnice
Păsări despicau aerul cu aripile.
Și Dumnezeu a zis: „E bine!”.
Apoi Dumnezeu a mers
Și s-a uitat jur împrejur
La toate câte făcuse
S-a uitat la soarele său
S-a uitat la luna sa
Și la stelele cele mici
S-a uitat la lumea sa
La toate câte viețuiau
Și și-a zis Dumnezeu:
„Sunt încă singur”.
Atunci Dumnezeu s-a așezat
Pe coama unui deal
Unde să se poată gândi.
La malul râului adânc și lat
S-a așezat cu capul în mâini
Și s-a gândit, s-a gândit
Până când s-a hotărât:
„Am să-l creez pe om! ”.
Sus din albia râului
Dumnezeu a scos lut
Și apoi a îngenuncheat
Pe malul râului unde sta
Și acolo Dumnezeu Atotputernic
Cel care a aprins soarele
Și l-a fixat pe cer
Cel care a aruncat stelele
În cel mai depărtat colț al nopții
Cel care a rotunjit pământul
În podul palmelor sale
Acest Dumnezeu Mare
Ca o mamă aplecată
Peste leagănul pruncului său
A îngenuncheat în țărână
A luat grămăjoara de lut
Și a modelat-o după chipul său.
Apoi în lut a suflat duhul vieții
Și omul a devenit un suflet viu.
Amin. Amin.

Richard Bach - Ești Liber Să Îți Creezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ești liber să îți creezi
și să îți cinstești orice trecut alegi,
– la fel cum ești liber –
să îți vindeci și să îți transformi prezentul.
din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006

Omar Khayyam - Crearea Ta și-a Lumii Destinul Ei și-al Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Crearea ta și-a lumii, destinul ei și-al tău / Sunt taine-aici și taine vor fi ... →

Omar Khayyam - Se Spune de-Unul Zisese-Altcineva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

"Se spune de-Unul", zisese-altcineva, / "Care aruncă sau sparge orice ulcea / De El făcută, ... →

Nichita Stănescu - Confesiunea Zeului Zburător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înainte nu a fost absolut nimic
Deodată nimicul a adormit
și a început să viseze.
Astfel s-a născut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit și a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit și a visat
iarbă și capre.
Iarba visând visul caprei
a născut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii..
Copiii au mâncat iarba
și au crescut
După aceea au mâncat și capra
și s-au făcut mari.
După aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea.
După aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare.
Apoi
primul copil mare a rămas singur.
El a zis:.
Al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea
După aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare
Apoi,
primul copil mare a rămas singur
El a zis:
„Eu mă trag din nimic
din nimicul cel care a adormit,
cel care a adormit și a visat
cifra zero”
Zicând acestea
a început să se închine cifrei zero.
Apoi, după un timp,
de foame și-a mâncat
un picior.
Apoi și-a mâncat celălalt picior.
După un timp și-a mâncat
mâna dreaptă
apoi și-a mâncat mâna stângă.
La urmă și-a mâncat
propria limbă.
După acestea nu a mai fost absolut nimic.
– De unde știi legenda asta
mă întreabă îngerul,
de unde o știi dacă după aceea
nu a mai fost absolut nimic?
– Nici n-o știu, i-am răspuns
nici măcar n-o știu
– Dacă n-o știi, îmi zise îngerul
atunci, atunci de ce o spui?
– Nici n-o spun, i-am spus,
nici măcar n-o spun.

Ted Hughes - Genealogie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La început a fost Țipătul,
Care a zămislit Sângele,
Care a zămislit Ochiul,
Care a zămislit Groaza,
Care a zămislit Aripa,
Care a zămislit Osul,
Care a zămislit Granitul,
Care a zămislit Violeta,
Care a zămislit Ghitara,
Care a zămislit Dulcele,
Care l-a zămislit pre Adam,
Care a zămislit-o pre Maria,
Carele l-a zămislit pre Dumnezeu,
Care a zămislit Nimicul,
Care a zămislit pe Niciodată,
Niciodată, Niciodată, Niciodată,
Care l-a zămislit pe Kra.
Țipând după sânge
Dezgroapă, îngroapă
Totul.
Zbuciumându-și jumulitele coate în mâzga din cuib.